Recomandări de carte
Recomandare de carte – „Portocale pentru Crăciun. Dincolo de Zidul Berlinului” – de Margarita Morris
În decembrie 1961, Berlinul este tăiat în două de un zid care nu doar desparte străzi, ci şi familii, vise, viitoruri. În acest decor rece și apăsător, Margarita Morris construiește o poveste caldă și sfâșietoare despre dragoste frățească, speranță și prețul libertății.
Cartea urmărește două surori adolescente: Anna, care a rămas în Est împreună cu mama lor, și Liesl, care a reușit să treacă în Vest cu tatăl lor cu doar câteva luni înainte ca granița să se închidă definitiv. Cele două fete, obișnuite să împartă totul – camera, secretele, visurile –, se trezesc brusc în lumi complet diferite. În timp ce Liesl descoperă culorile și abundența Vestului, Anna se confruntă cu lipsurile, supravegherea constantă și teama permanentă din Republica Democrată Germană.
Titlul nu este deloc întâmplător: portocalele, fructe banale pentru noi astăzi, erau în Germania de Est un adevărat simbol al Crăciunului și al lumii „de dincolo”. Planul aparent naiv al lui Anna de a-i trimite surorii ei din Vest câteva portocale de sărbători se transformă treptat într-o aventură plină de pericol, în care curajul și ingeniozitatea a doi tineri devin mai puternice decât sârma ghimpată și decât paznicii înarmați.
Margarita Morris reușește să îmbine cu măiestrie ficțiunea cu faptele istorice reale. Detaliile despre viața de zi cu zi în Berlinul anilor ’60 – raționalizarea alimentelor, frica de STASI, tunelurile săpate în secret, fuga disperată peste zid – sunt integrate natural, fără să transforme romanul într-o lecție de istorie uscată. Personajele sunt vii, credibile și profund umane: Anna cu încăpățânarea ei protectoare, Liesl cu vina supraviețuitorului, Dieter, tânărul care ajută la săpat tunelul și care aduce în poveste prima iubire timidă și fragilă.
Scrisul autoarei este clar, emoționant și potrivit atât pentru adolescenți, cât și pentru adulți. Capitolele alternează perspectiva celor două surori, creând un ritm alert şi o tensiune care te ține lipit de pagini până la ultima frază. Finalul, fără să fie siropos, lasă în suflet o lumină caldă – exact ca mirosul de portocale proaspete într-o seară de iarnă.
„Portocale pentru Crăciun” este genul de carte pe care o recomanzi mai departe imediat ce o termini. O lecție de istorie îmbrăcată în haina unei povești de familie emoționante, care îți amintește că, indiferent de zidurile ridicate de oameni, legăturile adevărate nu pot fi oprite niciodată.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Kiran Millwood Hargrave reușește în „Femei pe rug” să transforme un episod real și puțin cunoscut al istoriei norvegiene într-un roman de o intensitate rară, în care frigul Arcticului pătrunde până în oase, iar focul rugurilor arde mai aprig decât orice iarnă.
Povestea începe în ajunul Crăciunului 1617 (deși acțiunea principală se petrece în 1620–1621), când o furtună cumplită răpune într-o clipă aproape toți bărbații din mica așezare Vardø. Rămase singure, femeile – în frunte cu Maren, Ursula și Kirsten – învață să supraviețuiască, să pescuiască, să-și refacă viața fără bărbați. Trei ani mai târziu, sosirea comisarului Absalom Cornet, însoțit de tânăra sa soție norvegiană Ursa, aduce cu sine dogmatismul religios și vânătoarea de vrăjitoare. Ceea ce începe ca o acuzație izolată se transformă rapid într-un val de teroare care mistuie comunitatea.
Cartea impresionează prin felul în care autoarea împletește documentarea istorică riguroasă cu o scriitură senzorială, aproape poetică. Mirosul de sare și sânge, frigul care mușcă din carne, sunetul valurilor și al lemnelor trosnind în rug – totul este atât de viu încât cititorul simte că se află acolo, pe stâncile din Vardø. Personajele feminine sunt construite cu o delicatețe și o forță extraordinare: Maren, cu durerea ei mută și curajul tăcut; Ursa, prinsă între lumea privilegiată din Bergen și realitatea aspră a Nordului; Kirsten, rebelă și neîmblânzită. Relația dintre Maren și Ursa, plină de atracție, vinovăție și tandrețe, devine inima emoțională a romanului.
„Femei pe rug” nu este doar istorisește o tragedie reală (la Vardø au fost arse pe rug 91 de persoane, majoritatea femei), ci vorbește despre mecanismele fricii colective, despre felul în care puterea bărbătească se hrănește din teroarea femeilor independente și despre cât de subțire este linia dintre supraviețuire și acuzația de vrăjitorie.
