Pe 14 iulie 2025, Parlamentul României a decis, în ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului, ca doamna Mirela Călugăreanu să exercite atribuțiile funcției de președinte interimar al Curții de Conturi a României, până la numirea unui nou președinte, conform prevederilor Constituției României și ale Legii nr. 94/1992. La doar o lună de la preluarea mandatului interimar, Curtea de Conturi, sub conducerea doamnei Călugăreanu, a aprobat majorări salariale semnificative, conform unei hotărâri publicate în Monitorul Oficial pe 12 august 2025. Acestea includ o creștere de 40% a salariilor de bază pentru noii angajați, aplicabilă din noiembrie 2025 până la prima evaluare profesională, și majorări de 40% pentru angajații evaluați cu calificativul „Foarte bine”, respectiv 30% pentru cei cu calificativul „Bine”.

Aceste creșteri au fost justificate de necesitatea atragerii și retenției personalului calificat, în special pentru gestionarea fondurilor europene. Totuși, decizia a stârnit controverse, mai ales în contextul în care Guvernul promovează măsuri de austeritate. Potrivit unor surse, ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, a declarat că nu era la curent cu această măsură și a calificat-o drept neconcordantă cu politica de reducere a cheltuielilor publice. Mai mult, speculațiile din spațiul public și de pe platforma X sugerează că aceste majorări ar putea fi un „tertip jenant” menit să compenseze viitoarele tăieri salariale estimate la 30-40%, astfel încât salariile angajaților să rămână, în esență, la același nivel după reduceri. Criticii susțin că această mărire ar fi una „artificială”, având ca scop doar neutralizarea impactului tăierilor bugetare planificate.

Conform documentelor oficiale, majorările fac parte din modificarea Hotărârii plenului Curții de Conturi nr. 330/2024, care reglementa anterior sporuri de până la 50% pentru personalul implicat în gestionarea fondurilor comunitare. În 2025, sporurile au fost reduse la 40% pentru angajații existenți și la 30% pentru cei nou-încadrați, ceea ce conducerea Curții a descris ca o ajustare, nu o creștere propriu-zisă. Totuși, percepția publică rămâne una de scepticism, mai ales având în vedere că veniturile totale ale unor angajați, incluzând sporuri pentru condiții vătămătoare (până la 1.500 lei lunar) și confidențialitate (până la 3.100 lei lunar), pot ajunge la sume considerabile. De exemplu, fostul președinte al Curții, Mihai Busuioc, a raportat în 2023 un venit anual de 339.330 lei, echivalentul a peste 6.800 euro lunar.

Aceste măsuri au amplificat dezbaterile privind transparența și responsabilitatea Curții de Conturi, o instituție însărcinată cu auditarea cheltuielilor publice. În timp ce rapoartele Curții au evidențiat nereguli financiare în alte sectoare, precum plăți necuvenite sau salarizarea neuniformă, decizia de majorare a salariilor propriilor angajați ridică întrebări despre coerența și credibilitatea instituției în contextul actual al austerității.

Advertisement

Broasca cu corn și nas lung (Megophrys nasuta), cunoscută și sub denumirea de broasca cu corn malaeziană, este una dintre cele mai remarcabile creaturi ale pădurilor tropicale din sud-estul Asiei. Cu aspectul său bizar și abilitățile impresionante de camuflaj, această specie captivează atât herpetologii, cât și iubitorii de natură. Trăind în umbra junglei, este un exemplu fascinant al adaptării evolutive, combinând trăsături fizice unice cu un comportament discret.

Caracteristici fizice

Broasca este ușor de recunoscut datorită aspectului său distinct. Are un bot alungit, asemănător unui nas lung, care îi conferă un profil unic printre amfibieni. Deasupra ochilor, posedă proeminențe triunghiulare, asemănătoare unor coarne, care sporesc efectul său de camuflaj, făcând-o să semene cu o frunză uscată sau cu un fragment de scoarță. Culoarea sa variază între nuanțe de maro, bej sau gri, cu modele neregulate care imită perfect litiera pădurii. Corpul său plat, de aproximativ 8-12 cm lungime, este adaptat pentru a se ascunde printre frunze și sol. Picioarele posterioare puternice o ajută să se deplaseze rapid, în timp ce pielea sa netedă și umedă este tipică amfibienilor din mediile umede.

Habitat și distribuție

Această specie este endemică în pădurile tropicale umede din sud-estul Asiei, fiind întâlnită în țări precum Malaezia, Indonezia (inclusiv Borneo și Sumatra), Thailanda și sudul Filipinelor. Preferă zonele de joasă altitudine, de obicei sub 1.000 de metri, unde umiditatea este ridicată, iar podeaua pădurii este acoperită cu frunze și mușchi. O găsim adesea lângă pâraie sau în zone mlăștinoase, unde își petrece majoritatea timpului ascunsă în litiera de frunze, așteptând prada.

Comportament și dietă

 Este un prădător de ambuscadă, bazându-se pe camuflajul său pentru a rămâne nedetectată. Este activă în principal noaptea (nocturnă), când vânează insecte, păianjeni, viermi și ocazional alte amfibieni mici. Folosind limba sa lungă și lipicioasă, capturează prada cu o precizie impresionantă. În timpul zilei, rămâne nemișcată, aproape invizibilă datorită aspectului său care imită mediul înconjurător. Când este amenințată, își aplatizează corpul și își ascunde capul pentru a părea o parte integrantă a solului.

Advertisement

Reproducerea are loc în sezonul ploios, când masculii emit sunete joase, asemănătoare unui „boing” metalic, pentru a atrage femelele. Ouăle sunt depuse în pâraie sau bălți temporare, iar mormolocii au o dezvoltare lentă, adaptată la mediul acvatic al pădurii tropicale.

