Connect with us
Vremea în Călărași: 🌡️ 5°C | Anul XI Nr. 540

Recomandări de carte

Recomandare de carte – „O mare de adevăruri” de Andrea de Carlo

Published

on

Andrea de Carlo are darul rar de a scrie cărți care par ușoare la suprafață, dar te lovesc ca un pumn în stomac pe măsură ce înaintezi. „O mare de adevăruri” (titlu original „Mare delle verità”, apărut în 2006 și tradus curând în română la Editura Humanitas) este exact genul acesta de carte: te atrage cu peisajul mediteranean, cu miros de sare și cu dialoguri aparent banale, apoi te aruncă într-un abis de întrebări pe care poate nu voiai să ți le pui niciodată.

Personajul principal, Luca, este un bărbat de aproape cincizeci de ani care trăiește de ani buni în Statele Unite și revine în Italia după moartea tatălui său – un om distant, secretos, aproape străin. Moștenirea nu e doar o casă și bani, ci și un teanc de scrisori, jurnale și documente care răstoarnă complet imaginea pe care Luca o avea despre propria familie. Trecutul iese la iveală ca un val uriaș: relații ascunse, trădări, acte de curaj și lașitate ascunse sub covor, minciuni spuse „pentru binele tuturor”.

De Carlo nu judecă niciodată direct. Lasă personajele să se dezgolească singure, prin gesturi mici, prin tăceri, prin felul în care aleg să spună sau să nu spună un adevăr. Stilul lui e curat, precis, fără floricele inutile – propozițiile curg firesc, dar fiecare ascunde o mică bombă cu ceas. Peisajele italiene (o insulă mică, o casă veche de piatră, marea mereu prezentă) nu sunt doar decor: sunt aproape un personaj în sine, care amplifică senzația de izolare și de confruntare inevitabilă cu tine însuți.

Cartea doare pentru că vorbește despre ceva universal: cât de mult ne mințim singuri ca să putem trăi liniștiți. Cât de mult rău facem, uneori, încercând să protejăm pe cineva. Și mai ales: ce se întâmplă când adevărul, odată scos la lumină, nu mai poate fi băgat înapoi în cutie.

Advertisement

Nu e un thriller, dar te ține în priză mai rău decât multe thrillere. Nu e o dramă lacrimogenă, dar la final îți trebuie câteva minute să îți revii.

Dacă ai citit „Trainsurfing” sau „Două din două” și ți-au plăcut, „O mare de adevăruri” e următorul pas firesc. Dacă nu l-ai descoperit încă pe Andrea de Carlo, începe cu asta – o să vrei să-i citești totul după.

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Recomandări de carte

Recomandare de carte – „O vară cu Homer” – de Sylvain Tesson

Published

on

Când Sylvain Tesson, călător neobosit și scriitor cu suflet de pustnic, decide să-și petreacă vara singur pe o stâncă aridă din Cyclade, având drept singuri tovarăși soarele, marea și două cărți vechi de aproape trei milenii, se întâmplă ceva magic: timpul se dilată, iar versurile lui Homer încep să vorbească direct inimii cititorului de azi.

Cartea nu este o analiză academică greoaie și nici un jurnal de vacanță obișnuit. Este o conversație vie între un om al secolului XXI și poetul orb care a inventat, practic, literatura occidentală. Tesson citește câte un cânt pe zi, apoi lasă cuvintele să se așeze peste peisaj: valurile lovesc stânca exact când Ahile își trage săbiile din teacă, pescărușii țipă ca sirenele, iar caprele sălbatice devin aproape centauri.

Cu stilul său clar, ironic și adesea poetic, autorul francez reușește să arate cât de actuale rămân marile întrebări homerice: ce înseamnă să fii erou când moartea e inevitabilă? Merită orgoliul să distrugă orașe și vieți? Cum te întorci acasă după douăzeci de ani de rătăciri și nimeni nu te mai recunoaște, nici măcar câinele?

Fiecare capitol scurt pornește de la un fragment din Iliada sau Odiseea și se deschide spre reflecții personale: despre războaiele de azi, despre singurătate, despre iubire, despre vinul rășinos și despre cum zeii greci încă mai râd de noi de sus, din spatele norilor.

Advertisement

„O vară cu Homer” este genul de carte pe care o citești încet, cu creionul în mână, și pe care o lași apoi să-ți schimbe felul în care privești marea, cerul și, mai ales, oamenii. Nu e doar o lectură de vacanță – e o întoarcere acasă la cele mai vechi și mai frumoase povești ale noastre. Și, ca orice călătorie bună alături de Odiseu, te lasă puțin mai înțelept și infinit mai melancolic.

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

Recomandări de carte

Recomandare de carte – „O moarte foarte ușoară” – de Simone De Beauvoir

Published

on

Simone de Beauvoir a publicat „O moarte foarte ușoară” (în original „Une mort très douce”) în 1964, la doar un an după moartea propriei sale mame, Françoise de Beauvoir. Cartea este un lung eseu autobiografic îmbrăcat în haina romanului și una dintre cele mai directe și emoționante mărturisiri ale autoarei.

