Recomandări de carte
Recomandare de carte – „Prizonieri în noaptea polară” de Julian Sancton
În peisajul explorărilor polare de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când ambiția umană sfida limitele necunoscutului, Julian Sancton ne oferă o cronică foarte captivantă a uneia dintre cele mai tulburătoare aventuri antarctice: Expediția Belgica din 1897-1899. Cartea sa, „Prizonieri în noaptea polară. Roald Amundsen, Emil Racoviță și Expediția ‘Belgica’”, tradusă în română de Alina Popescu și publicată în 2023 la Editura Corint, transformă un episod istoric obscur într-un thriller psihologic de o intensitate rară. Bazată pe jurnalele de bord, corespondența personală și fotografii de arhivă ale echipajului, narativa lui Sancton nu este doar o relatare factuală, ci o explorare profundă a fragilității umane în fața naturii extreme.
Povestea începe cu entuziasmul unui tânăr comandant belgian, Adrien de Gerlache, care, la doar 26 de ani, pornește din Anvers cu nava Belgica spre Polul Sud, visând să plaseze mica Belgie pe harta marilor puteri exploratoare. La bord se află un echipaj eclectic: savanți de elită precum biologul român Emil Racoviță (viitorul fondator al oceanografiei moderne), tânărul norvegian Roald Amundsen (care va cuceri ulterior Polul Sud) și controversatul medic american Frederick Cook (cunoscut pentru disputele sale privind descoperirea Polului Nord). Scopul oficial este științific – prima iarnă petrecută intenționat în Antarctica –, dar realitatea devine rapid un coșmar. Nava este prinsă în ghețurile banchizei, un „monstru de nebiruit” care o ține captivă timp de un an întreg. Noaptea polară interminabilă, cu lunile ei de întuneric absolut, aduce scorbutul, halucinațiile, conflictele interpersonale și o spirală a nebuniei colective. Sancton descrie cu o precizie aproape cinematografică momentele de disperare: echipajul improvizează mese cu șobolani prinși la bord, organizează spectacole absurde pentru a lupta împotriva apatiei și se confruntă cu viziuni terifiante în bezna sufocantă.
Ce face cartea cu adevărat memorabilă este modul în care Sancton împletește istoria cu psihologia. Inspirat din surse primare, autorul dezvăluie nu doar eroismul, ci și absurdul: rivalitățile lingvistice (un amestec de flamandă, norvegiană și germană), temerile financiare ale lui de Gerlache față de regele Leopold al II-lea sau traiectoriile divergente ale supraviețuitorilor – de la gloriile lui Amundsen la prăbușirea lui Cook, închis ulterior pentru fraudă. Temele centrale – ambiție orbitoare, reziliența umană și costul izolării extreme – răsună surprinzător de actual, fiind studiate azi de NASA pentru misiunile pe Marte. Stilul narativ, fluid și tensionat, amintește de Alfred Lansing în „Groapa” sau de Erik Larson în „Diavolul din inima mării”, transformând nonficțiunea într-un page-turner care te ține treaz noaptea.
Din păcate, traducerea română păstrează intactă esența, dar uneori suferă de expresii ușor rigide, care pot încetini ritmul în pasajele descriptive. Totuși, aceste mici imperfecțiuni nu umbrește strălucirea ansamblului. Criticii internaționali au fost unanimi în laude: The New York Times o numește „o relatare impecabil cercetată și captivantă”, iar The Spectator – „o carte splendidă, frumos scrisă, care salvează o poveste uitată din obscuritate”. Pe Goodreads, media rating-ului originalului englezesc este de 4,1/5, cu mii de recenzii care laudă „tensiunea psihologică” și „umorul negru subtil”.
„Prizonieri în noaptea polară” este o lectură esențială pentru iubitorii de istorie, aventură și supraviețuire – o bijuterie rară care demonstrează că adevărata explorare nu se măsoară în mile parcurse, ci în umbrele sufletului confruntat cu vidul. Dacă vă pasionează poveștile despre limitele umane, nu ratați această saga arctică; veți ieși din ea cu un respect nou pentru cei care au îndrăznit să privească în abis.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În universul plin de adrenalină al lui James Bond, Anthony Horowitz revine cu o capodoperă care ne poartă direct în inima anilor ’50, pe malurile glamour ale Rivierei Franceze. „O veșnicie și încă o zi” (titlul original „Trigger Mortis”) nu este doar o continuare autorizată a seriei create de Ian Fleming, ci o adevărată celebrare a spiritului spionului britanic – elegant, letal și imposibil de imitat. Horowitz, maestrul thrillerelor contemporane (cunoscut pentru „Magpie Murders” sau seria Hawthorne), demonstrează încă o dată de ce a fost ales să dea viață noilor aventuri ale lui 007: el capturează esența lui Bond cu o precizie chirurgicală, amestecând suspansul clasic cu un ritm alert care te ține lipit de pagini.
Povestea începe cu un șoc: agentul 007 este găsit mort, plutind în apele azurii ale Mediteranei, ucis în timp ce investiga o scădere inexplicabilă a traficului de heroină din Marsilia. Este momentul în care M, șeful MI6, decide să-l promoveze pe James Bond – un ofițer ambițios, dar încă neinițiat în lumea Secției 00 – pentru a prelua firul asasinatului și a dezgropa o rețea de crimă organizată ce implică gangsteri corsicani, afaceriști americani dubioși și o femeie fatală, seducătoarea Madame 16. Pe măsură ce Bond pătrunde în lumea cazinourilor opulente, iahturilor de lux și mașinilor de curse, descoperă un complot răzbunător care amenință echilibrul geopolitic al Răului Mondialului rece. Horowitz țese intriga cu măiestrie, intercalând momente de acțiune explozivă (o urmărire cu Aston Martin DB2 pe șoselele sinuoase ale coastei) cu introspecții subtile asupra psihologiei lui Bond – un bărbat marcat de pierderi personale, dar propulsat de un cod moral inflexibil.
