Recomandări de carte
Recomandare de carte – „Trupul sufletului” – de Ludmila Ulitkaia
Ludmila Ulitkaia, una dintre cele mai proeminente voci ale literaturii ruse contemporane, laureată a Premiului Booker Internațional în 2015, revine cu volumul „Trupul sufletului”, o colecție de unsprezece povestiri publicată în 2025 la Humanitas Fiction, în traducerea excelentă a Luanei Schidu. Această carte, care investighează subtil granițele dintre corp și suflet, se dovedește a fi o meditație poetică și emoționantă asupra existenței umane, marcată de vulnerabilitate, suferință și un umor adesea negru, caracteristic autoarei.
Volumul este structurat în două părți principale: „Prietenele” și „Trupul sufletului”, fiecare povestire conturând portrete vii ale unor personaje feminine fragile, confruntate cu dileme existențiale profunde. Temele centrale gravitează în jurul relației intime dintre trupul fizic și sufletul interior, explorând momente de criză – boli, pierderi, relații complicate – care dezvăluie esența umană. De exemplu, în unele nuvele, Ulitkaia surprinde iminența morții ca pe o poezie a vieții, unde personajele, adesea femei obișnuite din Rusia postsovietică, găsesc o luciditate surprinzătoare în fața absurdului. Stilul autoarei, marcat de o proză densă, dar accesibilă, îmbină realismul crud cu elemente lirice, creând o atmosferă de intimitate care te face să simți pulsul fiecărui personaj.
Ce face „Trupul sufletului” memorabil este capacitatea Ulitkăi de a transforma suferința în ceva aproape sacru. Umorul negru intervine ca un contrabalans, prevenind melancolia excesivă – un exemplu fiind scenele în care protagonistele navighează prin absurdități birocratice sau familiale cu o ironie blândă. Traducerea Luanei Schidu păstrează nuanțele poetice ale originalului rus, făcând textul fluid și captivant pentru cititorii români. Totuși, volumul poate părea fragmentar pentru cei obișnuiți cu romane ample, dar tocmai această structură episodică accentuează ideea de viață ca serie de licăriri efemere.
În concluzie, „Trupul sufletului” este o lectură esențială pentru fanii Ulitkăi sau pentru oricine caută literatură care să atingă sufletul prin trupul cuvintelor. Cu o notă medie de 4.07 pe Goodreads, cartea confirmă statutul autoarei ca maestră a narațiunii intime, invitându-ne să reflectăm asupra propriei fragilități în fața eternului mister al existenței.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Yaniv Iczkovits reușește în acest roman să facă ceva aparent simplu, dar extrem de dificil: să vorbească despre marile întrebări ale existenței evreiești fără să cadă nici în predică, nici în clișeele obosite ale literaturii holocaustice.
Povestea urmărește trei surori dintr-o familie ultraortodoxă din Ierusalim, ale căror vieți se despart dramatic după ce una dintre ele, Motele, dispare brusc, lăsând în urmă un bilet și o tăcere apăsătoare. În centrul cărții stă însă figura tatălui – măcelarul evlavios, dur, autoritar – și felul în care prezența lui masivă modelează, sufocă și totodată întemeiază identitățile fiicelor.
Stilul lui Iczkovits este precis, tăios, uneori brutal de sincer. Nu face concesii cititorului: nici personajele nu sunt ușor de simpatizat, nici soluțiile nu sunt confortabile. Totuși, tocmai această lipsă de indulgență creează o tensiune constantă și o autenticitate rară. Citim cu sufletul la gură, nu din cauza acțiunii trepidante (romanul e mai degrabă lent, apăsat), ci din cauza presiunii morale și existențiale care crește pe parcurs.
Particular remarcabilă este maniera în care autorul vorbește despre trup: despre carnea tăiată în măcelărie, despre menstruație, despre sexualitate reprimată, despre naștere și moarte – toate aceste dimensiuni fizice sunt tratate cu o privire în același timp crudă și profund respectuoasă față de corpul uman.
„Fiica măcelarului” nu este un roman ușor. Nu te mângâie, nu te iartă, nu-ți oferă răspunsuri definitive. Dar tocmai de aceea rămâne cu tine mult timp după ce închizi ultima pagină – ca o tăietură bine plasată, care doare, sângerează puțin, dar vindecă ceva adânc.
