În august 1971, celebrul ansamblu arhitectonic Stonehenge, situat pe câmpia Salisbury din Anglia, a fost scena unui eveniment misterios și inexplicabil. La acea vreme, situl nu era încă protejat de activitățile turiștilor, ceea ce permitea accesul liber.

Într-o noapte liniștită, un grup de tineri hippy a decis să-și instaleze corturile chiar în centrul cercului de pietre, transformând locul într-un loc de petrecere neconvențională. Au aprins un foc, au consumat droguri și alcool, și au început să cânte sub cerul liber. Distracția lor a fost întreruptă brusc în jurul orei 2 dimineața, când o serie de tunete puternice au răsunat peste câmpie, urmate de o liniște neobișnuit de profundă.

Doi martori, un fermier local și un polițist aflat în patrulare, au raportat că au văzut fulgere care au lovit direct incinta Stonehenge, aprinzând chiar un copac din apropiere. Alarmați de strigătele tinerilor, cei doi s-au grăbit spre sit pentru a oferi ajutor. Ajunși acolo, au fost șocați să descopere că nu mai era nimeni: corturile rămăseseră intacte, focul mocnea încă, dar toți petrecăreții dispăruseră fără urmă. Anchetele ulterioare, inclusiv căutări amănunțite ale poliției și arii extinse din jur, nu au găsit nicio pistă privind soarta grupului. Cazul rămâne unul dintre cele mai stranii mistere asociate cu Stonehenge.

Advertisement

Fazanul Argintiu (Lophura nycthemera), o pasăre spectaculoasă originară din Asia de Sud-Est, fascinează prin penajul său uimitor și prezența grațioasă. Cunoscut pentru penele sale de un argintiu-alb strălucitor, obrajii roșii vibranți și coada lungă și elegantă, această specie este o adevărată minune a naturii. Întâlnit în păduri dese, pajiști și zone deluroase din țări precum China, Vietnam, Thailanda și Myanmar, Fazanul Argintiu demonstrează o adaptabilitate remarcabilă la diverse habitate.

Masculii sunt cei care atrag toate privirile, cu partea superioară a corpului de un alb-argintiu lucios, contrastând cu zona inferioară de un negru-albăstrui irizat. Cozile lor, care pot ajunge până la 70 cm, sunt decorate cu modele intricate de bare negre, fiind un punct de atracție în timpul ritualurilor de curtare. Femelele, deși mai puțin ostentative, sunt la fel de frumoase, cu penajul lor brun-oliv, perfect camuflat pentru cuibărit și hrănire. Aceste păsări trăiesc la sol, căutând semințe, fructe, insecte și mici nevertebrate, adesea văzute scormonind pe podeaua pădurii în grupuri mici.

Fazanii Argintii sunt timizi și evasivi, preferând vegetația deasă pentru a se feri de prădători precum ulii sau mamiferele. Strigătele lor blânde, sub forma unor fluierături, răsună în păduri, mai ales în sezonul de reproducere, când masculii execută dansuri elaborate pentru a atrage femelele. Aceste dansuri implică deschiderea cozii în evantai și umflarea obrajilor roșii, un ritual fascinant care subliniază splendoarea lor evolutivă.

Dincolo de frumusețea lor, Fazanii Argintii joacă un rol esențial în ecosistemele lor, contribuind la dispersarea semințelor și controlul populațiilor de insecte. Din păcate, pierderea habitatului și vânătoarea amenință unele populații, făcând conservarea lor crucială. În captivitate, sunt populari în avicultură datorită aspectului lor impresionant și comportamentului relativ calm, deși necesită spații ample pentru a prospera.

Advertisement

Fazanul Argintiu este mai mult decât o pasăre frumoasă – este un simbol al artei naturii, combinând eleganța cu importanța ecologică. Fie că este zărit în sălbăticie sau admirat în sanctuare, acest fazan lasă o impresie de neuitat tuturor celor care îl întâlnesc.

În septembrie 1880, un incident uimitor a avut loc lângă o fermă din Gallatin, Tennessee, sub privirile mai multor martori. Cei doi copii ai familiei Lang, George și Sarah, se jucau în fața casei, în timp ce părinții lor, David și Emma, pregăteau caii pentru a-i duce la pășune. În acel moment, judecătorul August Peck se apropia de locuința familiei cu o trăsură.

Pe când David Lang se îndrepta spre pășune împreună cu caii, a dispărut brusc și inexplicabil, sub ochii uluiți ai soției sale, ai copiilor, ai judecătorului Peck și ai angajaților de la fermă. Nimeni nu a observat vreun semn de avertizare sau vreun loc unde ar fi putut cădea. Autoritățile și vecinii au efectuat căutări extinse, dar nu au găsit nicio urmă a lui David sau a cailor săi.

La câteva luni după dispariție, copiii lui David, George și Sarah, au observat un fenomen straniu: iarba din jurul locului unde tatăl lor dispăruse își schimbase culoarea într-un galben deschis, formând un cerc cu un diametru de aproximativ 5 metri. Acest detaliu neobișnuit a alimentat speculații despre cauze supranaturale, dar misterul rămâne nesoluționat până astăzi.

Advertisement