Dacă ești în căutarea unui thriller care să-ți taie respirația și să-ți răstoarne toate presupunerile, Pacienta din Pavilionul 9 de Naomi Williams este alegerea perfectă. Publicat în 2025, acest roman de debut în genul thriller psihologic al autoarei (care mai scrie drame familiale sub pseudonimul Lisa Timoney) te aruncă imediat într-un vârtej de suspans, unde granițele dintre realitate și iluzie se dizolvă ca un vis urât.

Povestea începe cu un șoc: Laura Winters este găsită lângă un cadavru – cel al soțului ei – plină de sânge care nu e al ei, dar fără nicio amintire a evenimentelor. Internată în Pavilionul 9, un centru psihiatric de maximă securitate, ea devine pacienta enigmatică a Emmei, o psihoterapeuta specializată în violență domestică. Emma are la dispoziție exact șase zile intense de terapie pentru a debloca memoriile Laurei și a stabili adevărul: este Laura o victimă inocentă, o martoră traumatizată sau o ucigașă calculată? Ce pare inițial o rutină terapeutică se transformă rapid într-un joc periculos de oglinzi, când Emma observă paralele tulburătoare între povestea pacientei sale și propria ei viață – inclusiv asemănări izbitoare cu soțul ei.

Williams construiește o atmosferă apăsătoare, claustrofobică, unde pereții albi ai pavilionului par să ascundă secrete proprii. Capitolele alternează între sesiunile de terapie, flashback-urile fragmentare ale Laurei și introspecțiile tot mai anxioase ale Emmei, creând un ritm alert care te face să răsfoiești paginile cu pulsul accelerat. Autoarea excelează în portretizarea minții umane vulnerabile: Laura nu e un personaj plat, ci o enigmă vie, cu momente de vulnerabilitate sfâșietoare alternate cu replici tăioase care te fac să te întrebi dacă nu cumva ea deține controlul. Emma, la rândul ei, nu e eroina infailibilă – dubiile ei interioare adaugă straturi de realism, transformând-o într-o naratoare nesigură pe care o suspectezi constant.

Răsturnările de situație sunt maestrul lui Williams: fiecare dezvăluire pare logică retrospectiv, dar te lasă cu gura căscată în momentul impactului. Finalul? Un pumn în stomac care te obligă să revizuiești totul, lăsându-ți un gust amar de paranoia care persistă ore întregi după ultima pagină. Inspirat vag din cazuri reale de amnezie post-traumatică și abuz domestic (fără a cădea în didacticism), romanul atinge teme profunde precum manipularea emoțională și fragilitatea identității, dar le împletește cu un suspans pur, accesibil.

Advertisement

Nu e un thriller perfect – ritmul lent din primele capitole poate testa răbdarea unora, iar unele clișee genului (cum ar fi “soțul perfect care ascunde un monstru”) sunt prezente. Totuși, acestea sunt umbre minore pe fundalul unei intrigi solide, care rivalizează cu hituri precum Pacienta tăcută a A.J. Finn sau Anna O de Matthew Blake. Dacă iubești genul, vei devora cartea într-o noapte, exact cum promite descrierea: “o tensiune pe care ai putea-o tăia cu un cuțit.”

„Chirurgul” de Leslie Wolfe este un thriller psihologic care te prinde rapid și nu-ți dă drumul până la ultima pagină. Povestea o urmărește pe dr. Anne Wiley, o chirurgă cardiovasculară de top, care se confruntă cu o dilemă morală sfâșietoare: pe masa ei de operație ajunge un pacient legat de un secret dureros din trecutul ei. Decizia de a-l salva sau nu declanșează o spirală de suspans, în care ambițioasa procuroră Paula Fuselier îi urmărește fiecare pas, țesând o intrigă plină de tensiune și răsturnări de situație.

Punctul forte al romanului este ritmul alert, cu capitole scurte care te țin lipit de pagină. Descrierile detaliate ale procedurilor chirurgicale sunt fascinante și bine documentate, oferind un realism care amplifică miza emoțională. Anne este un personaj complex, sfâșiat între profesionalism și umbrele trecutului, iar conflictul cu Paula, uneori excesiv de teatrală, adaugă un strat de dramatism captivant.

