Curiozități și Istorie
Semnificația istorică a zilei de 4 noiembrie
																								
												
												
											Curiozități și Istorie
SS Great Eastern: Colosul victorian care a inventat viitorul comunicațiilor globale
														
În anul 1858, pe 31 ianuarie, pe șantierul naval Millwall de pe râul Tamisa din Londra, Marea Britanie, a fost lansată la apă o navă care părea ruptă din viitor: SS Great Eastern. Concepută de geniul ingineresc Isambard Kingdom Brunel, în colaborare cu arhitectul naval John Scott Russell, acest colos de oțel și fier a uimit lumea victoriană prin dimensiunile sale fără precedent. Cu o lungime de 211 metri, o lățime de 25 de metri și o greutate de peste 32.000 de tone la deplasare maximă, Great Eastern era de cinci ori mai mare decât orice altă navă existentă la acea vreme – inclusiv faimosul SS Great Western al aceluiași Brunel. Pentru comparație, rivala sa cea mai apropiată, SS Persia, măsura doar 110 metri.
Proiectată inițial pentru a transporta până la 4.000 de pasageri pe rute lungi, fără a necesita realimentare cu cărbune, nava era echipată cu trei sisteme de propulsie inovatoare: două roți cu zbaturi laterale de 17 metri diametru, o elice de 7 metri și șase catarge pentru vele auxiliare, totalizând o suprafață de pânze de peste 6.000 de metri pătrați. Motoarele sale cu abur, alimentate de cinci cazane uriașe, generau o putere de 8.000 de cai-putere, permițând o autonomie incredibilă de până la 40.000 de kilometri – suficient pentru a traversa Atlanticul și a ajunge în Australia fără oprire. Construcția sa cu pereți dubli, separați de 85 cm, o făcea practic de nescufundat, un concept revoluționar care prefigura standardele moderne de siguranță maritimă.
Lansarea propriu-zisă a fost un spectacol dramatic: din cauza mărimii sale, nava a refuzat să alunece pe rampele tradiționale, necesitând trei luni de eforturi eroice, hidraulice și mii de muncitori. Brunel însuși a suferit un atac de cord în timpul procesului, murind la doar 53 de ani, la scurt timp după succesul final. Deși destinată inițial transportului de pasageri pe rutele către India și Australia, Great Eastern s-a confruntat cu eșecuri comerciale: era prea mare pentru porturile existente, costurile exorbitante (peste 1 milion de lire sterline) au falimentat compania, iar o explozie la bord în 1859 a ucis cinci membri ai echipajului și a distrus salonul principal.
Totuși, adevărata moștenire a navei a venit abia în 1865-1866, când a fost reconvertită pentru așezarea cablurilor telegrafice submarine. Sub conducerea lui Cyrus Field, Great Eastern a întins primul cablu transatlantic funcțional între Europa și America, conectând Valentia Island (Irlanda) cu Heart’s Content (Newfoundland). Această realizare a redus timpul de comunicare între continente de la săptămâni (prin poștă navală) la minute, inaugurând era comunicațiilor globale instantanee. Până în 1874, nava a așezat peste 48.000 de kilometri de cabluri, legând Europa de America, India și Orientul Îndepărtat – fundamentul rețelei telegrafice mondiale care a precedat internetul modern.
Deși dezmembrată în 1889 după o carieră plină de ghinion, SS Great Eastern rămâne un simbol al ambiției umane: o navă care a depășit limitele tehnologice ale epocii sale cu un secol înainte, influențând designul navelor de linie precum Titanic și pavând drumul către globalizarea modernă prin conexiuni instantanee.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Curiozități și Istorie
Mesia cu urechi argintii: Bijuteria colorată a pădurilor asiatice
														
