La zi
Școala începe cu proteste: Mii de profesori mărșăluiesc spre Cotroceni pentru salvarea educației
Pe 8 septembrie 2025, anul școlar 2025-2026 a debutat într-un mod neobișnuit în România, marcat de un amplu protest al sindicatelor din educație. Peste 30.000 de profesori din toată țara, reprezentând Federația Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI), Federația Sindicatelor din Educație „Spiru Haret” și Federația Națională Sindicală „Alma Mater”, au ieșit în stradă, boicotând festivitățile tradiționale de deschidere a anului școlar. În loc să fie la catedră, aceștia s-au adunat în Piața Victoriei din București, de unde au pornit într-un marș către Palatul Cotroceni, pentru a trage un semnal de alarmă asupra crizei din sistemul educațional românesc.
Protestul, descris ca fiind cel mai mare din ultimii 35 de ani, este o reacție vehementă față de măsurile impuse prin Legea nr. 141/2025, cunoscută și sub numele de „Legea Bolojan”. Sindicaliștii contestă prevederile care includ creșterea normei didactice fără majorări salariale, comasarea unităților școlare, reducerea drastică a burselor de merit și de excelență, precum și creșterea numărului de elevi la clasă. Aceste măsuri sunt considerate de profesori drept un atac direct la calitatea educației și la condițiile de muncă ale cadrelor didactice. „Nu suntem în stradă pentru salarii mai mari, ci pentru condiții mai bune în desfășurarea actului educațional, pentru dreptate,” au transmis reprezentanții sindicatelor.
Ziua a început cu pichetarea sediului Guvernului, urmată de un marș pe traseul Piața Victoriei – Bulevardul Nicolae Titulescu – Pasajul Basarab – Șoseaua Grozăvești – Palatul Cotroceni, între orele 12:00 și 16:00. În multe școli din țară, festivitățile de deschidere au fost anulate, iar în unele unități, profesorii au rămas în clase pentru a supraveghea elevii, dar fără a preda materie nouă, în semn de solidaritate cu protestul. Sindicatele au cerut părinților și elevilor să nu participe la festivități, subliniind că lupta lor este pentru viitorul educației și al generațiilor viitoare.
Ministrul Educației, Daniel David, a fost ținta criticilor dure, sindicatele cerându-i demisia de onoare pentru „haosul generat în învățământ”. Liderul FSLI, Simion Hăncescu, a declarat: „Este foarte important să fim cât mai mulți la protest pentru a le arăta partidelor politice că suntem o forță care nu mai trebuie ignorată!” De asemenea, Marius Nistor, președintele Federației „Spiru Haret”, a estimat că 80% dintre cadrele didactice afiliate sindicatelor vor boicota activitățile din prima zi de școală. În replică, ministrul David a făcut un apel către profesori, insistând că „protestele nu trebuie folosite pentru a bloca sistemul de educație” și că prioritatea este accesul copiilor la școală.
Protestul a primit susținerea organizațiilor studențești, precum Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR), care au condamnat măsurile de austeritate și au îndemnat studenții să se alăture manifestației. Părinții, prin vocea Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți, s-au solidarizat de asemenea cu profesorii, subliniind că educația este o investiție, nu o cheltuială.
Președintele Nicușor Dan a evitat participarea oficială la festivitățile de deschidere, dar și-a însoțit fiica la școală și a anunțat că va primi o delegație a profesorilor la Palatul Cotroceni la ora 13:30, pentru a discuta despre revendicările lor. Totuși, sindicatele au subliniat că nu doresc ca protestul să fie instrumentalizat politic, cerând partidelor să nu se alăture manifestației.
Acțiunea din 8 septembrie reprezintă punctul culminant al unei serii de proteste începute în august, inclusiv pichetări zilnice ale Ministerului Educației și ale prefecturilor din țară. Sindicatele avertizează că, în absența abrogării măsurilor contestate, vor urma noi acțiuni de protest, inclusiv posibilitatea unei greve generale. „Educația nu este un cost, ci o investiție,” a fost mesajul central al profesorilor, care cer respect pentru profesie și condiții decente pentru elevi.
Această primă zi de școală, marcată de tensiuni și solidaritate, reflectă o criză profundă în sistemul educațional românesc. În timp ce elevii și părinții se confruntă cu incertitudini legate de programul școlar, profesorii promit să continue lupta pentru un sistem educațional care să prioritizeze calitatea și echitatea.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Primăria comunei Independența reamintește cetățenilor că, potrivit Legii nr. 260/2008, toate locuințele din România trebuie să fie asigurate obligatoriu împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren și inundațiilor.
