Știri
Povestea unei campioane greu încercate de viață. Loredana Marin, tânăra din Călărași care ar putea ajunge la Jocurile Olimpice
Loredana Marin, campioana europeană la box, a avut o copilărie grea, crescând departe de mamă și fără implicarea tatălui. De mică, pentru a-și asigura existența, a muncit pe câmp și a servit la restaurant în perioada liceului. La vârsta de 9 ani, a început să practice boxul pentru a învăța să se apere, iar acum se pregătește pentru un turneu de calificare care ar putea să-i aducă biletul către Jocurile Olimpice de la Paris.
La doar 20 de ani, Loredana Marin, campioana europeană de box la tineret și vicecampioana europeană de U22, se află în pragul împlinirii celui mai mare vis al său: calificarea la Jocurile Olimpice.
“Simt o presiune pe umeri, pe care mi-o impun singură, pentru că antrenorii mei au avut mereu încredere în mine și doresc să ating cât mai mult în calificările viitoare“, a mărturisit Loredana Marin, membră a lotului național de box al României, într-un interviu acordat orangesport.ro.
Până să ajungă la Paris, sportiva sprijinită de Federația Română de Box are programate două turnee: primul în februarie, în Italia, și cel de-al doilea în mai, în Thailanda.
“Muncesc zilnic pentru asta! iau în considerare fiecare aspect, țin evidența antrenamentelor și a suplimentelor pe care le folosesc. Am început să am grijă de alimentație, renunțând la dulciuri și sucuri“, a subliniat Loredana Marin, componentă a lotului național de box al României, într-o declarație pentru orangesport.ro.
Tinerei campioane nu i-a fost ușor să ajungă acolo unde este acum. Crescută fără implicarea tatălui, mama plecată la muncă în străinătate, Loredana a fost crescută de mătușa sa, care avea deja trei copii.
“Am început să practic boxul la vârsta de 9 ani, crescând doar cu mama mea, în absența tatălui. Am avut nevoie să mă apăr în școală și pe stradă, să devin mai puternică, pentru că eram un copil firav. Sportul m-a întărit și m-a scos dintr-un mediu dificil”, a povestit Loredana Marin.
Din cauza dificultăților financiare, tânăra a fost nevoită să lucreze în paralel cu școala.
“Am muncit pe câmp, la porumb, și am făcut tot ce era necesar. În perioada liceului, aveam cursuri până la 17.00, apoi aveam antrenament și lucram seara ca ospătăriță la evenimente“, a adăugat ea.
Loredana recunoaște că boxul a avut un impact semnificativ asupra disciplinei sale și a contribuit la transformarea ei în persoana puternică și determinată pe care o cunoaștem astăzi. Absența tatălui său în viața ei a făcut-o pe fată să învețe să se apere singură de pericole.
Sportiva aduce un omagiu special antrenorilor săi, Constantin Bebeșelea, cel care a descoperit-o, și lui Adrian și Mihaela Lăcătuș, cei care o pregătesc în prezent la lotul național de senioare.
“Primul meu antrenor, Constantin Bebeșelea, a fost sprijinul meu. El m-a ridicat și m-a adus aici, apoi m-a predat familiei Lăcătuș. Am avut antrenori excepționali care au știut să mă îndrume și să mă mențină pe acest drum, chiar și atunci când am simțit că vreau să renunț“, a mărturisit Loredana Marin.
Tânăra a început să practice sportul de performanță la Călărași, într-o sală modestă cu doar două saci și o oglindă. În 2020, la doar 20 de ani, a devenit campioană europeană la tineret, marcând un punct de cotitură în cariera sa.
“După ce am devenit campioană europeană la tineret în 2020, antrenorul meu mi-a spus că abia acum începe greul. Mi-a oferit libertatea de a pleca, recunoscând că acolo nu aș putea atinge înalta performanță. De atunci, am continuat la București, unde fac parte din lotul național de senioare și sunt pregătită de Adrian și Mihaela Lăcătuș“, a adăugat ea.
Despre perioada inițială la lotul de senioare, Loredana a spus: “În primul an, m-am adaptat cu greu la tranziția către competițiile pentru senioare. Eram obișnuită să fiu bună la tineret și să câștig medalii, așa că tranziția a fost dificilă, nu din punct de vedere fizic, ci psihic. Trebuie să învățăm că nu suntem întotdeauna cei mai buni și să progresați pas cu pas.”
Loredana Marin a amintit și de momentul amuzant când mama sa a aflat că fiica ei va practica boxul.
“Nu am anunţat-o eu, a anunţat-o diriginta mea de pe vremea aceea. A făcut o şedinţă cu părinţii, iar subiectul principal am fost eu. Doamna dirigintă a spus că după ce că ea bate băieţii fără să facă sport de contact , o mai daţi şi la sport de contact să înveţe să se bată, pe bune acum. Mama nu ştia despre ce este vorba, nu a făcut sport în viaţa ei. A vorbit cu mamele colegilor mei şi ele i-au zis las-o să meargă la sport dacă îi place, îşi mai ocupă timpul, vedem dacă îi place şi iese ceva. Dacă nu iese asta e , lasă copilul să facă ce îi place“, a povestit Loredana Marin.
