Francmasoneria, cunoscută și sub numele de masonerie, este una dintre cele mai vechi și mai răspândite organizații fraterne din lume, cu rădăcini care se întind până în Evul Mediu. Masonii sunt membri ai acestui ordin inițiatic, uniți prin idealuri comune de moralitate, spiritualitate și solidaritate socială. Organizația promovează valori precum libertatea, toleranța, adevărul și caritatea, punând accent pe dezvoltarea personală și contribuția la binele comunității.
Origini și istorie
Francmasoneria își are originile în breslele medievale ale zidarilor liberi („freemasons”), meșteșugari care construiau catedrale și castele în Europa, beneficiind de privilegii, cum ar fi scutirea de taxe feudale. Acești constructori își transmiteau secretele meseriei prin ritualuri stricte, organizându-se în loji cu o ierarhie clară: ucenic, calfă și maestru. În secolul al XVII-lea, masoneria a evoluat de la o organizație „operativă” (a constructorilor propriu-ziși) la una „speculativă”, acceptând membri din afara meseriei, interesați de filozofia și valorile masonice. Prima Mare Lojă modernă a fost fondată în 1717, la Londra, marcând începutul francmasoneriei organizate așa cum o cunoaștem astăzi.
În România, masoneria a apărut în secolul al XVIII-lea, cu primele loji documentate la Galați și Iași, fondate de figuri precum Anton Maria del Chiaro și Constantin Mavrocordat. De-a lungul timpului, masoneria românească a atras personalități notabile, precum Mihail Kogălniceanu, Alexandru Ioan Cuza sau Nicolae Bălcescu, care au contribuit la evenimente istorice majore, cum ar fi modernizarea României sau Revoluția de la 1848.
Structură și principii
Masoneria funcționează prin loji, grupuri locale de 7-50 de membri, reunite sub obediențe mai mari, precum Marea Lojă Națională din România (MLNR), fondată în 1880. Membrii trec printr-un sistem de grade (ucenic, calfă, maestru), fiecare implicând ritualuri și învățături simbolice. Simbolurile masonice, precum echerul, compasul sau „Ochiul Atotvăzător”, au rolul de a transmite principii morale și filozofice. Credința într-o „Ființă Supremă” sau „Marele Arhitect al Universului” este o condiție esențială în majoritatea ramurilor masonice, deși organizația nu este o religie și acceptă membri de diverse confesiuni.
Masoneria în prezent
Astăzi, masoneria globală numără circa 4-10 milioane de membri, majoritatea în Statele Unite și Europa. În România, MLNR, recunoscută pentru utilitate publică din 2004, susține proiecte caritabile, culturale și educaționale, promovând valori naționale și toleranța. Cu toate acestea, masoneria rămâne subiect de controverse, alimentate de natura sa discretă și de teorii conspiraționiste care o asociază cu influențe oculte sau control global. În realitate, masonii moderni se concentrează pe filantropie și auto-îmbunătățire, fără a avea o structură centralizată care să permită o astfel de influență.
Controverse și percepții
De-a lungul istoriei, masoneria a fost persecutată în regimuri totalitare, inclusiv în România comunistă, din cauza percepției că ar fi o organizație subversivă. Biserica Catolică a condamnat-o în 1738, considerând-o incompatibilă cu doctrina sa, iar teorii precum cea a lui Augustin de Barruel au legat-o de conspirații globale, acuzații respinse de istorici. În România, nume precum Radu Bălănescu sau Stelian Nistor au atras atenția în contexte recente, uneori legate de conflicte interne sau de acuzații de abuz de putere, dar acestea nu reflectă scopul general al organizației.
Concluzie
Masonii sunt membri ai unei fraternități care, pornind de la tradițiile constructorilor medievali, promovează astăzi valori umaniste și dezvoltarea personală prin ritualuri simbolice. Deși înconjurată de mituri și secrete, masoneria este mai degrabă o cale de perfecționare morală și socială decât o forță ocultă. În România, contribuțiile masonilor la istorie și cultură sunt semnificative, iar activitatea lor continuă să susțină progresul și solidaritatea.
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.