Dacă ești în căutarea unui thriller psihologic care să-ți țină răsuflarea până la ultima pagină, „În spatele ușilor închise” de Freida McFadden este alegerea perfectă. Autoarea, un medic specializat în leziuni cerebrale și regină a suspansului pe listele de bestsellere Amazon și USA Today, ne introduce în lumea sumbră a Norei Davis – o tânără chirurg care încearcă să-și construiască o viață normală, fugind de moștenirea familială devastatoare. Tatăl ei, Aaron Nierling, un criminal în serie carismatic și psihopat, a ucis zeci de femei în subsolul casei lor, iar Nora, copilă la acea vreme, a fost martora tăcută a prăbușirii lumii sale. Acum, la ani distanță, ea se confruntă cu un nou val de orori: un ucigaș în serie care imită metodele tatălui ei, lăsând victime în scene de crimă identice cu cele din trecut.

McFadden construiește cu măiestrie o narativă duală, alternând între prezentul tensionat al Norei – o femeie izolată, bântuită de paranoia și de secretele pe care le ascunde chiar și de cei mai apropiați – și flashback-urile copilăriei ei, care dezvăluie treptat trauma profundă. Ce face cartea cu adevărat memorabilă este modul în care explorează moștenirea genetică a răului: poate fi omul condamnat la monstruozitate doar pentru că poartă sângele unuia? Nora, cu bisturiul ei precis în sala de operații, devine un narator imprevizibil, iar cititorul este constant pus în poziția de a-i pune la îndoială intențiile. Suspansul este amplificat de elemente medicale autentice – McFadden, folosindu-și expertiza, descrie cu realism crud autopsiile și traumele psihice –, dar și de un umor negru subtil, care alină temporar atmosfera apăsătoare.

 Criticii și cititorii deopotrivă laudă cartea pentru profunzimea psihologică – nu e doar o vânătoare de criminali, ci o reflecție dureroasă asupra vinovăției moștenite și a luptei pentru răscumpărare. Pe Goodreads, media notelor depășește 4 stele, cu mii de recenzii care vorbesc despre „o lectură hipnotizantă” și „un final care te lasă cu gura căscată”.

Dacă ești sensibil la teme ca abuzul familial sau violența grafică, pregătește-te – McFadden nu ocolește detaliile crude. Totuși, pentru fanii genului (gândește-te la Gillian Flynn sau Riley Sager), aceasta este o bijuterie obligatorie. „În spatele ușilor închise” nu doar că te captivează, ci te obligă să privești cu suspiciune în propriile umbre.

Advertisement

Boualem Sansal, unul dintre cei mai curajoși voci ale literaturii nord-africane contemporane, revine cu un roman care disecă fin cu precizie chirurgicală vulnerabilitățile societăților noastre în fața extremismului religios. Publicat inițial în franceză în 2019 sub titlul Le Train d’Erlingen ou la métamorphose de Dieu și tradus în română de Mădălina Ghiu în 2020 la editura Humanitas, Trenul de Erlingen nu este doar o distopie, ci o oglindă terifiantă a realității actuale, unde indiferența și frica hrănesc monștrii ideologici. Sansal, inginer convertit la scris și critic asiduu al fundamentalismului islamist – temă recurentă în operele sale precum 2084: O odisee a memoriei – construiește aici o lume fictivă care seamănă alarmant de mult cu a noastră, avertizând asupra modului în care religia, deturnată de manipulări politice și sociale, suferă o “metamorfoză” demonică.

Acțiunea se petrece într-un sat european imaginar, Erlingen, izolat și vulnerabil, unde o epidemie misterioasă – un fel de ciumă modernă – lovește brutal. Autoritățile, paralizate de birocrație și negare, trimit un tren pentru a evacua supraviețuitorii, dar ceea ce urmează este o spirală a haosului: un grup de extremiști religioși preia controlul, transformând vehiculul într-un microcosmos al fanatismului. Personajele, de la primarul la ridicol la preotul confuz și jurnalistul cinic, sunt croite cu un realism crud, reflectând slăbiciunile umane universale: lașitate, oportunism și o sete disperată de sens într-o lume secularizată. Structura narativă este una dintre cele mai inovatoare trăsături ale romanului – nu o linie cronologică dreaptă, ci un mozaic de voci, documente și relatări fragmentate, care derutează inițial cititorul, dar îl obligă să reconstruiască adevărul pas cu pas. Această tehnică, departe de convențiile romanești clasice, amplifică senzația de dezorientare, mirroring perfect haosul descris.

