Kiran Millwood Hargrave reușește în „Femei pe rug” să transforme un episod real și puțin cunoscut al istoriei norvegiene într-un roman de o intensitate rară, în care frigul Arcticului pătrunde până în oase, iar focul rugurilor arde mai aprig decât orice iarnă.
Povestea începe în ajunul Crăciunului 1617 (deși acțiunea principală se petrece în 1620–1621), când o furtună cumplită răpune într-o clipă aproape toți bărbații din mica așezare Vardø. Rămase singure, femeile – în frunte cu Maren, Ursula și Kirsten – învață să supraviețuiască, să pescuiască, să-și refacă viața fără bărbați. Trei ani mai târziu, sosirea comisarului Absalom Cornet, însoțit de tânăra sa soție norvegiană Ursa, aduce cu sine dogmatismul religios și vânătoarea de vrăjitoare. Ceea ce începe ca o acuzație izolată se transformă rapid într-un val de teroare care mistuie comunitatea.
Cartea impresionează prin felul în care autoarea împletește documentarea istorică riguroasă cu o scriitură senzorială, aproape poetică. Mirosul de sare și sânge, frigul care mușcă din carne, sunetul valurilor și al lemnelor trosnind în rug – totul este atât de viu încât cititorul simte că se află acolo, pe stâncile din Vardø. Personajele feminine sunt construite cu o delicatețe și o forță extraordinare: Maren, cu durerea ei mută și curajul tăcut; Ursa, prinsă între lumea privilegiată din Bergen și realitatea aspră a Nordului; Kirsten, rebelă și neîmblânzită. Relația dintre Maren și Ursa, plină de atracție, vinovăție și tandrețe, devine inima emoțională a romanului.
„Femei pe rug” nu este doar istorisește o tragedie reală (la Vardø au fost arse pe rug 91 de persoane, majoritatea femei), ci vorbește despre mecanismele fricii colective, despre felul în care puterea bărbătească se hrănește din teroarea femeilor independente și despre cât de subțire este linia dintre supraviețuire și acuzația de vrăjitorie.
Un roman dureros de frumos, care rămâne mult timp în minte și în piept după ultima pagină. O lectură obligatorie pentru oricine vrea să înțeleagă cum fanatismul și patriarhatul pot distruge vieți întregi sub pretextul „binelui comun”.
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.