Când am început să citesc „Neîntelegerea” de Irène Némirovsky, am fost imediat atrasă de atmosfera Franței anilor 1920, cu plajele însorite din Hendaye și parfumul de scorțișoară și flori de portocal. Acolo, pe malul mării, Yves Harteloup, un fost soldat marcat de ororile Primului Război Mondial, o întâlnește pe Denise Jessaint, o femeie măritată, elegantă, dar plictisită de viața ei confortabilă. Între ei se aprinde o poveste de dragoste fulgerătoare, intensă ca o noapte de vară, dar sortită să se stingă odată cu venirea toamnei și întoarcerea în Parisul cenușiu.
Némirovsky are un fel de a povesti care te prinde – nu e doar despre pasiune, ci despre cum războiul a rupt lumea în două. Yves, un om care a pierdut totul, inclusiv averea familiei, trăiește cu fantomele tranșeelor și cu greutatea unei slujbe monotone. Denise, în schimb, pare neatinsă de umbrele războiului, visând la iubiri romantice și intense. Am simțit durerea lui Yves, care vrea să iubească, dar nu mai știe cum, și frustrarea lui Denise, care tânjește după o pasiune totală, dar nu înțelege poverile lui. Povestea lor e ca un dans frumos, dar pe un teren minat – fiecare pas îi apropie de prăpastie.
Ce m-a impresionat a fost cât de real se simte totul. Némirovsky, care avea doar 21 de ani când a scris romanul, descrie cu o maturitate uluitoare ciocnirea dintre două lumi: cea a celor care au supraviețuit războiului, dar au rămas schilodiți sufletește, și cea a celor care trăiesc în continuare în iluzia abundenței. Parisul interbelic, cu străzile lui aglomerate și cafenelele pline, e ca un personaj în sine, care ascunde durerea sub o mască de veselie.
Cartea m-a lăsat cu un gust amar, dar și cu o admirație pentru felul în care Némirovsky surprinde fragilitatea iubirii și greutatea trecutului. E o poveste care te face să te gândești la cât de mult ne pot despărți experiențele trăite, chiar și atunci când dragostea pare să unească totul. Am închis cartea cu dorința de a reciti unele pasaje, doar ca să mai simt o dată acea melancolie dulce-amară.
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
