România, campioană la inflație în UE: cum am ajuns de la stabilitate la aproape 10% în doar câțiva ani

În martie 2026, România înregistrează o inflație de aproape 10%, mult peste nivelul țărilor din regiune – Ungaria (1,8%), Slovacia (3,7%) sau Bulgaria (4%). Diferența este cu atât mai surprinzătoare cu cât, în urmă cu doar șase ani, România avea o inflație comparabilă sau chiar mai mică decât vecinii săi.

De la echilibru la dezechilibru

În 2020, România se afla într-o poziție relativ stabilă din punct de vedere al inflației. Astăzi, însă, tabloul este complet diferit: creșterile de prețuri au scăpat de sub control, iar țara noastră a devenit una dintre cele mai vulnerabile economii din Europa în fața presiunilor inflaționiste.

Explicația nu ține de un singur factor, ci de o combinație de decizii și contexte gestionate mai slab decât în alte state din regiune.

Energia – punctul de plecare al scumpirilor

Unul dintre principalele momente care au declanșat valul de scumpiri a fost liberalizarea pieței energiei, începută în 2020–2021.

Deși măsura era necesară în teorie, implementarea a fost haotică:

• consumatorii au fost slab informați;
• piața nu era suficient de competitivă;
• reglementările au fost neclare.

Rezultatul: creșteri rapide și necontrolate ale prețurilor la energie și gaze, care s-au transmis ulterior în toate domeniile – de la alimente la servicii.

În timp ce alte țări au intervenit rapid cu plafonări eficiente, în România măsurile au fost întârziate și complicate, lăsând o mare parte din șocul energetic să ajungă direct în facturile populației.

Deficitele mari: motorul ascuns al inflației

Un alt factor major îl reprezintă politica fiscală.

România a intrat în criza inflaționistă cu:

• deficit bugetar ridicat;
• deficit de cont curent mare;
• datorie publică în creștere.

Aceste „deficite gemene” au făcut economia mult mai sensibilă la șocuri externe.

Pentru a acoperi golurile bugetare, autoritățile au crescut taxe indirecte:

• TVA majorat;
• accize mai mari;
• impozite suplimentare.

Aceste măsuri au dus direct la scumpiri, împingând inflația în sus și menținând-o la niveluri ridicate.

Salarii mai mari, dar și prețuri mai mari

Creșterile accelerate ale salariului minim și ale veniturilor din sectorul public au avut și ele un efect important.

Deși necesare social, aceste majorări:

• au crescut costurile pentru companii;
• au alimentat o spirală salarii–prețuri.

În paralel, multe tarife administrate (energie, servicii publice) au fost ajustate brusc, după perioade în care au fost ținute artificial jos. Acest lucru a generat „șocuri” repetate în inflație.

Alimentele – punctul sensibil al românilor

Un capitol aparte îl reprezintă prețurile alimentelor.

În perioada 2025–2026, acestea au crescut de două până la trei ori mai rapid decât media europeană. Cauzele:

• costuri ridicate la energie și transport;
• lanțuri de distribuție fragmentate;
• concurență slabă în retail.

Acest lucru explică de ce românii resimt inflația mai acut decât alte populații din UE.

BNR, cu mâinile parțial legate

Banca Națională a României a menținut dobânda de politică monetară la un nivel ridicat (în jur de 6,5%), însă eficiența acestei măsuri este limitată.

Motivul: o mare parte din inflație vine din decizii fiscale și administrative (taxe, accize, energie), asupra cărora politica monetară are un impact redus.

În plus, deficitele mari limitează spațiul de manevră al BNR. O creștere agresivă a dobânzilor ar duce la:

• costuri mai mari pentru datoria publică;
• presiuni asupra ratingului de țară;
• risc de instabilitate economică.

Percepția: „inflația e noul normal”

Poate cel mai periculos efect este schimbarea așteptărilor.

După ani în care inflația a fost constant peste țintă:

• firmele cresc prețurile mai rapid;
• consumatorii se așteaptă la scumpiri continue;
• economia intră într-un cerc vicios.

Astfel, inflația nu mai este doar un fenomen temporar, ci începe să devină o caracteristică structurală.

România nu a ajuns întâmplător în topul inflației din Uniunea Europeană. Combinația dintre o liberalizare defectuoasă a energiei, politici fiscale expansioniste și creșteri rapide ale costurilor interne a creat un teren fertil pentru scumpiri accelerate.