Elena Ferrante, pseudonimul unei autoare italiene care a cucerit lumea literară, aduce în „Zilele abandonului” o poveste sfâșietoare despre destrămarea unei vieți aparent stabile. Romanul explorează cu o intensitate viscerală durerea, furia și procesul de reconstrucție al unei femei părăsite, oferind o radiografie psihologică profundă a crizei personale.

Olga, protagonista romanului, este o femeie de 38 de ani, mamă a doi copii, Ilaria și Gianni, și fostă scriitoare care și-a abandonat ambițiile literare pentru a se dedica familiei. Viața ei pare bine ancorată până într-o zi de aprilie, când soțul ei, Mario, îi anunță brusc că vrea să o părăsească după 15 ani de căsnicie. Fără explicații clare, el dispare, lăsând-o pe Olga să se confrunte cu un vid emoțional copleșitor, responsabilitățile parentale și grijile legate de câinele familiei, Otto.

Romanul urmărește spirala descendentă a Olgăi, care trece prin furie, confuzie, autocompătimire și o obsesie paralizantă de a înțelege motivele abandonului. Ferrante descrie cu o precizie chirurgicală degradarea psihologică a protagonistei, care se desprinde treptat de realitate, bântuită de o amintire din copilărie despre o femeie părăsită ce și-a pus capăt zilelor. În această călătorie dureroasă, Olga se confruntă cu propria identitate, cu rolul de mamă și cu fragilitatea propriei existențe.

Ferrante excelează în a surprinde complexitatea emoțiilor umane. Stilul ei direct, lipsit de înflorituri, dar încărcat de forță, creează o experiență de lectură intensă, aproape sufocantă. Suferința Olgăi devine aproape un personaj autonom, care „contaminează” totul în jur – de la relația cu copiii și vecinii, până la percepția asupra propriei feminități.

Autoarea nu se sfiește să exploreze laturile mai puțin plăcute ale protagonistei: iritabilitatea, limbajul vulgar ocazional, resentimentele față de responsabilitățile materne. Această sinceritate brutală face ca Olga să fie un personaj credibil, chiar dacă uneori greu de simpatizat. Romanul impresionează și prin gradația narativă – de la șocul inițial la acceptare – oferind o poveste nu doar despre pierdere, ci și despre regăsire.

Unii cititori ar putea găsi ritmul cărții obositor, dat fiind că se concentrează aproape exclusiv pe introspecțiile Olgăi, cu puține momente de acțiune. Suferința constantă și tonul apăsător pot fi copleșitoare, mai ales pentru cei care preferă lecturi mai dinamice. În plus, limbajul crud și momentele de vulgaritate, deși justificate narativ, ar putea deranja cititorii mai sensibili. Comparativ cu „Tetralogia Napolitană”, „Zilele abandonului” este mai compact, dar poate lipsit de diversitatea narativă a seriei.

De ce să citești această carte?

„Zilele abandonului” este o lectură pentru cei care apreciază literatura introspectivă și sunt dispuși să se lase purtați într-o poveste incomodă, dar profund umană. Ferrante nu oferă răspunsuri simple, ci invită cititorul să reflecteze asupra naturii relațiilor, a identității și a supraviețuirii în fața pierderii. Este o carte care „te prinde” prin ferocitatea scriiturii și te lasă cu o senzație de vertij, dar și cu o admirație pentru puterea de a merge mai departe.

Recomandare: Ideală pentru fanii literaturii contemporane și ai explorărilor psihologice, dar nu recomandată minorilor sau celor care caută o lectură ușoară. Dacă ești nou în universul Ferrante, începe cu „Prietena mea genială” pentru a te familiariza cu stilul autoarei.

Citat memorabil:
„Femeile fără iubire își pierd strălucirea din ochi, femeile fără iubire mor de vii.”