Connect with us
Vremea în Călărași: 🌡️ 21°C | Anul XI Nr. 524

La zi

Prepelița pictată: Bijuteria cu cioc roșu a dealurilor indiene

Published

on

Perdicula erythrorhyncha, cunoscută și sub numele de prepeliță pictată sau prepeliță cu cioc roșu, este o specie de pasăre mică din familia Phasianidae, endemică dealurilor și pădurilor din India. Această prepeliță atrage atenția prin ciocul și picioarele sale de un roșu intens, precum și prin comportamentul său social unic, fiind o prezență fascinantă în ecosistemele indiene.

Caracteristici fizice

Prepelița pictată este o pasăre mică, cu o lungime de 17-19 cm și o greutate de aproximativ 68-88 de grame. Masculii se remarcă printr-un penaj viu colorat, cu o față neagră, o sprânceană albă și gât alb, contrastând cu pieptul și abdomenul de un cărbune roșcat. Femelele au un penaj mai discret, cu nuanțe de cărămiziu pe partea inferioară, lipsindu-le dunga albă de pe cap specifică masculilor. Ciocul și picioarele de un roșu aprins sunt trăsături distinctive pentru ambele sexe, vizibile chiar și în zbor.

Habitat și distribuție

Această specie este întâlnită în principal în pădurile de deal din peninsula indiană, cu două populații geografice distincte. Subspecia P. e. erythrorhyncha trăiește în Ghat-urile de Vest, de la sud de Pune până în sudul Tamil Nadu, inclusiv în dealurile Nilgiri și Biligirirangan. Subspecia P. e. blewitti, mai mică și mai palidă, este găsită în Munții Satpura și se extinde până în nordul Ghat-urilor de Est. Prepelițele preferă pajiștile deschise, drumurile forestiere și zonele cu tufișuri, unde ies să se hrănească dimineața și seara.

Comportament și reproducere

Prepelițele pictate trăiesc în grupuri mici, de 6-10 indivizi, numite covey. Când sunt deranjate, acestea aleargă în șir indian pe poteci înainte de a zbura dacă sunt amenințate. Au un strigăt de alarmă lichid și emit fluierături moi pentru a menține contactul între membrii grupului. Masculii sunt monogami și teritoriali, producând un apel distinctiv, „kirikee-kirikee-kirikee”, în timpul sezonului de reproducere.

Advertisement

Sezonul de reproducere variază local, dar este predominant între decembrie și martie. Femelele depun 4-7 ouă într-un cuib simplu construit la baza unui tufiș sau smoc de iarbă, pe care le incubează singure timp de 16-18 zile. Puii sunt capabili să zboare la o vârstă fragedă, iar femelele sunt cunoscute pentru curajul lor, uneori atacând chiar câini sau oameni care se apropie de pui.

Dieta

Prepelița pictată este omnivoră, hrănindu-se cu semințe, cereale, fructe și insecte mici. Acestea joacă un rol important în ecosistem prin dispersarea semințelor, contribuind la regenerarea vegetației.

Conservare

Conform Listei Roșii IUCN, Perdicula erythrorhyncha este clasificată ca specie cu risc scăzut (Least Concern), datorită populației stabile. Totuși, pierderea habitatului din cauza defrișărilor și extinderii agriculturii poate afecta anumite populații locale. Rezervațiile și parcurile naționale din India oferă protecție pentru această specie, dar monitorizarea continuă este necesară pentru a preveni viitoare amenințări.

Curiozități

  • Subspecia blewitti a fost numită după F.R. Blewitt, care a trimis specimene naturalistului A.O. Hume.

  • Masculii sunt atât de combativi încât vânătorii tradiționali foloseau masculi ca momeală pentru a captura alții.

  • Un parazit unic, Hypotrichomonas avium, a fost descoperit în intestinul unei prepelițe pictate, evidențiind diversitatea biologică asociată acestei specii.