Ce face cartea memorabilă este profunzimea criticii sale sociale: Sansal nu se limitează la un denunț al jihadismului, ci explorează cum societățile “civilizate” – prin indiferență sau orbire voluntară – permit proliferarea acestor ideologii în zonele fragile, de la periferiile urbane la sate uitate. “Prima rațiune a vieții este de a te apăra și de a-ți apăra libertatea”, spune autorul într-un citat emblematic, subliniind că lupta nu e doar împotriva dușmanului extern, ci împotriva propriei inerții. Romanul tulbură prin virulența sa, amintind de Supunerea lui Houellebecq sau de distopiile lui Orwell, dar cu o notă personală, ancorată în experiența algeriană a autorului, marcată de războiul civil din anii ’90.

Nu e lipsit de defecte: ritmul poate părea sacadat, iar unele digresiuni filozofice riscă să dilueze tensiunea narativă. Totuși, potențialul său de roman-cult este evident – o lectură care nu doar diversifică, ci provoacă, obligându-te să privești în abisul propriu. Dacă ești fan al literaturii care taie adânc în carne vie, Trenul de Erlingen merită un loc pe noptiera ta.

Advertisement

„Diavolul din Orașul Alb: Crimă, magie și nebunie la Târgul care a schimbat America” este o capodoperă a non-ficțiunii narative, scrisă de Erik Larson în 2003, care împletește cu măiestrie istoria triumfătoare a arhitecților americani cu ororile unui ucigaș în serie. Bazată pe evenimente reale din Chicago-ul anilor 1890, cartea alternează între eforturile eroice ale lui Daniel H. Burnham – arhitectul principal al Expoziției Mondiale Columbiene din 1893, numită „Orașul Alb” pentru clădirile sale strălucitoare din ipsos – și faptele cumplite ale lui H.H. Holmes, primul ucigaș în serie modern din America, care a folosit haosul târgului drept teren de vânătoare.

Larson, un maestru al reconstituirii istorice, transformă faptele seci în pagini captivante, aproape ca un film. Pe de o parte, urmărim lupta lui Burnham și a echipei sale – incluzându-l pe Frederick Law Olmsted, creatorul parcurilor urbane – care, în ciuda grevelor, incendiilor și intrigilor politice, ridică un oraș utopic din mlaștină, aducând inovații precum liftul cu abur și electricitatea pe scară largă, schimbând pentru totdeauna peisajul urban mondial. Pe de altă parte, Holmes, un farmacist fermecător și escroc genial, construiește un hotel-labirint cu camere fără ieșire, pasaje secrete și un crematoriu, unde atrage victime – în special tinere venite la târg – și le face să dispară, posibil până la 200 de persoane, profitând de lipsa de supraveghere a epocii.

Punctul forte al cărții este contrastul izbitor: lumina orbitoare a progresului american, cu figuri istorice precum Buffalo Bill sau Thomas Edison apărând în treacăt, față în față cu întunericul psihopat al lui Holmes, descris cu precizie jurnalistică, dar fără exagerări inutile. Larson folosește surse autentice – jurnale, ziare, documente oficiale – pentru a recrea scene vii, de la balurile târgului la autopsiile suspecte, oferind o lecție subtilă despre cum ambiția umană poate naște atât măreție, cât și monștri.

Deși unii critici, precum cei din Newsweek, au notat că pasajele despre crimele lui Holmes includ elemente speculative din cauza dovezilor limitate, acestea nu diminuează impactul general. New York Times o descrie ca „reală și plină de viață”, iar Kirkus Reviews subliniază conflictul inevitabil „între bine și rău, lumină și întuneric”. Este o lectură esențială pentru pasionații de istorie și povești cu crime adevărate, care te captivează cu un amestec de uimire și fiori – o dovadă că realitatea poate întrece ficțiunea.

Advertisement