Adaptări și camuflaj

Cea mai impresionantă trăsătură a broaștei cu corn și nas lung este capacitatea sa de camuflaj, cunoscută ca „mimetism criptic”. Forma și culoarea sa o fac aproape imposibil de distins de frunzele uscate, ceea ce o protejează de prădători precum păsări și șerpi. Proeminențele de deasupra ochilor și botul lung accentuează această asemănare, făcând-o să pară o frunză cu margini ridicate. Această adaptare nu doar că o ajută să evite prădătorii, ci îi permite și să vâneze eficient, surprinzând prada.

Statut de conservare

Deși nu este considerată o specie pe cale de dispariție, se confruntă cu amenințări din cauza defrișărilor și pierderii habitatului. Pădurile tropicale din sud-estul Asiei sunt supuse unei presiuni intense din cauza agriculturii, exploatării forestiere și urbanizării, ceea ce reduce zonele disponibile pentru această specie. Organizațiile de conservare subliniază importanța protejării habitatelor tropicale pentru a asigura supraviețuirea acestei broaște și a altor specii dependente de aceste ecosisteme.

Curiozități

• Numele său științific, Megophrys nasuta, provine din greacă, unde „mega” înseamnă mare, „phrys” se referă la sprâncene (coarnele de deasupra ochilor), iar „nasuta” înseamnă „cu nas mare”.

• În ciuda aspectului său intimidant, această broască este inofensivă pentru oameni, lipsindu-i veninul sau dinții ascuțiți.

• Sunetul său de împerechere a fost comparat cu zgomotul unui clopoțel sau al unui instrument metalic, fiind unul dintre cele mai distinctive din pădurile tropicale.

Advertisement

Perdicula erythrorhyncha, cunoscută și sub numele de prepeliță pictată sau prepeliță cu cioc roșu, este o specie de pasăre mică din familia Phasianidae, endemică dealurilor și pădurilor din India. Această prepeliță atrage atenția prin ciocul și picioarele sale de un roșu intens, precum și prin comportamentul său social unic, fiind o prezență fascinantă în ecosistemele indiene.

Caracteristici fizice

Prepelița pictată este o pasăre mică, cu o lungime de 17-19 cm și o greutate de aproximativ 68-88 de grame. Masculii se remarcă printr-un penaj viu colorat, cu o față neagră, o sprânceană albă și gât alb, contrastând cu pieptul și abdomenul de un cărbune roșcat. Femelele au un penaj mai discret, cu nuanțe de cărămiziu pe partea inferioară, lipsindu-le dunga albă de pe cap specifică masculilor. Ciocul și picioarele de un roșu aprins sunt trăsături distinctive pentru ambele sexe, vizibile chiar și în zbor.

Habitat și distribuție

Această specie este întâlnită în principal în pădurile de deal din peninsula indiană, cu două populații geografice distincte. Subspecia P. e. erythrorhyncha trăiește în Ghat-urile de Vest, de la sud de Pune până în sudul Tamil Nadu, inclusiv în dealurile Nilgiri și Biligirirangan. Subspecia P. e. blewitti, mai mică și mai palidă, este găsită în Munții Satpura și se extinde până în nordul Ghat-urilor de Est. Prepelițele preferă pajiștile deschise, drumurile forestiere și zonele cu tufișuri, unde ies să se hrănească dimineața și seara.

Comportament și reproducere

Prepelițele pictate trăiesc în grupuri mici, de 6-10 indivizi, numite covey. Când sunt deranjate, acestea aleargă în șir indian pe poteci înainte de a zbura dacă sunt amenințate. Au un strigăt de alarmă lichid și emit fluierături moi pentru a menține contactul între membrii grupului. Masculii sunt monogami și teritoriali, producând un apel distinctiv, „kirikee-kirikee-kirikee”, în timpul sezonului de reproducere.

Advertisement

Sezonul de reproducere variază local, dar este predominant între decembrie și martie. Femelele depun 4-7 ouă într-un cuib simplu construit la baza unui tufiș sau smoc de iarbă, pe care le incubează singure timp de 16-18 zile. Puii sunt capabili să zboare la o vârstă fragedă, iar femelele sunt cunoscute pentru curajul lor, uneori atacând chiar câini sau oameni care se apropie de pui.

Dieta

Prepelița pictată este omnivoră, hrănindu-se cu semințe, cereale, fructe și insecte mici. Acestea joacă un rol important în ecosistem prin dispersarea semințelor, contribuind la regenerarea vegetației.

Conservare

Conform Listei Roșii IUCN, Perdicula erythrorhyncha este clasificată ca specie cu risc scăzut (Least Concern), datorită populației stabile. Totuși, pierderea habitatului din cauza defrișărilor și extinderii agriculturii poate afecta anumite populații locale. Rezervațiile și parcurile naționale din India oferă protecție pentru această specie, dar monitorizarea continuă este necesară pentru a preveni viitoare amenințări.

Curiozități

• Subspecia blewitti a fost numită după F.R. Blewitt, care a trimis specimene naturalistului A.O. Hume.

• Masculii sunt atât de combativi încât vânătorii tradiționali foloseau masculi ca momeală pentru a captura alții.

• Un parazit unic, Hypotrichomonas avium, a fost descoperit în intestinul unei prepelițe pictate, evidențiind diversitatea biologică asociată acestei specii.

Prepelița pictată este o dovadă a bogăției biodiversității Indiei, o pasăre mică, dar plină de culoare și personalitate, care continuă să încânte observatorii și cercetătorii deopotrivă.

Advertisement