Prepelița pictată este o dovadă a bogăției biodiversității Indiei, o pasăre mică, dar plină de culoare și personalitate, care continuă să încânte observatorii și cercetătorii deopotrivă.

Advertisement
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

La zi

Revoluție pe drumurile României: adio rovinietă clasică!

Published

on

Ministerul Transporturilor din România a anunțat o schimbare majoră în modul în care șoferii vor plăti pentru utilizarea drumurilor naționale. Sistemul tradițional de rovinietă, bazat pe un abonament cu tarif fix pentru o anumită perioadă, va fi înlocuit cu un sistem modern de taxare „la kilometru”. Această reformă promite mai multă echitate, dar și o adaptare tehnologică semnificativă pentru șoferi. Iată ce trebuie să știi despre această schimbare!

Ce este rovinieta la kilometru?

Rovinieta la kilometru este un sistem electronic de tarifare rutieră care calculează taxa de drum în funcție de distanța parcursă, tipul vehiculului, clasa de emisii poluante (EURO), masa maximă autorizată și categoria de drum. Spre deosebire de rovinieta clasică, care presupune o plată fixă pentru o perioadă determinată (o zi, o săptămână, o lună sau un an), noul sistem va taxa șoferii doar pentru kilometrii efectiv parcurși pe drumurile naționale. Acest model, bazat pe principiul „plătești cât circuli”, este deja utilizat în mai multe țări europene și își propune să fie mai corect: cei care folosesc drumurile mai rar vor plăti mai puțin, iar cei care circulă frecvent vor suporta costuri mai mari.

Cum va funcționa noul sistem?

Implementarea rovinietei la kilometru va fi realizată printr-un sistem electronic avansat, finanțat cu aproape 282 de milioane de lei prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Monitorizarea traseelor și calcularea tarifelor se vor face prin trei metode:

  1. Echipament de bord (OBE) conectat la satelit, care va înregistra automat distanța parcursă.

  2. Aplicație mobilă conectată la rețelele de comunicații, pentru o monitorizare în timp real.

  3. Tichet electronic de rută, completat manual de șoferi, pentru cei care preferă o metodă mai puțin automatizată.

Aceste metode vor permite urmărirea constantă a traseului parcurs, iar plata se va efectua automat către Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR). Sistemul va fi compatibil cu cele din alte state membre ale Uniunii Europene, facilitând schimbul de informații privind neplata acestor tarife.

Advertisement

Când intră în vigoare?

Proiectul, demarat oficial prin contractul semnat pe 31 iulie 2025 între Ministerul Transporturilor și CNAIR, se va desfășura în trei etape:

  1. Dezvoltarea sistemului informatic centralizat – crearea platformei digitale necesare.

  2. Achiziția echipamentelor – instalarea tehnologiei de monitorizare.

  3. Implementarea infrastructurii – stabilirea punctelor de control pe drumurile naționale.

Conform calendarului, infrastructura va fi operațională până în trimestrul al doilea din 2026, iar sistemul va deveni complet funcțional până la 31 decembrie 2026. Până atunci, rovinieta clasică rămâne valabilă, dar șoferii trebuie să fie atenți la creșterea tarifelor și a amenzilor, care intră în vigoare de la 1 septembrie 2025. De exemplu, rovinieta anuală pentru autoturisme va crește de la 28 de euro la 50 de euro, iar amenzile pentru lipsa rovinietei se vor dubla, ajungând între 500 și 1.000 de lei pentru vehiculele ușoare.

Ce înseamnă pentru șoferi?

Această schimbare aduce atât avantaje, cât și provocări:

  • Avantaje: Sistemul este mai echitabil, deoarece plătești doar pentru drumurile efectiv parcurse. De asemenea, digitalizarea procesului va simplifica plata și monitorizarea.

  • Provocări: Șoferii care parcurg distanțe lungi, în special transportatorii, ar putea resimți costuri mai mari. De exemplu, pentru camioane, tarifele ar putea crește semnificativ, ajungând până la 7.050 de euro anual în 2026 pentru un parcurs de 100.000 km, conform estimărilor.