Un roman dureros de frumos, care rămâne mult timp în minte și în piept după ultima pagină. O lectură obligatorie pentru oricine vrea să înțeleagă cum fanatismul și patriarhatul pot distruge vieți întregi sub pretextul „binelui comun”.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Alex Michaelides, autorul celebrului „Pacienta tăcută”, revine cu un nou roman care îmbină suspansul clasic al crimei cu profunzimea psihologică. Povestea este narată de Lana Farrar, o fostă divă a Hollywood-ului care trăiește acum retrasă pe o insulă grecească privată, Aurelia. În fiecare Paște, ea își invită cei mai apropiați prieteni – și pe noul soț al acesteia – să petreacă doar câteva zile departe de lume. Vacanța idilică se transformă în coșmar: o furtună violentă izolează insula, iar unul dintre oaspeți este ucis.
Cartea începe ca un omagiu evident adus Agathei Christie (insulă izolată, cerc restrâns de suspecți, crimă aparent imposibilă), dar Michaelides reușește să răstoarne treptat așteptările. Naratoarea Lana este cea care deține controlul absolut al poveștii – și cititorul descoperă destul de repede că nu e chiar cea mai de încredere voce. Trecutul fiecărui personaj ascunde traume, resentimente și crime nerostite, iar autorul dozează revelațiile cu o precizie de ceasornicar.
Punctul forte rămâne stilul: fraze scurte, tăioase, capitole foarte breve care te împing să întorci pagina cu frenezie. Atmosfera este apăsătoare, aproape claustrofobică, iar decorul insulei bătute de vânt și valuri amplifică senzația de capcană. Personajele sunt bine conturate, fiecare cu motivații credibile, chiar și atunci când comportamentul lor devine extrem.
Dacă „Pacienta tăcută” te-a cucerit prin răsturnarea finală spectaculoasă, „Furia” merge pe un teritoriu similar, dar mai întunecat și mai cinic. Finalul este șocant, coerent și lasă un gust amar – exact genul de concluzie care te face să te gândești zile întregi la carte.
Verdict: Un thriller psihologic excelent scris, cu ritm alert și o naratoare manipulatoare care te ține în șah până la ultima pagină. Recomandat celor care au iubit „Pacienta tăcută” și caută o lectură de vacanță care să nu te lase să dormi liniștit. 9/10
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Recomandări de carte
Recomandare de carte – „20 de ani în Siberia. Amintiri din viață” – de Anița Cudla
Anița Nandriș-Cudla, o simplă țărancă bucovineană din Mahala, avea 33 de ani, trei copii mici și o viață liniștită când, în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, a fost ridicată împreună cu întreaga familie și aruncată în vagoane de vite spre Siberia. Cartea ei, „20 de ani în Siberia. Amintiri din viață”, dictată în anii ’90 și publicată postum în 1991, este una dintre puținele mărturii scrise direct de o femeie deportată din Basarabia și Bucovina de Nord.
Scrisă într-o limbă populară, curată, fără pretenții literare, tocmai de aceea cartea lovește atât de puternic. Anița nu filosofează, nu se plânge exagerat, nu înfrumusețează nimic. Povestește pur și simplu ce a văzut și ce a trăit: foamea care îi făcea pe copii să mănânce iarbă, gerul care îngheța lacrimile pe obraji, munca de la tăiat lemne până la săpat șanțuri în taiga, moartea lentă a soțului, apoi a mamei, apoi a fetiței cele mari. Și totuși, în mijlocul acestei apocalipse, femeia aceasta rămâne om întreg: își crește băieții rămași, îi învață să se roage, să nu fure, să nu urască.
Ceea ce impresionează cel mai mult este demnitatea ei neclintită. Anița nu cere milă cititorului. Vorbește cu același ton calm când povestește cum își îngropa copilul mort în pământul înghețat cu mâinile goale, ca și când spune cum a reușit să coasă o cămașă din saci de făină. Refuză să devină victimă veșnică; suferința nu i-a răpit bunătatea și nici credința.
Cartea se citește greu nu din pricina stilului, ci pentru că fiecare pagină doare. Este mărturia unei mame care a văzut cum i se spulberă familia și totuși a ales să trăiască mai departe cu capul sus. întoarcerea acasă, după 20 de ani, în 1961, nu aduce nicio consolare: casa luată, oamenii schimbați, copiii crescuți departe de ea. Și totuși, Anița Nandriș-Cudla mulțumește lui Dumnezeu că i-a mai lăsat cei doi băieți în viață.
„20 de ani în Siberia” este una dintre cele mai importante cărți românești despre deportări. Nu are rafinamentul literar al lui Steinhardt sau al lui Mărculescu, dar are o forță brută, directă, care te lasă fără respirație. Este vocea sutelor de mii de basarabeni și bucovineni care nu au mai apucat să-și spună povestea. O carte pe care o citești cu nodul în gât și o închizi cu convingerea că omul poate îndura aproape orice, dacă are credință și iubire.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Recomandare de carte – „Portocale pentru Crăciun. Dincolo de Zidul Berlinului” – de Margarita Morris
Maratonul blestemat de la Olimpiada din 1904: o cursă cu otravă, mașini și haos total
Semnificația istorică a zilei de 6 decembrie
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
VIDEO. PRIMELE DECLARAȚII ALE VICTIMELOR CONFLICTULUI VIOLENT DIN UNIREA: „AM FOST PUȘI LA PĂMÂNT, LOVIȚI ȘI AMENINȚAȚI CU PISTOLUL”