Unul dintre cele mai puternice romane israeliene traduse în ultimii ani. Merită citit cu atenție și fără grabă.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
„Terra Nostra” este probabil cea mai ambițioasă și mai grea carte a lui Carlos Fuentes – un adevărat ocean narativ în care cititorul riscă să se piardă, dar poate și să se regăsească, dacă are răbdare.
Fuentes construiește aici o lume paralelă, extrem de densă, în care se întâlnesc mai multe timpuri: Evul Mediu iberic, Renașterea, barocul hispano-american, secolul XX și un viitor apocaliptic indistinct. Personaje istorice (Filip al II-lea, Felipe, Don Quijote, Felipe el Hechizado) se dedublează, se transformă, se reîntrupează sub alte nume și chipuri, într-o continuă reîncarnare a aceleiași setei de putere, control și ordine absolută.
Romanul este o meditație uriașă despre obsesia spaniolă pentru puritate, despre închisoarea timpului liniar, despre încercarea zadarnică de a opri curgerea istoriei și de a impune un „moment etern” perfect, steril, mort. Palatul Escorial devine simbolul acestei închisori temporale – un loc unde totul este fixat, catalogat, controlat, până la sufocare.
Stilul este baroc în sensul cel mai profund: excesiv, labirintic, încărcat de digresiuni, oglinzi, repetiții, liste nesfârșite, ceremonii fastuoase și erotism rece. Uneori textul devine aproape sufocant de dens, alteori se deschide brusc spre momente de o frumusețe tăioasă.
Pentru cititorul obișnuit cu romanele lineare, „Terra Nostra” poate părea un supliciu. Pentru cel dispus să se lase purtat de curenții, de refluxurile și de vârtejurile timpului fuentinian, rămâne una dintre cele mai importante experiențe literare posibile în limba spaniolă – o încercare disperată și magnifică de a cuprinde deodată toată memoria hispanică, cu toată gloria, oroarea și vina ei.
O carte care nu se citește – se străbate. Și după ce o termini, ai senzația ciudată că ea continuă să se scrie înăuntrul tău, la nesfârșit.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
„Fantoma” lui James Swallow este un thriller de acțiune pură, tăios ca un bisturiu, care reușește să combine ritmul alert al filmelor de spionaj contemporane cu o poveste surprinzător de personală despre trădare și identitate.
Personajul principal, Marc Dane, fost analist la MI6, devine brusc ținta propriilor foști colegi după un atac terorist devastator. De aici începe o alergare disperată prin Europa, în care nimeni nu e cine pare a fi, iar fiecare alianță se poate transforma într-o capcană în doar câteva pagini.
Swallow excelează la două capitole: ritmul absolut necruțător și modul în care construiește neîncrederea. Nu există momente de respiro lung, nici pasaje descriptive inutile. Totul se mișcă rapid, foarte rapid, iar cititorul este forțat să țină pasul cu protagonistul – exact cum trebuie într-un astfel de roman.
Personajele sunt funcționale, dar suficient de bine conturate încât să ne pese ce li se întâmplă. Marc nu e un supererou clasic, iar asta îl face credibil și ușor de înțeles. Femeia misteriosă care îl ajută (sau îl manipulează?) și antagonistul principal sunt și ei realizați cu economie de mijloace, dar cu impact maxim.
Singurul punct mai slab ar fi că, pe alocuri, intriga se bazează pe prea multe coincidențe și pe o tehnologie care uneori pare exagerat de magică. Însă ritmul atât de intens face ca aceste mici păcate să treacă aproape neobservate.
În concluzie: dacă îți plac thrillerele moderne gen Daniel Silva sau Brad Thor, dar vrei ceva mai tăios și mai britanic ca stil, „Fantoma” este o alegere foarte bună. Se citește într-o noapte (sau două, dacă mai vrei și să dormi puțin) și rămâne cu tine după aceea, mai ales întrebarea: ce ai face dacă toți cei în care ai avut încredere ți-ar întoarce spatele?
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Ceaiul de măceșe – comoara roșie a sănătății
Corabia faraonului Keops, reasamblată în Marele Muzeu Egiptean. Vizitatorii pot vedea procesul în plină desfășurare
Tangara de munte cu aripi albastre – comoara ascunsă a Anzilor
Ședința Consiliului Județean Călărași, plină de emoție și bucurie. Zeci de colindători au creat o atmosferă de sărbătoare
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
