Roger Brown are totul aparent sub control: este cel mai căutat „vânător de capete” din Norvegia, bărbat chipeș, căsătorit cu o femeie superbă, trăiește într-o vilă de vis și poartă costume care costă cât salariul anual al unui profesor. Dar în spatele zâmbetului perfect se ascunde o frică teribilă – frica de a nu fi suficient, de a pierde femeia pe care o iubește, de a fi descoperit ca un impostor. Pentru a-și hrăni orgoliul și a menține fațada, Roger are un hobby secret: fură tablouri de valoare din casele candidaților pe care îi intervievează.
Totul se prăbușește în clipa în care îl întâlnește pe Clas Greve – olandez de origine, fost mercenar, posesor al unui Rubens pierdut și, mai ales, candidatul ideal pentru funcția de director la cea mai mare firmă de tehnologie din țară. Din acel moment, Roger intră într-o spirală dementă în care nimic nu mai e ce pare: nici soția, nici amanta, nici poliția, nici el însuși.
Jo Nesbø reușește un tur de forță rar întâlnit: pornește ca un roman psihologic despre nesiguranță masculină și lăcomie, apoi se transformă treptat într-un thriller de urmărire brutal, iar spre final devine un coșmar aproape horror, cu scene care îți taie respirația (cea cu toaleta din groapa de gunoi rămâne de neuitat). Umorul negru și autoironia sunt prezente în fiecare pagină, chiar și în momentele cele mai sângeroase – iar asta face cartea deopotrivă amuzantă și terifiantă.
Personajul lui Roger Brown este o capodoperă de construcție: detestabil și adorabil în același timp, mincinos patologic, dar și incredibil de inteligent și de inventiv când e cu spatele la zid. Cititorul oscilează permanent între dorința de a-l lovi și nevoia de a-l vedea scăpând.
Ritmul este necruțător, răsturnările de situație vin una după alta, iar finalul – deși complet nebun – este perfect logic în universul creat de autor. „Vânătorii de capete” nu e doar un thriller excelent executat; este și o satiră mușcătoare la adresa lumii corporatiste, a pieței de artă și a bărbaților care cred că pot cumpăra totul cu bani sau cu minciuni.
Dacă îți plac poveștile în care eroul coboară treaptă cu treaptă în propriul infern, dacă apreciezi umorul negru și adrenalina pură, cartea asta te va prinde din prima pagină și nu-ți va mai da drumul până la ultima propoziție. Și mult după aceea, vei privi cu alți ochi orice interviu de angajare.
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.