Anunțul vine în contextul intensificării fenomenelor meteo extreme din ultimii ani, care au provocat pagube majore în mai multe localități, inclusiv în județul Constanța.
Reprezentanții administrației locale atrag atenția că nerespectarea acestei obligații poate atrage sancțiuni contravenționale. În plus, conform Hotărârii de Guvern nr. 663/2025, ajutoarele de urgență în caz de calamități vor fi acordate diferențiat, în funcție de existența poliței PAD. Proprietarii care nu au locuința asigurată nu vor putea primi compensații integrale.
Primăria recomandă tuturor locuitorilor să verifice valabilitatea polițelor existente și, dacă este cazul, să reînnoiască polița PAD cât mai curând. Aceasta asigură protecția financiară în caz de dezastre naturale și evitarea sancțiunilor legale.
O poliță PAD are un cost anual accesibil, de 20 sau 10 euro, în funcție de tipul locuinței, și oferă despăgubiri de până la 20.000 de euro în cazul producerii unor riscuri asigurate.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În pădurile dese ale Americii de Nord, unde lumina soarelui abia pătrunde prin coronamentul copacilor seculari, se ascunde o legendă vie care a captivat imaginația a generații întregi: Bigfoot, cunoscut și sub numele de Sasquatch. Această creatură uriașă, descrisă ca un hominid acoperit cu blană groasă, înalt de peste doi metri și cântărind sute de kilograme, nu este doar un mit inventat la foc de tabără. Ea se bazează pe sute de mărturii oculare reale, urme de picioare uriașe descoperite în noroi și zăpadă, și chiar înregistrări audio cu urlete ciudate care răsună noaptea prin munți.
Povestea începe în anii 1800, când triburile native americane din Pacificul de Nord-Vest vorbeau deja despre “Sasquatch” – un spirit al pădurii, un uriaș blănos care trăia în armonie cu natura, dar care putea deveni agresiv dacă era deranjat. Aceste relatări indigene, transmise oral de secole, descriu o ființă inteligentă, capabilă să evite contactul uman, care lăsa în urmă urme de picioare de până la 43 de centimetri lungime, cu degete distincte și fără urme de gheare – un detaliu care sugerează o creatură bipedă, asemănătoare omului, dar mult mai primitivă.
Prima observație modernă documentată a avut loc în 1811, când exploratorul britanic David Thompson a descoperit urme uriașe în zăpada din Munții Stâncoși, în ceea ce este acum statul Idaho. Acestea măsurau 35 de centimetri și păreau să aparțină unui picior uman, dar de proporții imposibile. De atunci, rapoartele s-au înmulțit. În 1924, minerul Albert Ostman a susținut că a fost răpit de o familie de Bigfoot în British Columbia, Canada – o poveste detaliată, cu descrieri vii ale creaturilor care miroseau a animale sălbatice și comunicau prin sunete guturale.
Cel mai faimos incident rămâne cel din 1958, în Bluff Creek, California, unde muncitorul Jerry Crew a găsit urme masive în noroiul șantierului forestier. Aceste amprente, turnate în ipsos și fotografiate, au declanșat o adevărată isterie media. Ziarele au botezat creatura “Bigfoot”, iar mii de oameni au început să caute dovezi. În 1967, Roger Patterson și Bob Gimlin au filmat un clip de 59 de secunde în aceeași zonă: o femelă Bigfoot traversând un pârâu, privind direct în cameră, cu mișcări fluide și musculatură vizibilă sub blana maronie. Analizele moderne, inclusiv cele cu tehnologie digitală, arată că filmul nu a fost falsificat ușor – mersul creaturii respectă anatomia unui primat mare, cu un centru de greutate imposibil de reprodus de un om în costum la acea vreme.
De-a lungul deceniilor, organizații precum Bigfoot Field Researchers Organization (BFRO) au colectat peste 5.000 de rapoarte credibile din SUA și Canada. Martori din toate categoriile – polițiști, rangeri, vânători – descriu întâlniri similare: un miros puternic de mosc, crengi rupte la înălțime mare, pietre aruncate ca avertisment și urlete care seamănă cu un amestec între urlet de lup și strigăt uman. În 2008, un exemplar presupus de Bigfoot a fost prezentat presei în Georgia, dar s-a dovedit a fi un costum – un hoax care a întărit scepticismul, dar nu a șters miile de alte dovezi.