Ce face această carte cu adevărat memorabilă este fidelitatea față de moștenirea lui Fleming, dar cu un twist modern: descrierile senzoriale ale Rivierei – parfumul florilor de portocal, zumzetul cazinourilor din Nisa, gustul unui martini perfect – sunt vii și imersive, evocând filmele clasice cu Sean Connery. Personajele secundare, precum gangsterul grotesc Scipio sau agentul CIA Reade Griffith, adaugă straturi de complexitate, transformând romanul dintr-un simplu thriller într-o meditație asupra loialității și trădării în lumea spionajului. Finalul, cu replica sa iconică, este un omagiu perfect, lăsând cititorul cu poftă de mai mult – exact cum ar fi vrut Fleming.
Dacă ești fan al seriei Bond sau pur și simplu iubești un roman de spionaj bine construit, „O veșnicie și încă o zi” este lectură obligatorie. Suspans la cote maxime, un erou magnetic și un stil narativ impecabil: Horowitz livrează un 9/10, un must-read pentru orice iubitor de aventuri cu miză înaltă. Disponibil la Editura RAO, merită fiecare secundă investită – o veșnicie de emoții într-o singură zi de lectură!
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Chemare din Tărâmul Morții” (Everyman), piesă morală anonimă din Anglia secolului al XV-lea, este o alegorie puternică despre mortalitate, păcat și mântuire. Dumnezeu îl trimite pe Moarte să-l cheme pe Om-orice-om (Everyman), reprezentând umanitatea, pentru o socoteală finală. Panicat, acesta încearcă să-și găsească însoțitori pentru drumul spre judecată, dar Tovarășia, Familia, Bunurile, Frumusețea și Inteligența îl abandonează. Singurul aliat adevărat: Faptele Bune, înviate prin pocăință. Cu versuri simple și ritm ritualic, piesa avertizează că doar virtutea învinge moartea.
Criticii laudă tensiunea sa psihologică și profunzimea universală, comparabilă cu Bunyan. Rigiditatea didactică e prețul simplității sale perene. Recomand pentru reflecție rapidă. Nota: 4.5/5 – un clasic care te zguduie!
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Când am deschis „Zgomotul alb”, nu mă așteptam să mă lovesc atât de tare de propria mea viață. Don DeLillo, un autor american care știe să taie direct în osul realității, ne aruncă într-o familie obișnuită dintr-un orășel liniștit. Jack, profesorul care predă istoria lui Hitler (da, chiar așa ceva!), soția lui Babette și copiii lor – toți trăiesc ca noi: merg la supermarket, se uită la TV și se ceartă pe prostii mărunte. Dar totul se schimbă când un accident la o fabrică scapă un nor toxic uriaș peste oraș. Și de aici începe nebunia adevărată.
Ce m-a prins cel mai tare? Cum DeLillo transformă chestiile banale în ceva magic și înfricoșător. Supermarketul nu e doar un loc unde cumperi pâine – e ca o catedrală plină de lumini și culori, unde te simți în siguranță, dar de fapt te îneacă în reclame și dorințe stupide. Apoi, norul ăla alb… reprezintă frica de moarte care ne bântuie pe toți, ascunsă sub zâmbete și conversații goale. Jack și Babette iau pastile să uite de moarte, copiii zic chestii geniale și cinice, iar tu, cititorule, te uiți în oglindă și zici: „Asta sunt eu!”
Umorul e negru și delicios – râzi cu poftă când Jack se antrenează pentru o evacuare falsă sau când familia analizează emisiuni TV ca și cum ar fi Shakespeare. Dar râsetele se opresc brusc, și rămâi cu un nod în gât, gândindu-te la ce lasă în urmă viața noastră agitată. Stilul e simplu, ca un val care te poartă: propoziții scurte, repetitive, ca un refren de reclamă, dar pline de înțelesuri adânci.
Nu e un roman ușor – primele pagini sunt lente, ca o plimbare prin supermarket –, dar odată ce intri în ritm, nu-l mai lași jos. L-am citit într-o săptămână, noaptea târziu, și m-a făcut să privesc diferit la propriile cumpărături și știri. E relevant și azi, cu pandemiile și rețelele sociale care ne umplu capul de zgomot.
Dacă îți plac cărți care te fac să râzi, să te sperii și să gândești – gen „Lupta lui Charlie” sau „1984”, dar mai amuzant –, asta e pentru tine. Citește-l acum, înainte să vină propriul tău „nor alb”! O să-ți rămână în cap mult timp.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Taxa rutieră 2026: România te face să plătești pentru poluare
Descoperă sufletul ascuns al Bărăganului: Muzeul Municipal Călărași – unde istoria prinde viață!
Recomandare de carte – „Prizonieri în noaptea polară” de Julian Sancton
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
VIDEO. PRIMELE DECLARAȚII ALE VICTIMELOR CONFLICTULUI VIOLENT DIN UNIREA: „AM FOST PUȘI LA PĂMÂNT, LOVIȚI ȘI AMENINȚAȚI CU PISTOLUL”