Între timp, mama sportivei a înțeles pasiunea fiicei sale și acum nu ratează niciunul dintre meciurile ei.
“Mama se bucură foarte mult, se uită cu fratele meu de 5 ani la toate meciurile, apoi mă sună şi îmi spune “Bravo, Lore ne-am uitat la meciul tău suntem foarte bucuroşi pentru tine”, a mărturisit Loredana Marin.
Pasionată de tatuaje, sportiva își exprimă dedicarea față de Jocurile Olimpice printr-unul dintre ele.
“Mi-am făcut tatuajul cu cercurile olimpice când am simțit că asta vreau să fac și că iubesc acest sport. Îmi doresc cu toată inima să adaug și Turnul Eiffel și anul 2024 lângă cercurile olimpice“, a adăugat ea.
Frumusețea sportivei nu trece neobservată pe rețelele de socializare
“De multe ori am fost întrebată de ce fac box, de ce nu m-am apucat de modelling. Nu le răspund, pentru că nu prea să stau pe reţelele de socializare. Chiar dacă sunt eşti mai feminină, poţi să trăieşti şi în lumea bărbaţilor”, a concluzionat Loredana Marin, componentă a lotului național de box al României.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Un remediu popular mai puțin cunoscut, dar uimitor de eficient împotriva tusei seci și iritante este siropul făcut din bere și zahăr ars. După o viroză sau o răceală puternică, tusea uscată poate rămâne săptămâni întregi și devine extrem de obositoare. Acest sirop tradițional o calmează rapid și ajută la eliminarea ei.
Ingrediente (pentru un borcan de ~300 ml):
- 500 ml bere (de preferat brună sau neagră, dar merge și blondă)
- 250 g zahăr (aproximativ o cană și jumătate)
- un borcan curat cu capac
Mod de preparare:
- Într-o cratiță cu fund gros punem zahărul la foc mic și îl topim până devine caramel de culoare brun-aurie (avem grijă să nu-l ardem prea tare, ca să nu capete gust amar).
- Când zahărul este complet topit și spumegă, turnăm berea treptat (va face spumă puternică multă – e normal). Atenție să nu vă stropiți!
- Amestecăm continuu și lăsăm să fiarbă la foc mic circa 15–20 de minute, până când compoziția scade și capătă consistența unui sirop gros, asemănător mierii.
- Luăm de pe foc, lăsăm 5 minute să se mai răcească, apoi turnăm fierbinte în borcanul sterilizat.
- Înșurubăm capacul și păstrăm la cămară, în loc răcoros și întunecos.
Administrare:
- Adulți: câte 1 lingură de 3–4 ori pe zi
- Copii peste 7 ani: câte 1 linguriță de 3 ori pe zi
După 2–3 zile tusea seacă se transformă în una productivă și dispare mult mai repede. Gustul este plăcut dulce-amărui, iar efectul calmant asupra gâtului se simte aproape imediat.
Un leac vechi, simplu și la îndemâna oricui – încercat și confirmat de generații întregi!
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Știri
Alertă de lepră la Cluj: primul caz confirmat după decenii – ce spun autoritățile despre riscuri
În plină iarnă a anului 2025, România se confruntă cu o știre șocantă: un caz de lepră – cunoscută și ca boala lui Hansen – a fost confirmat oficial, iar alte trei suspiciuni sunt în plină evaluare medicală. Anunțul a venit chiar pe 11 decembrie, de la Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, care a subliniat că situația este sub control strict, dar nu una de neglijat.
Totul a început pe 26 noiembrie, când două tinere de 21 și 25 de ani, originare din Indonezia, s-au prezentat la Spitalul Clinic Județean de Urgență din Cluj-Napoca prezentând leziuni cutanate suspecte. Acestea, alături de alte două femei tot din Asia, lucrau ca maseuze într-un salon SPA din oraș. Testele microbiologice au confirmat că boala este prezentă la una dintre ele, iar celelalte trei cazuri sunt acum investigate detaliat, pe baza simptomelor vizibile pe piele și a istoricului epidemiologic.
Este vorba despre cel mai recent episod dintr-o boală veche de mii de ani, care a dispărut practic din țară după anul 1981, ultimul caz înregistrat atunci. La nivel european, lepră rămâne extrem de rară, manifestându-se sporadic mai ales la persoane venite din zone endemice precum Asia, Africa sau America Latină. Transmiterea ei nu se face ușor – necesită contact prelungit și intim cu un pacient netratat, ceea ce face ca riscul pentru populație este minim, conform specialiștilor.
Autoritățile au reacționat prompt: salonul SPA a fost închis temporar, Inspecția Sanitară de Stat supraveghează îndeaproape situația, iar direcțiile de sănătate publică județene și centrul național coordonează toate măsurile necesare.
