Cultură
Recomandare de carte – „Întoarcere la Lemberg” de Philippe Sands
„Întoarcere la Lemberg” de Philippe Sands este o lucrare remarcabilă, care împletește cu măiestrie memoriile personale, investigația istorică și analiza juridică. Publicată în 2016 și tradusă în română în 2017, cartea a fost distinsă cu premii prestigioase, precum Baillie Gifford Prize și British Book Awards pentru non-ficțiune, fiind considerată o operă de referință în literatura contemporană.
Povestea începe cu o invitație adresată autorului, un renumit avocat internațional, de a susține o conferință la Universitatea din Lviv, Ucraina, cunoscută în trecut sub diverse nume – Lemberg, Lwów sau Lvov – în funcție de ocupațiile istorice ale regiunii. Această călătorie devine punctul de plecare pentru o dublă anchetă: una personală, legată de istoria familiei sale, și alta juridică, care explorează originile conceptelor de „genocid” și „crime împotriva umanității”. Sands descoperă că Lvivul este nu doar locul copilăriei bunicului său, Leon Buchholz, ci și orașul unde au studiat doi juriști evrei de marcă, Hersch Lauterpacht și Raphael Lemkin, cei care au definit aceste concepte fundamentale pentru dreptul internațional. În paralel, autorul urmărește și traiectoria lui Hans Frank, fost guvernator nazist al Poloniei, responsabil pentru implementarea „Soluției Finale” în regiune.
Sands surprinde prin talentul său de povestitor, transformând o cercetare complexă într-un thriller istoric. Primele capitole, care descriu căutarea adevărului despre bunicul său, sunt scrise cu o intensitate care ține cititorul lipit de pagină, așa cum notează și criticii de pe Babelio: „se citește ca un suspense”. Autorul reconstituie trecutul cu o precizie care dă impresia unui martor ocular, deși evenimentele relatate sunt petrecute cu decenii în urmă.
Cartea este rezultatul unei munci titanice de cercetare, bazată pe documente de arhivă, interviuri cu descendenți și mărturii istorice. Sands aduce în prim-plan detalii cutremurătoare despre Holocaust și procesul de la Nürnberg, oferind o perspectivă profundă asupra modului în care s-au conturat normele juridice internaționale.
Povestea familiei lui Sands, marcată de tragedia Holocaustului, se împletește cu destinele lui Lauterpacht, Lemkin și Frank, toți legați de orașul Lviv. Această convergență creează un „nod de coincidențe” care face narativul unic, așa cum subliniază recenziile: „o meditație profundă asupra puterii memoriei”.
Sands explică pe înțelesul tuturor diferențele dintre viziunile lui Lauterpacht (care susținea protejarea individului prin conceptul de „crime împotriva umanității”) și Lemkin (care apăra grupurile prin conceptul de „genocid”). Aceste idei sunt prezentate clar, fără a copleși cititorul cu jargon juridic, ceea ce face cartea accesibilă unui public larg.
Pentru unii cititori, abundența detaliilor istorice și juridice poate părea copleșitoare, mai ales în părțile dedicate procesului de la Nürnberg. Unii recenzori de pe SensCritique menționează un „retur mitigé, între interes și agasare” din cauza ritmului variabil.
După cum notează Danny Trom, Sands omite parțial contextul cultural al orașului Lviv, cum ar fi rolul său ca leagăn al sionismului exprimat în idiș, ceea ce ar fi putut adăuga o dimensiune suplimentară poveștii.
De ce să citești „Întoarcere la Lemberg”?
Această carte este o lectură indispensabilă pentru cei interesați de istoria secolului XX, dreptul internațional și impactul traumelor colective asupra memoriei personale. Sands nu doar că documentează originile conceptelor juridice care au schimbat lumea, ci și explorează cu sensibilitate rănile lăsate de Holocaust în propria sa familie. Stilul său fluid, combinat cu o cercetare meticuloasă, transformă „Întoarcere la Lemberg” într-o operă care „te clouă în fotoliu” și te face să reflectezi la fragilitatea justiției în fața atrocităților.
Recomand această carte cititorilor care apreciază non-ficțiunea narativă, poveștile de familie și reflecțiile asupra justiției și memoriei. Este o lucrare care transcende genurile, oferind o lecție universală despre cum trecutul continuă să ne modeleze prezentul.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Cultură
Lansare de carte la Biblioteca Județeană „Alexandru Odobescu”: monografia Filialei Călărași a Asociației „Cultul Eroilor – Regina Maria”, la 20 de ani de activitate
Călărășenii sunt invitați pe 17 septembrie, de la ora 12:00, la Biblioteca Județeană „Alexandru Odobescu” din Călărași, la un eveniment cultural dedicat lansării Monografiei Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala Județului Călărași. Momentul marchează un dublu jubileu: 20 de ani de la înființarea filialei și 10 ani de la obținerea personalității juridice.
Volumul, apărut la Editura Agora (Călărași), este rezultatul unei documentări și cercetări riguroase realizate de profesorul Nicolae Țiripan, reputat reper cultural și istoric al comunității locale. Lucrarea aduce în prim-plan personalități și fapte ale celor dedicați cinstirii eroilor neamului, oferind cititorilor o perspectivă amplă asupra eforturilor și realizărilor filialei de-a lungul timpului.