Ce mai trebuie să știi?

Până la implementarea completă, rovinieta clasică rămâne în vigoare, iar șoferii sunt sfătuiți să se asigure că au o rovinietă valabilă pentru a evita amenzile majorate. De asemenea, începând cu 1 ianuarie 2026, șoferii vor avea posibilitatea de a plăti rovinieta până la ora 24:00 a zilei următoare utilizării drumurilor naționale, conform Legii 275/2024. Pentru vehiculele grele (peste 3,5 tone), se va introduce sistemul TollRo, care va calcula taxa strict pe baza kilometrilor parcurși.

Această tranziție marchează un pas important spre modernizarea infrastructurii rutiere din România și alinierea la standardele europene. Șoferii sunt încurajați să se informeze din timp și să se pregătească pentru noile reguli, care vor schimba fundamental modul în care utilizăm drumurile naționale.

Advertisement

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

Fapt Divers

Maestrul camuflajului: Povestea broaștei cu corn și nas lung

Published

on

Broasca cu corn și nas lung (Megophrys nasuta), cunoscută și sub denumirea de broasca cu corn malaeziană, este una dintre cele mai remarcabile creaturi ale pădurilor tropicale din sud-estul Asiei. Cu aspectul său bizar și abilitățile impresionante de camuflaj, această specie captivează atât herpetologii, cât și iubitorii de natură. Trăind în umbra junglei, este un exemplu fascinant al adaptării evolutive, combinând trăsături fizice unice cu un comportament discret.

Caracteristici fizice

Broasca este ușor de recunoscut datorită aspectului său distinct. Are un bot alungit, asemănător unui nas lung, care îi conferă un profil unic printre amfibieni. Deasupra ochilor, posedă proeminențe triunghiulare, asemănătoare unor coarne, care sporesc efectul său de camuflaj, făcând-o să semene cu o frunză uscată sau cu un fragment de scoarță. Culoarea sa variază între nuanțe de maro, bej sau gri, cu modele neregulate care imită perfect litiera pădurii. Corpul său plat, de aproximativ 8-12 cm lungime, este adaptat pentru a se ascunde printre frunze și sol. Picioarele posterioare puternice o ajută să se deplaseze rapid, în timp ce pielea sa netedă și umedă este tipică amfibienilor din mediile umede.

Habitat și distribuție

Această specie este endemică în pădurile tropicale umede din sud-estul Asiei, fiind întâlnită în țări precum Malaezia, Indonezia (inclusiv Borneo și Sumatra), Thailanda și sudul Filipinelor. Preferă zonele de joasă altitudine, de obicei sub 1.000 de metri, unde umiditatea este ridicată, iar podeaua pădurii este acoperită cu frunze și mușchi. O găsim adesea lângă pâraie sau în zone mlăștinoase, unde își petrece majoritatea timpului ascunsă în litiera de frunze, așteptând prada.

Comportament și dietă

 Este un prădător de ambuscadă, bazându-se pe camuflajul său pentru a rămâne nedetectată. Este activă în principal noaptea (nocturnă), când vânează insecte, păianjeni, viermi și ocazional alte amfibieni mici. Folosind limba sa lungă și lipicioasă, capturează prada cu o precizie impresionantă. În timpul zilei, rămâne nemișcată, aproape invizibilă datorită aspectului său care imită mediul înconjurător. Când este amenințată, își aplatizează corpul și își ascunde capul pentru a părea o parte integrantă a solului.

Advertisement

Reproducerea are loc în sezonul ploios, când masculii emit sunete joase, asemănătoare unui „boing” metalic, pentru a atrage femelele. Ouăle sunt depuse în pâraie sau bălți temporare, iar mormolocii au o dezvoltare lentă, adaptată la mediul acvatic al pădurii tropicale.