Totuși, unele twist-uri pot părea previzibile pentru cititorii experimentați de thrillere, iar anumite reacții ale personajelor secundare par ușor exagerate. Cu toate acestea, proza fluidă și tensiunea constantă compensează aceste mici scăpări.

Un thriller intens, perfect pentru fanii genului, care combină suspansul psihologic cu dileme etice și detalii medicale captivante. Îl recomand pentru o lectură rapidă, care te ține treaz până târziu.

Advertisement

În universul thrillerelor lui Karin Slaughter, nimic nu este ceea ce pare, iar „Frânturi din ea” (ediția Leda Bazaar, 2022, traducere de Alina Bîltă) ridică această axiomă la un nivel de intensitate rar întâlnit. Bestseller New York Times publicat inițial în 2018 sub titlul Pieces of Her, romanul explorează relația mamă-fiică sub asediul unor secrete letale, alternând între prezentul tensionat și un trecut marcat de violență extremă. Andrea Oliver, o femeie de 31 de ani blocată într-o viață mediocră, crede că o cunoaște perfect pe mama ei, Laura – o logopedă liniștită din orășelul de coastă Belle Isle. Dar un incident armat într-un restaurant răstoarnă totul: Laura, supraviețuitoare a cancerului, se dovedește o forță letală, capabilă să neutralizeze un atacator cu o precizie de profesionist. Ce urmează este o goană disperată pentru adevăr, în care Andrea descoperă frânturi dintr-o identitate maternă ascunsă, legată de un grup terorist din anii ’70 și de traume care amenință să-i distrugă pe amândouă.

Slaughter excelează în construirea suspansului, trecând fluid între timeline-uri pentru a dezvălui straturi de minciună și trădare. Prezentul, cu fuga Andreei prin Statele Unite, e un rollercoaster de adrenalină – urmăriri, identități false și confruntări brutale –, în timp ce flashback-urile din anii ’80 explorează radicalizarea unei tinere Jane (versiunea tânără a Laurei) într-o mișcare anti-capitalistă, inspirată vag de grupuri reale precum Armata de Eliberare Simbioneză. Autoarea, originară din Georgia și autoare a peste 25 de romane vândute în 120 de țări, demonstrează aici un talent remarcabil pentru personaje complexe: Laura e o eroină ambiguă, victimă și torționar în același timp, iar Andrea evoluează de la o fiică naivă la o femeie forțată să-și asume propriile umbre. Criticii internaționali au lăudat această dualitate – Booklist notează că „cititorii se vor trezi complet subjugați de alternanța poveștilor pline de suspans din trecut și prezent, dorindu-și ca niciuna dintre acestea să nu se termine”, în timp ce USA Today o numește „un thriller impetuos, cu miză mare, plin de intrigă și suspans”.

Pe plan românesc, romanul a fost bine primit, mai ales după ecranizarea Netflix din 2022 (cu Toni Collette și Bella Heathcote), care a amplificat interesul pentru original. Recenzii locale subliniază bogăția în acțiune și revelații, un cititor de pe Analogii-Antologii descriind-o ca pe „un thriller surprinzător, tumultuos, bazat pe revelații și dezvăluiri, dar și foarte bogat în acțiune sau momente tensionate”. Pe Goodreads, media de 3.8/5 din peste 11.500 de recenzii reflectă un consens: Slaughter „imersează cititorii în povești de suspans” și creează „personaje convingătoare, pline de defecte, dar și de compasiune”. Totuși, nu lipsește critica – unii cititori regretă ritmul lent al începutului sau slăbiciunea inițială a Andreei, pe care o văd ca pe un obstacol în evoluție, deși finalul o răscumpără parțial.

„Frânturi din ea” nu e doar un thriller de evadare, ci o meditație dureroasă asupra moștenirii familiale și a prețului supraviețuirii. Slaughter, supranumită „regina thrillerului psihologic”, ne amintește că adevărul e adesea o armă cu două tăișuri. Dacă iubiți autori ca Lisa Gardner (care avertizează: „Intră în lumea lui Karin Slaughter, dar fii conștient de la bun început că nu mai există cale de întoarcere!”), acest roman vă va ține treji noaptea. Recomandat pentru seri ploioase și lecturi compulsive – dar pregătiți-vă să vedeți fantome în oglindă.

Advertisement