Organizatorii anunță o adevărată sărbătoare a culturii și a patrimoniului istoric, care va reuni membri ai comunității, iubitori de istorie și pe toți cei interesați de păstrarea memoriei eroilor români. Evenimentul are loc în spațiul Bibliotecii Județene „Alexandru Odobescu” și este deschis publicului.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Când am început să citesc „Neîntelegerea” de Irène Némirovsky, am fost imediat atrasă de atmosfera Franței anilor 1920, cu plajele însorite din Hendaye și parfumul de scorțișoară și flori de portocal. Acolo, pe malul mării, Yves Harteloup, un fost soldat marcat de ororile Primului Război Mondial, o întâlnește pe Denise Jessaint, o femeie măritată, elegantă, dar plictisită de viața ei confortabilă. Între ei se aprinde o poveste de dragoste fulgerătoare, intensă ca o noapte de vară, dar sortită să se stingă odată cu venirea toamnei și întoarcerea în Parisul cenușiu.
Némirovsky are un fel de a povesti care te prinde – nu e doar despre pasiune, ci despre cum războiul a rupt lumea în două. Yves, un om care a pierdut totul, inclusiv averea familiei, trăiește cu fantomele tranșeelor și cu greutatea unei slujbe monotone. Denise, în schimb, pare neatinsă de umbrele războiului, visând la iubiri romantice și intense. Am simțit durerea lui Yves, care vrea să iubească, dar nu mai știe cum, și frustrarea lui Denise, care tânjește după o pasiune totală, dar nu înțelege poverile lui. Povestea lor e ca un dans frumos, dar pe un teren minat – fiecare pas îi apropie de prăpastie.
Ce m-a impresionat a fost cât de real se simte totul. Némirovsky, care avea doar 21 de ani când a scris romanul, descrie cu o maturitate uluitoare ciocnirea dintre două lumi: cea a celor care au supraviețuit războiului, dar au rămas schilodiți sufletește, și cea a celor care trăiesc în continuare în iluzia abundenței. Parisul interbelic, cu străzile lui aglomerate și cafenelele pline, e ca un personaj în sine, care ascunde durerea sub o mască de veselie.
Cartea m-a lăsat cu un gust amar, dar și cu o admirație pentru felul în care Némirovsky surprinde fragilitatea iubirii și greutatea trecutului. E o poveste care te face să te gândești la cât de mult ne pot despărți experiențele trăite, chiar și atunci când dragostea pare să unească totul. Am închis cartea cu dorința de a reciti unele pasaje, doar ca să mai simt o dată acea melancolie dulce-amară.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Când am deschis „Murind când vine primăvara” de Ralf Rothmann, nu știam la ce să mă aștept, dar titlul și coperta mi-au dat un fior. Cartea m-a prins din primele pagini și m-a purtat, cu sufletul strâns, prin ultimele luni ale celui de-al Doilea Război Mondial, văzute prin ochii lui Walter și Fiete, doi adolescenți de 17 ani, văcari dintr-un sat din nordul Germaniei. Era primăvara lui 1945, natura învia, dar pentru cei doi băieți, viața lor simplă, cu vise de dragoste și planuri naive, a fost spulberată când trupele SS i-au smuls din sat și i-au aruncat pe frontul din Est.
Rothmann nu îți povestește doar despre război, ci te face să simți greutatea lui. Prin Walter, naratorul, vezi haosul unei armate germane în derivă, măcinată de înfrângere, dar și cruzimea inutilă a ultimelor lupte. E dureros să citești despre cum cei doi prieteni, care ar fi trebuit să se bucure de tinerețe, sunt forțați să devină părtași la orori – de la execuții absurde la pierderea oricărei urme de speranță. Walter încearcă să-și păstreze umanitatea, oferind un gest mic de bunătate ici-colo, dar Fiete, mai direct și mai rebel, plătește un preț greu pentru curajul lui de a sfida nebunia din jur.
Ce m-a impresionat cel mai mult e felul în care Rothmann spune povestea. Nu e melodramatic, nu te împinge să plângi, dar te lovește direct în suflet. E ca și cum ai privi războiul printr-o fereastră murdară – totul e clar, dar atât de greu de suportat. Cartea nu judecă, nu împarte vina, ci te lasă să simți absurditatea și durerea acelor zile. Am citit-o cu noduri în gât, gândindu-mă la cât de fragilă e linia dintre viață și moarte, dintre omenie și cruzime.
E o carte care te bântuie. Nu e doar despre război, ci despre ce înseamnă să fii om când totul în jur se prăbușește. Am închis-o cu un gol în stomac, dar și cu o admirație pentru felul în care Rothmann a dat voce unei generații sacrificate. Dacă vrei o lectură care să te zguduie și să te facă să reflectezi, „Murind când vine primăvara” e o alegere pe care n-o vei uita ușor.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Gâtul albastru: O pasăre migratoare cu un cântec fermecător
Propolisul: Secretul albinelor pentru sănătate – Cum prepari tinctura minune
Horoscop săptămânal 12-18 septembrie 2025
O fetiță de 4 ani, acroșată de o mașină a Poliției Locale pe o stradă din cartierul Fantoma
VIDEO. Copiii se joacă lângă șine. Parcul Constructorilor, vandalizat și nesigur