Povestea este simplă și teribilă în simplitatea ei: mama scriitoarei, o femeie de șaptezeci și opt de ani, energică și încă plină de viață, cade și își rupe femurul. Diagnosticul inițial pare banal, dar analizele descoperă un cancer peritoneal în stadiu avansat. De aici începe lupta disperată a familiei – Simone și sora ei Hélène – de a-i prelungi mamei viața, dar mai ales de a-i păstra iluzia că totul va fi bine. Medici, spital, minciuni „terapeutice”, durere, chimio, momente de luciditate înspăimântătoare și, în final, o moarte lentă, chinuită, dar pe care mama o acceptă cu o seninătate dezarmantă în ultimele zile.

Ceea ce face cartea copleșitoare nu este doar durerea propriu-zisă, ci felul în care Beauvoir disecă, cu o claritate aproape chirurgicală, toate straturile relației mamă-fiică. Mama ei fusese o catolică ferventă, conservatoare, uneori sufocantă; fiica – rebelă, ateistă, independentă. Și totuși, în fața morții, barierele ideologice se prăbușesc. Beauvoir mărturisește fără ocol că abia atunci a cunoscut-o cu adevărat pe mama sa: o femeie curajoasă, ironică, capabilă de umor chiar și în agonie, care își păstrează demnitatea până în ultima clipă.

Cartea este scrisă cu economia de mijloace specifică lui Beauvoir: fraze scurte, precise, fără patetism ieftin. Durerea nu este urlată, ci constatată. Cititorul simte, rând pe rând, revoltă (față de minciunile medicilor), neputință (față de corpul care trădează), și în final o stranie liniște – aceea a împăcării târzii dintre mamă și fiică.

Advertisement

„O moarte foarte ușoară” nu este doar un omagiu adus unei mame; este și o meditație brutal de sinceră asupra a ceea ce înseamnă să fii om în fața morții inevitabile. Puține cărți reușesc să vorbească atât de limpede despre sfârșitul vieții fără să cadă în sentimentalism sau în cinism. Pentru mine rămâne una dintre cele mai puternice și mai tulburătoare scrieri ale lui Simone de Beauvoir – și, probabil, cea mai personală.

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

Recomandări de carte

Recomandare de carte – „Portocale pentru Crăciun. Dincolo de Zidul Berlinului” – de Margarita Morris

Published

on

În decembrie 1961, Berlinul este tăiat în două de un zid care nu doar desparte străzi, ci şi familii, vise, viitoruri. În acest decor rece și apăsător, Margarita Morris construiește o poveste caldă și sfâșietoare despre dragoste frățească, speranță și prețul libertății.

Cartea urmărește două surori adolescente: Anna, care a rămas în Est împreună cu mama lor, și Liesl, care a reușit să treacă în Vest cu tatăl lor cu doar câteva luni înainte ca granița să se închidă definitiv. Cele două fete, obișnuite să împartă totul – camera, secretele, visurile –, se trezesc brusc în lumi complet diferite. În timp ce Liesl descoperă culorile și abundența Vestului, Anna se confruntă cu lipsurile, supravegherea constantă și teama permanentă din Republica Democrată Germană.

Titlul nu este deloc întâmplător: portocalele, fructe banale pentru noi astăzi, erau în Germania de Est un adevărat simbol al Crăciunului și al lumii „de dincolo”. Planul aparent naiv al lui Anna de a-i trimite surorii ei din Vest câteva portocale de sărbători se transformă treptat într-o aventură plină de pericol, în care curajul și ingeniozitatea a doi tineri devin mai puternice decât sârma ghimpată și decât paznicii înarmați.

Margarita Morris reușește să îmbine cu măiestrie ficțiunea cu faptele istorice reale. Detaliile despre viața de zi cu zi în Berlinul anilor ’60 – raționalizarea alimentelor, frica de STASI, tunelurile săpate în secret, fuga disperată peste zid – sunt integrate natural, fără să transforme romanul într-o lecție de istorie uscată. Personajele sunt vii, credibile și profund umane: Anna cu încăpățânarea ei protectoare, Liesl cu vina supraviețuitorului, Dieter, tânărul care ajută la săpat tunelul și care aduce în poveste prima iubire timidă și fragilă.

Advertisement

Scrisul autoarei este clar, emoționant și potrivit atât pentru adolescenți, cât și pentru adulți. Capitolele alternează perspectiva celor două surori, creând un ritm alert şi o tensiune care te ține lipit de pagini până la ultima frază. Finalul, fără să fie siropos, lasă în suflet o lumină caldă – exact ca mirosul de portocale proaspete într-o seară de iarnă.

„Portocale pentru Crăciun” este genul de carte pe care o recomanzi mai departe imediat ce o termini. O lecție de istorie îmbrăcată în haina unei povești de familie emoționante, care îți amintește că, indiferent de zidurile ridicate de oameni, legăturile adevărate nu pot fi oprite niciodată.

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading