Curiozități și Istorie
Semnificația istorică a zilei de 9 decembrie
Curiozități și Istorie
Bulbul cu urechi galbene – bijuteria aurie a grădinilor din Sri Lanka
În pădurile umede, grădinile și plantațiile de ceai din Sri Lanka trăiește o pasăre mică, dar extrem de arătoasă: bulbul cu urechi galbene. Lungimea corpului său abia atinge 18–20 cm, iar penajul este un amestec elegant de măsliniu-verzui pe spate și galben-pal pe piept și burtă. Cea mai mare atracție rămâne însă perechea de pete galbene aprinse de pe obraji, ca niște „urechiușe” aurii care strălucesc în lumina soarelui și îi dau numele.
Pasărea este foarte sociabilă și zboară de obicei în grupuri mici și zgomotoase, căutând fructe coapte (mai ales smochine și banane sălbatice), nectarul florilor și chiar insecte mici. Ciripitul său este un concert vesel de fluierături și triluri melodioase care răsună dimineața devreme prin grădini și livezi. Localnicii din Sri Lanka îl numesc afectuos „konda kurulla” (pasărea cu creastă scurtă) și îl consideră un semn al belșugului, căci acolo unde apar bulbii cu urechi galbene, fructele sunt aproape coapte.
Cuibul și-l construiește în tufișuri dese sau în coronamentul arborilor mici: o cupă îngrijită din fire de iarbă, rădăcini și pânze de păianjen. Femela depune de obicei 2–3 ouă rozalii cu pete și le clocește singură, în timp ce masculul stă de pază și aduce hrană.
Deși nu este o specie amenințată, bulbul cu urechi galbene rămâne exclusiv endemit al insulei Sri Lanka și nu îl vei întâlni nicăieri altundeva în lume. Pentru cei care vizitează insula, o întâlnire cu această pasăre vioaie și colorată devine repede unul dintre cele mai frumoase suveniruri vii ale călătoriei.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Curiozități și Istorie
Bobby, câinele care a parcurs 4.000 de kilometri pentru a-și regăsi familia
Vara anului 1923. Frank și Elizabeth Fraser, împreună cu câinele lor de doi ani, Bobby, un metis cu blană argintie și ochi blânzi, au plecat cu automobilul din orășelul Oregon, statul Indiana, spre California, să viziteze rudele. Drumul era lung, plin de opriri, iar Bobby era tovarășul lor nedespărțit.
La o benzinărie oarecare din Indiana, în timp ce Frank alimenta, trei câini mari au sărit asupra lui Bobby. Speriat și rănit, câinele a rupt-o la fugă în lanurile nesfârșite de porumb și a dispărut. Soții Fraser l-au căutat zile întregi, au întrebat în toate satele, au lipit anunțuri, au plâns. Până la urmă, cu inima grea, au fost nevoiți să plece mai departe fără el. Când s-au întors acasă, după câteva săptămâni, Bobby nu mai era nici acolo. Speranța părea pierdută definitiv.
Au trecut lunile. A venit toamna, apoi iarna grea. În februarie 1924, într-o zi rece și însorită, fiica familiei Fraser mergea pe strada principală din Oregon când a zărit un câine slab, plin de noroi, cu labele sângerânde, care șchiopăta spre ea. Când l-a strigat „Bobby?”, animalul a scos un scheunat slab și s-a prăbușit la picioarele ei, cu coada bătând nebunește în zăpadă.
Era el. Același câine pierdut cu șase luni în urmă, la aproape 4.000 de kilometri depărtare.
Oamenii care îl văzuseră și îl hrăniseră pe drum – fermieri, lucrători la cale ferată, familii din sate îndepărtate – au început să scrie familiei Fraser. Povestirile lor au recompus traseul incredibil: Bobby traversase state întregi, urcase și coborâse Munții Stâncoși în mijlocul iernii, trecuse râuri înghețate, supraviețuise lupilor și foamei, ghidat doar de miros și de dorul după cei dragi.
Ziarele l-au numit „Bobby câinele minune”. Povestea lui a făcut înconjurul țării și, ani mai târziu, a stat la baza celebrului film „Lassie se întoarce acasă”, dar și a multor alte filme și cărți despre loialitatea fără margini a câinilor.
Bobby a mai trăit fericit alături de familia Fraser încă mulți ani. A murit în 1932, bătrân și iubit, dar legenda lui a rămas vie: dovada că dragostea unui câine poate învinge orice distanță și orice greutate.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Curiozități și Istorie
Antbirdul cu creastă rebelă – stăpânul umbrelor tropicale
În adâncul pădurilor tropicale umede din Amazon până în Anzii de sud, trăiește una dintre cele mai carismatice păsări din familia Thamnophilidae: antbirdul cu creastă păroasă (cunoscut științific drept Rhegmatorhina cristata, dar noi îi spunem simplu „crestatul”).
Masculul adulte poartă pe cap o creastă lungă, stufoasă și spectaculoasă, ca o coamă de pene negre și albe care se ridică mândră atunci când pasărea este agitată sau când vrea să impresioneze. Această creastă nu e doar podoabă – îi ajută să comunice în hărmălaia pădurii și să se recunoască între ei în lumina slabă de sub coronament.
Trupul său compact, de mărimea unui sturz mare, e acoperit de un penaj măsliniu-închis pe spate și alb-gălbui pe piept, perfect pentru a se topi în umbrele și frunzișul umed. Ciocul puternic și picioarele solide trădează un vânător de cursă lungă: antbirdul cu creastă nu vânează singur, ci profită de marile coloane de furnici legionari care mărșăluiește prin pădure. Când roiurile de furnici sperie insectele și brotăceii ascunși, antbirdul apare ca din pământ și le prinde din zbor sau direct de pe frunze, alergând cu agilitate printre rădăcini și trunchiuri căzute.
Trăiește în grupuri familiale mici și extrem de unite. Masculii cântă duet cu femelele – un cor răsunător de fluierături și clămpănituri care răzbate prin ceața dimineții. Cuibul și-l fac jos, aproape de sol, într-o scorbură sau între rădăcinile unui copac uriaș, unde femela depune doar două ouă pe care le clocesc amândoi părinții cu devotament.
Deși nu e o pasăre rară în zonele bine păstrate, defrișările o alungă încet-încet spre marginile pădurii. Când auzi în junglă un „ciu-it! ciu-it!” răgușit urmat de fâlfâitul unei creste negre printre ferigi, să știi că ai dat peste unul dintre cei mai cool „bodyguarzi” ai furnicilor tropicale – antbirdul cu creastă păroasă, adevăratul rege ascuns al pădurii.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.