Știința rămâne divizată. Biologi precum Jeffrey Meldrum de la Universitatea de Stat Idaho analizează urmele și susțin că ar putea aparține unei specii necunoscute, poate un descendent al Gigantopithecus, un urangutan uriaș dispărut acum 100.000 de ani în Asia. ADN-ul din probe de păr colectate nu a dat rezultate conclusive – uneori uman, alteori de urs sau cerb. Totuși, lipsa unui corp sau schelet complet ridică întrebări: oare Bigfoot îngroapă morții, așa cum fac elefanții?
Astăzi, legenda trăiește în parcuri naționale precum Olympic sau Yosemite, unde turiști și cercetători continuă vânătoarea. Bigfoot nu este doar o creatură; este un simbol al misterului naturii sălbatice, al frontierelor neexplorate ale lumii noastre. Poate că într-o zi vom găsi dovada finală – un corp, un cuib, o fotografie clară. Până atunci, pădurile șoptesc: el este acolo, ascuns în umbre, păzind secretele străvechi ale pământului.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Rachetă cu Coada de Rachetă (Coracias spatulatus), cunoscută și sub numele de Rachetă cu Coada Spatula, este o pasăre spectaculoasă din familia Coraciidae, înrudită îndeaproape cu alte specii de râchetă precum racheta europeană. Această specie este endemică în Africa subsahariană, fiind întâlnită în principal în regiuni deschise precum savane, păduri ușoare de miombo și zone riverane din țări ca Angola, Botswana, Republica Democrată Congo, Malawi, Mozambic, Namibia, Zambia și Tanzania. Preferă habitate cu copaci înalți izolați, unde poate vâna de pe un punct de observație ridicat.
Cu o lungime de aproximativ 35-40 cm (incluzând coada prelungită), pasărea adultă cântărește între 120 și 160 de grame. Penajul său este un amestec vibrant de culori: capul, gâtul și partea inferioară sunt de un albastru deschis, iar spatele și aripile prezintă nuanțe de verde-turcoaz și albastru intens. Cea mai distinctivă trăsătură este coada lungă și modificată, cu două pene centrale prelungite în formă de rachetă sau spatulă, de unde și numele științific “spatulatus”. Aceste pene exterioare sunt negre cu vârfuri albastre, creând un efect vizual dramatic în zbor. Ciocul este robust, negru, adaptat pentru capturarea prăzii, iar picioarele sunt galbene.
Comportamentul său este tipic pentru rachete: este o pasăre teritorială și acrobatică, executând zboruri spectaculoase cu rostogoliri și picaje pentru a atrage partenerul sau a apăra teritoriul în sezonul de împerechere (care variază regional, dar adesea coincide cu sezonul ploios, între septembrie și martie). Se hrănește predominant cu insecte mari – lăcuste, gândaci, termite – dar și cu șopârle, broaște și ocazional fructe. Vânează prin pândă de pe crengi înalte, lansându-se în picaj rapid asupra prăzii.
Reproducerea implică și cuiburile din în cavități naturale de copaci sau în găuri de ciocănitori abandonate, la înălțimi de 5-10 metri. Femela depune 2-4 ouă albe, pe care le clocește timp de 18-20 de zile, în timp ce masculul asigură hrana. Puii părăsesc cuibul după circa 25-30 de zile, dar rămân dependenți de părinți câteva săptămâni.
Deși nu este considerată amenințată global (statut IUCN: Least Concern), populațiile locale pot fi afectate de pierderea habitatului prin defrișări și agricultură intensivă. Totuși, adaptabilitatea sa la medii modificate o face rezilientă în multe zone protejate, precum parcurile naționale din Zambia sau Botswana.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Scandal la Roseți. Polițiștii au tras focuri de avertisment pentru a calma doi frați recalcitranți
Primăria Independența amintește proprietarilor despre obligativitatea asigurării locuințelor
HALLOWEEN MAGIC LA BIBLIOTECĂ: OLTENIȚENII, INVITAȚI LA UN EVENIMENT PLIN DE CREATIVITATE ȘI DISTRACȚIE
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
VIDEO. PRIMELE DECLARAȚII ALE VICTIMELOR CONFLICTULUI VIOLENT DIN UNIREA: „AM FOST PUȘI LA PĂMÂNT, LOVIȚI ȘI AMENINȚAȚI CU PISTOLUL”