Mesia cu urechi argintii este o pasăre mică și colorată din familia Leiothrichidae, originară din regiunile sud-estice ale Asiei, inclusiv sudul Chinei, Myanmar, Thailanda, Laos, Vietnam și nordul Indiei. Denumirea științifică, Leiothrix argentauris, provine din greacă și latină, unde „argen” se referă la argintul strălucitor al petelor de pe urechi, o caracteristică distinctivă a speciei. Această pasăre măsoară aproximativ 14-15 cm în lungime și cântărește între 15 și 25 de grame, fiind recunoscută pentru penajul său vibrant și variat.
Corpul mesiei cu urechi argintii este un amestec spectaculos de culori: capul și gâtul sunt portocalii-galben strălucitor, spatele și aripile prezintă nuanțe de verde-oliv, iar pieptul și burta sunt galbene intense. Cele mai remarcabile sunt petele argintii-albăstrui de pe urechi, care contrastează cu ciocul roșu-portocaliu și picioarele galbene. Masculii și femelele au un penaj similar, deși masculii tind să fie puțin mai culorați, mai ales în sezonul de reproducere. Dimorfismul sexual este subtil, făcând dificilă diferențierea fără observații atente.
Habitatul natural al acestei specii include păduri subtropicale dense, tufișuri de bambus și margini de pădure la altitudini între 1.000 și 2.500 de metri. Mesia cu urechi argintii este o pasăre sociabilă, trăind în grupuri mici de 5-15 indivizi, care se deplasează împreună în căutare de hrană. Dieta sa este omnivoră, incluzând insecte mici (cum ar fi gândaci, omizi și păianjeni), fructe moi (boabe de smochin, mure sau alte fructe de pădure), semințe și nectar. În captivitate, unde este populară ca pasăre de colivie datorită cântecului melodios și aspectului atrăgător, este hrănită cu amestecuri speciale de semințe, fructe proaspete și suplimente proteice.
Comportamentul reproductiv începe primăvara, când perechile construiesc cuiburi în formă de cupă, ascunse în tufișuri dense, folosind iarbă, frunze și fibre vegetale. Femela depune de obicei 3-5 ouă albăstrui cu pete maronii, pe care le clocește timp de 13-15 zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți și părăsesc cuibul după aproximativ 12-14 zile, devenind independenți la o lună. Cântecul mesiei este complex și variat, un amestec de fluierături, ciripituri și imitații, ceea ce o face una dintre cele mai apreciate păsări cântătoare în avicultură.
Deși nu este considerată o specie amenințată la nivel global (clasificată ca „Preocupare minimă” de IUCN), populațiile sălbatice au scăzut în unele zone din cauza capturării pentru comerțul cu păsări de colivie și pierderii habitatului prin defrișări. În Europa și alte regiuni, mesia cu urechi argintii a fost introdusă accidental sau intenționat, formând populații sălbatice în locuri precum Italia, Spania sau Japonia, unde poate concura cu speciile native.
Această pasăre simbolizează frumusețea și armonia naturii asiatice, fiind un favorit printre pasionații de ornitologie și crescători. Observarea ei în sălbăticie necesită răbdare, dar răsplătește cu un spectacol de culori și sunete inconfundabile.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Curiozități și Istorie
Flacăra vie a savanelor: Secretele Episcopului Roșu de Sud
														
Pasărea episcop roșu de sud, cunoscută științific sub numele Euplectes orix, este o specie fascinantă de păsări țesătoare din familia Ploceidae, originară din Africa subsahariană. Masculii adulți în sezonul de reproducere sunt adevărate bijuterii ale naturii: corpul lor este acoperit de un penaj roșu-aprins, contrastând spectaculos cu aripile și coada negre, lucioase. Capul este negru, cu o “mască” distinctă, iar dimensiunea lor compactă – aproximativ 12-15 cm lungime și 15-25 g greutate – îi face să pară niște flăcări vii zburând prin ierburi înalte. Femelele și masculii în afara sezonului de reproducere au un aspect mult mai discret: penaj maro-striat, asemănător cu al vrăbiilor, ceea ce le oferă un camuflaj excelent în habitatele lor.
Aceste păsări sunt poligame și extrem de teritoriale în perioada de împerechere, care coincide cu sezonul ploios în regiunile lor native, precum savanele umede, mlaștinile și câmpiile inundabile din țări ca Africa de Sud, Botswana, Namibia, Zambia și până în Kenya și Tanzania. Masculii construiesc cu măiestrie cuiburi țesute din iarbă, suspendate de stuf sau ierburi înalte, în formă de cupolă cu o intrare laterală – adevărate opere de inginerie aviară. Un mascul poate atrage până la 5-7 femele, pe care le “curtează” prin parade aeriene spectaculoase: zboară în cercuri largi, umflându-și penajul roșu și emițând un ciripit ascuțit, asemănător unui “zizz-zizz”, pentru a-și apăra teritoriul de rivali.
Dieta lor este predominant semințivă, incluzând semințe de ierburi sălbatice, cereale și ocazional insecte mici, mai ales în perioada de hrănire a puilor. Sunt păsări gregare în afara sezonului de reproducere, formând stoluri mari care pot număra sute de indivizi, migrând local în căutare de hrană și apă. Populația speciei este stabilă și clasificată ca “preocupare minimă” de către IUCN, datorită adaptabilității lor la medii modificate de om, inclusiv culturi agricole, deși sunt vulnerabili la pesticide și pierderea habitatelor umede.
Comportamentul lor social și culorile vibrante i-au făcut populari în avicultură, unde sunt crescuți în voliere pentru frumusețea masculilor în penaj nupțial. În cultură, numele “episcop” provine de la penajul roșu al masculilor, asemănător cu veșmintele episcopale catolice.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.


																	
																															
			