Pacientele primesc tratament antibiotic adaptat, care vindecă boala în majoritatea cazurilor dacă este depistată la timp, fără a lăsa sechele grave.
Această reapariție subliniază provocările globalizării: migrația și contactele internaționale pot aduce boli uitate înapoi în țări considerate sigure. Totuși, vestea vine cu un mesaj liniștitor – lepră nu este o epidemie iminentă, ci un incident izolat, gestionat cu profesionalism. România, care a închis ultimul leprozeriu de la Tichilești în 2011, arată că lecțiile istoriei sunt încă vii, dar progresele medicinei moderne fac ca o astfel de boală să nu mai fie un blestem inevitabil.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În primăvara anului 1967, Uniunea Sovietică voia cu orice preț să sărbătorească 50 de ani de la Revoluția din Octombrie printr-un spectacol cosmic grandios. Nava Soiuz-1 urma să fie lansată cu un singur om la bord, iar a doua zi să se cupleze în orbită cu Soiuz-2, echipată cu trei cosmonauți. Cei patru urmau apoi să facă schimb de locuri și să se întoarcă pe Pământ în formații diferite – o premieră tehnică menită să eclipseze definitiv Statele Unite.
Doar că Soiuz-1 era bolnavă. Grav bolnavă. În lunile de teste, inginerii descoperiseră 203 de defecte structurale majore. Partea electronică era un coșmar, termoizolația aproape inexistentă, parașută principală fusese împachetată de mântuială. Toată lumea știa, de la tehnicieni până la proiectanții-șefi. Nimeni nu îndrăznea însă să oprească programul: Brejnev voia paradă, iar anularea ar fi însemnat umilință națională.
Pilotul principal ales era Vladimir Komarov, 40 de ani, inginer strălucit, deja erou al zborului Voskhod-1. Rezervă îi era Iuri Gagarin, primul om în cosmos și prietenul său cel mai apropiat. Când testele finale au arătat că nava nu poate fi salvată, Gagarin a făcut un gest disperat: s-a prezentat la centrul de pregătire și a cerut să ia el locul lui Komarov, sperând că autoritățile nu vor risca viața simbolului suprem al cuceririi spațiale sovietice.
Komarov a aflat. Și a refuzat categoric. „Dacă mor eu, tu rămâi în viață și vei putea lupta să nu se mai întâmple așa ceva niciodată”, i-a spus prietenului său. A acceptat misiunea știind că nu se va mai întoarce.
Pe 23 aprilie 1967, la ora 3:35 dimineața, racheta s-a ridicat de la Baikonur. Primele ore au fost un calvar. Unul dintre panourile solare nu s-a deschis, bateria s-a descărcat rapid, sistemele de orientare au început să cedeze. Komarov a încercat zeci de manevre manuale, dar nava devenea din ce în ce mai instabilă. Controlul misiunii a anulat lansarea lui Soiuz-2 – era clar că acuplarea era imposibilă.
A venit ordinul de întoarcere. La intrarea în atmosferă, capsula a început să se rotească nebunește. Când a ajuns la altitudinea de 7 kilometri, sistemul principal de parașute a eșuat complet. Parașuta de rezervă s-a deschis doar pe jumătate și s-a înfășurat imediat. Soiuz-1 s-a izbit de pământ cu peste 600 km/h lângă Orenburg. Impactul a fost atât de violent încât capsula s-a transformat într-o minge de metal topit. Corpul lui Komarov a fost practic pulverizat; ceea ce a rămas a încăput într-o cutie de pantofi.
Se spune că, în ultimele minute, când a înțeles că nu mai există nicio șansă, Komarov a deschis canalul de comunicație și a început să strige. Nu plângea. Blestema. Blestema pe cei care l-au obligat să zboare cu o navă moartă, pe inginerii care au semnat rapoarte mincinoase, pe politicienii care au preferat gloria goală în locul vieții unui om.
A murit la 40 de ani, lăsând în urmă o soție și doi copii. A murit știind totul și alegând să moară pentru ca altcineva – prietenul său – să poată trăi și să spună cândva adevărul.
Adevărul acela a rămas mult timp îngropat sub cenușa capsulei. Dar numele lui Vladimir Komarov a rămas: omul care a privit moartea în ochi și a acceptat-o cu demnitate, ca să nu moară altul în locul lui.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Ședință extraordinară a Consiliului Local Călărași, convocată pentru rectificarea bugetului pe 2025
Accident rutier între Dichiseni și Satnoieni: mamă și copil de 7 ani, transportați la spital
Cinteza de aur – micuța comoară americană cu pene de catifea neagră și aurie
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
VIDEO. PRIMELE DECLARAȚII ALE VICTIMELOR CONFLICTULUI VIOLENT DIN UNIREA: „AM FOST PUȘI LA PĂMÂNT, LOVIȚI ȘI AMENINȚAȚI CU PISTOLUL”
