Ne vedem în august (în original En agosto nos vemos) este ultima lucrare a lui Gabriel García Márquez, publicată postum în 2024, după ce manuscrisul a fost găsit în arhivele autorului. Această nuvelă scurtă, neterminată și controversată (fiind editată împotriva voinței explicit exprimate a lui Márquez de a nu publica opere incomplete), oferă o încheiere poetică și melancolică operei unui maestru al literaturii universale.
Povestea urmărește viața Ana Magdalena Bach, o femeie din clasa mijlocie care, în fiecare august, călătorește pe o insulă tropicală pentru a vizita mormântul mamei sale. În timpul acestor vizite, ea se angajează în aventuri amorale trecătoare, explorând libertatea sexuală și confruntându-se cu singurătatea și trecerea timpului. Cadrul exotic, cu briza mării și nopți încărcate de parfumuri, este tipic marquezian, dar fără magia exuberantă a operelor sale anterioare.
Ana Magdalena trăiește relații intense, dar efemere, reflectând paradoxul dintre libertate și dorința de conexiune autentică. Vizitele anuale la mormântul mamei simbolizează ciclul inevitabil al vieții și al morții, dar și nevoia de a păstra legături cu trecutul. Personajul principal își asumă sexualitatea fără rușine, într-o societate patriarhală, devenind un simbol al emancipării discrete.
Márquez păstrează farmecul său liric, dar într-un registru mai sobru. Descrierile sunt senzuale și melancolice, cu fraze scurte care lasă mult subînțeles. Lucrarea are doar 120 de pagini și se sfârșește brusc, lăsând senzația unei schițe. Unele capitole par neterminate, iar personajele secundare rămân în penumbră.
O comoară pentru cei care vor să-i descopere ultimele reflecții ale lui Márquez, dar nu așteptați complexitatea din „O sută de ani de singurătate”.