Adaptări și camuflaj

Cea mai impresionantă trăsătură a broaștei cu corn și nas lung este capacitatea sa de camuflaj, cunoscută ca „mimetism criptic”. Forma și culoarea sa o fac aproape imposibil de distins de frunzele uscate, ceea ce o protejează de prădători precum păsări și șerpi. Proeminențele de deasupra ochilor și botul lung accentuează această asemănare, făcând-o să pară o frunză cu margini ridicate. Această adaptare nu doar că o ajută să evite prădătorii, ci îi permite și să vâneze eficient, surprinzând prada.

Statut de conservare

Deși nu este considerată o specie pe cale de dispariție, se confruntă cu amenințări din cauza defrișărilor și pierderii habitatului. Pădurile tropicale din sud-estul Asiei sunt supuse unei presiuni intense din cauza agriculturii, exploatării forestiere și urbanizării, ceea ce reduce zonele disponibile pentru această specie. Organizațiile de conservare subliniază importanța protejării habitatelor tropicale pentru a asigura supraviețuirea acestei broaște și a altor specii dependente de aceste ecosisteme.

Curiozități

  • Numele său științific, Megophrys nasuta, provine din greacă, unde „mega” înseamnă mare, „phrys” se referă la sprâncene (coarnele de deasupra ochilor), iar „nasuta” înseamnă „cu nas mare”.

  • În ciuda aspectului său intimidant, această broască este inofensivă pentru oameni, lipsindu-i veninul sau dinții ascuțiți.

  • Sunetul său de împerechere a fost comparat cu zgomotul unui clopoțel sau al unui instrument metalic, fiind unul dintre cele mai distinctive din pădurile tropicale.

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Advertisement
Continue Reading

Fapt Divers

Enigma cerului: Misterul dispariției lui Frederick Valentich

Published

on

Pe 21 octombrie 1978, cerul de deasupra strâmtorii Bass din Australia a devenit scena uneia dintre cele mai enigmatice dispariții din istoria aviației. Frederick Valentich, un pilot australian de doar 20 de ani, a dispărut fără urmă în timpul unui zbor de antrenament, lăsând în urmă o ultimă transmisie radio care a stârnit controverse și speculații despre o posibilă întâlnire cu un OZN. Povestea sa continuă să fascineze și să ridice întrebări, fiind unul dintre cele mai discutate cazuri legate de fenomenele extraterestre.

Contextul zborului

Frederick Valentich, un tânăr pasionat de aviație, decolase de pe aeroportul Moorabbin din Melbourne, la bordul unui avion ușor Cessna 182L, cu destinația King Island, o distanță de aproximativ 235 km peste strâmtoarea Bass. Cu circa 150 de ore de zbor la activ și o autorizație de zbor pe timp de noapte în condiții meteorologice vizuale, Valentich era considerat un pilot moderat experimentat, deși avusese probleme în trecut, inclusiv avertismente pentru zbor în spații aeriene restricționate și incidente minore. Scopul zborului său rămâne neclar: a declarat că merge să ia prieteni de pe insulă, dar investigațiile ulterioare au arătat că această afirmație era falsă.

Ultima transmisie: „Nu este un avion”

La ora 19:06, Valentich a contactat controlul de trafic aerian din Melbourne, raportând că un obiect necunoscut, cu patru lumini strălucitoare, îl urmărea la 4.500 de picioare altitudine. Controlorii i-au confirmat că nu exista alt trafic aerian în zonă. Cu toate acestea, Valentich a descris un obiect care părea să se joace cu el, apropiindu-se rapid, orbitând deasupra avionului său și dispărând brusc, doar pentru a reapărea. A raportat că obiectul era lung, metalic, cu o lumină verde și se mișca la viteze imposibile pentru un avion obișnuit. În ultimele momente ale transmisiei, el a menționat probleme cu motorul, iar când a fost întrebat ce fel de aeronavă vede, a răspuns: „Nu este un avion.” Transmisia s-a întrerupt cu un zgomot metalic, descris ca „sunete de zgârieturi”, după care contactul s-a pierdut definitiv.

