Laurent Binet, autorul celebrului „HHhH”, revine cu un roman la fel de original ca structură și la fel de captivant ca idee. „Perspective” pornește de la un fapt divers, dar real: în 1565, în timpul războaielor religioase din Franța, este descoperit cadavrul unui bărbat în atelierul unui pictor din Fontainebleau. Victima este înjunghiată în piept cu un cuțit, iar poziția corpului și anumite detalii sugerează o crimă pusă în scenă cu grijă – aproape ca un tablou macabru.
De aici începe un joc epistolar savuros. Știrea crimei circulă prin scrisori între principii, ambasadorii, cardinalii și artiștii Europei. Fiecare personaj istoric real – de la Caterina de Medici și ducele de Alba până la Tiziano, Montaigne sau Piombo – își spune varianta, interpretează scena crimei după propriile obsesii și interese politice. Cine a ucis? Un hughenot fanatic? Un catolic integrist? Un amant gelos? Sau poate însăși Regina-mamă, care dorea să ascundă o scrisoare compromițătoare?
Binet folosește cu măiestrie tehnica perspectivelor multiple: fiecare scrisoare adaugă o piesă de puzzle și, în același timp, distorsionează imaginea. Cititorul devine detectiv și judecător, încercând să discearnă adevărul printre minciuni, exagerări și interpretări subiective. În plus, autorul inserează cu umor fin numeroase referințe la istoria artei: poziția cadavrului trimite ba la „Depunerea de pe cruce” a lui Rosso Fiorentino, ba la o compoziție anamorfică, ba la tehnica „sfumato” leonardescă. Crima devine astfel un manifest despre puterea perspectivei – atât în pictură, cât și în istorie.
Stilul este vioi, ironic, uneori aproape teatral. Binet nu se sfiește să-și bage personajele în situații absurde (un ambasador florentin care se ascunde în spatele unui tapiserii, un cardinal care comandă un tablou cu Sfântul Bartolomeu jupuit ca să „studieze” crima) și să joace cu clișeele epocii. Rezultatul este un roman extrem de inteligent, care îmbină thriller-ul polițist cu eseul despre artă și cu satira politică.
„Perspective” nu este doar o carte bine documentată despre secolul al XVI-lea, ci și o meditație subtilă asupra felului în care istoria este scrisă de învingători și interpretată de fiecare după propriul unghi mort. O lectură delicioasă pentru cei care apreciază inteligența ludică și pentru cei cărora le place să li se servească istoria cu mult umor și puțintică sânge. Recomand fără rezerve.
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