Căutarea și speculațiile

O operațiune amplă de căutare aeriană și maritimă, care a implicat avioane militare, nave și voluntari, a acoperit peste 2.600 km² în strâmtoarea Bass, dar nu a găsit nicio urmă a avionului sau a pilotului. În 1983, o aripă de motor a unei Cessna 182 a fost descoperită pe insula Flinders, dar nu s-a putut stabili cu certitudine dacă aparținea avionului lui Valentich. Lipsa oricăror dovezi concrete a alimentat teoriile despre ce s-a întâmplat.

Advertisement

Teorii principale

  1. Întâlnire cu un OZN: Ultimele cuvinte ale lui Valentich, „Nu este un avion”, și descrierile sale despre un obiect ciudat au devenit fundamentul speculațiilor despre o răpire extraterestră. Ufologii au susținut că relatările despre lumini verzi și mișcări neobișnuite, coroborate cu presupuse observații ale unor martori din zonă care au raportat lumini ciudate în acea noapte, sugerează o intervenție extraterestră. Un grup din Arizona, Ground Saucer Watch, a afirmat că fotografiile unui obiect rapid ieșind din apă, realizate de un instalator în apropierea locului dispariției, ar putea fi dovezi, deși imaginile sunt neclare.

  2. Dezorientare spațială: Scepticii, inclusiv oficiali ai Departamentului de Transport al Australiei, au sugerat că Valentich ar fi putut zbura cu avionul inversat, confundând propriile lumini reflectate în apă cu un alt obiect. Această teorie susține că el a intrat într-o spirală mortală, ceea ce ar explica și problemele raportate cu motorul, deoarece forțele gravitaționale ar fi afectat fluxul de combustibil.

  3. Hoax sau sinucidere: Unii au speculat că Valentich și-ar fi înscenat dispariția sau chiar că ar fi comis sinucidere, dar aceste teorii nu sunt susținute de dovezi concrete. Prietenii și familia sa au negat vehement ideea sinuciderii, iar profilul său nu indica astfel de intenții.

  4. Activitate militară secretă: O altă teorie sugerează că Valentich ar fi putut întâlni o operațiune militară secretă, dar nici această ipoteză nu a fost confirmată.

Cazul Valentich a devenit un punct de referință în ufologie și în cultura populară a Australiei. A inspirat documentare, cărți și chiar o melodie a trupei rock Skyhooks, intitulată „Valentich”. Audio-ul transmisiei sale, cu tonul său tot mai panicat, rămâne una dintre puținele înregistrări în timp real ale unei presupuse întâlniri cu un OZN, ceea ce face cazul unic. Interesul public a fost amplificat și de fascinația lui Valentich pentru OZN-uri, acesta fiind un pasionat al subiectului, conform tatălui său, Guido, care a declarat că fiul său era îngrijorat de posibile atacuri extraterestre.

Ce s-a întâmplat cu adevărat?

Până în prezent, dispariția lui Frederick Valentich rămâne nerezolvată. Lipsa dovezilor fizice, combinată cu detaliile stranii ale transmisiei sale, menține vie dezbaterea între susținătorii teoriei OZN și cei care favorizează explicații raționale, precum dezorientarea sau defecțiunile mecanice. Strâmtoarea Bass, cunoscută pentru condițiile sale dificile și istoria de fenomene aeriene neexplicate, adaugă un strat suplimentar de mister. În 2014, un martor a afirmat că a văzut un avion lipit de un obiect mai mare, plutind deasupra fermei sale, dar lipsa numelui și a altor detalii a slăbit credibilitatea acestei relatări.

Povestea lui Frederick Valentich este mai mult decât o simplă dispariție; este o fereastră către necunoscut, care provoacă imaginația și ridică întrebări despre limitele înțelegerii noastre. Fie că a fost victima unui accident tragic, a unui fenomen neexplicat sau a ceva cu adevărat extraterestru, cazul său continuă să captiveze, amintindu-ne cât de vast și misterios este cerul de deasupra noastră.

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Advertisement
Continue Reading