La zi
Polițiștii călărășeni au sancționat 58 de cetățeni care încălcau interdicțiile privind deplasarea după ora 23

La zi
Doliu în muzica românească: Marius Keseri, toboșarul trupei Direcția 5, s-a stins la 60 de ani

Miercuri, 8 octombrie 2025, lumea muzicii românești a pierdut o figură emblematică: Marius Keseri, toboșarul trupei Direcția 5, s-a stins din viață la vârsta de 60 de ani. Artistul a dus o luptă curajoasă cu o boală necruțătoare, cancerul, care i-a marcat ultimul an de viață. Vestea tragică a fost anunțată pe pagina oficială a trupei: „Am fost împreună 30 de ani. Îți mulțumim din suflet! RIP, Marius Keseri!”.
O viață dedicată muzicii
Marius Keseri a fost inima ritmică a trupei Direcția 5 timp de peste trei decenii, contribuind la succesul unor melodii îndrăgite precum „Vreau să mă îndrăgostesc”, „Obsesia”, „Am nevoie de tine” sau „Primul meu sărut”. Deși boala l-a slăbit fizic, artistul a rămas activ pe scenă până aproape de final, demonstrând o pasiune neclintită pentru muzică.
Impresara Florența Marin a dezvăluit detalii emoționante despre ultimele momente ale artistului: „A suferit mult din cauza cancerului și slăbise vizibil în ultimul an. Era un om discret, care nu dorea să fie compătimit. Nu a fost căsătorit, nu avea copii, dar era profund credincios și mergea des la biserică. Îi plăcea să fie singur, dar era mereu dedicat muncii sale.”
Un suflet discret, poreclit „Tete”
Cunoscut de apropiați sub porecla „Tete”, Marius Keseri era un om rezervat, dar cu o credință puternică și o dragoste profundă pentru muzică. Prietenii și colegii săi au împărtășit amintiri calde despre repetiții și concerte, subliniind impactul său asupra trupei și a publicului. „Știam că este bolnav, dar îl vedeam activ și speram că va învinge. Vestea morții sale m-a zdruncinat. Îți promit, Marius, că voi dansa pentru tine, așa cum îți plăcea să vezi,” a declarat un apropiat.
Un omagiu pentru un artist de neuitat
Moartea lui Marius Keseri lasă un gol imens în inimile fanilor și ale colegilor din Direcția 5. Moștenirea sa va dăinui prin ritmurile care au definit generații și prin melodiile care continuă să emoționeze. Drum lin, Marius, și mulțumim pentru tot ce ai oferit muzicii românești!
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Fapt Divers
Ouăle Fabergé: Capodoperele de aur ale Rusiei Imperiale

Povestea Ouălor-Bijuterii de la Fabergé
În inima Rusiei imperiale, la sfârșitul secolului al XIX-lea, o tradiție unică a prins viață datorită geniului unui bijutier de excepție: Peter Carl Fabergé. Ouăle Fabergé, celebrele bijuterii create pentru țarii Rusiei, sunt astăzi considerate unele dintre cele mai valoroase și fascinante opere de artă din lume. Povestea lor este una despre măiestrie, lux și istorie, cu un strop de mister care continuă să captiveze imaginația.
Începuturile unei legende
Totul a început în 1885, când țarul Alexandru al III-lea i-a comandat lui Carl Fabergé, bijutierul oficial al curții imperiale, un dar special pentru soția sa, împărăteasa Maria Feodorovna. Era vorba despre un ou de Paște, o tradiție rusească profund înrădăcinată, dar Fabergé a transformat acest simbol simplu într-o capodoperă. Primul ou, numit „Ou cu Găină”, părea un simplu ou de aur, dar ascundea în interior o găină mică din aur, cu ochii din rubine, care, la rândul ei, conținea o coroană minusculă și un pandantiv. Împărăteasa a fost încântată, iar astfel a început o tradiție care a durat peste trei decenii.
Arta și inovația
Fiecare ou Fabergé era o demonstrație a măiestriei atelierului Fabergé din Sankt Petersburg. Create din aur, argint, pietre prețioase și email, ouăle ascundeau „surprize” ingenioase: miniaturi de palate, trenuri, portrete sau mecanisme complicate. De exemplu, „Oul Coroanei Imperiale” din 1897 conținea o miniatură a trăsurii de încoronare a țarului Nicolae al II-lea, lucrată cu o precizie uluitoare. Alt ou celebru, „Oul Liliecilor” din 1911, era decorat cu smaralde și diamante, reflectând opulența epocii.
Fabergé și echipa sa de meșteri nu doar că foloseau materiale de cea mai înaltă calitate, dar inovațiile lor tehnice și artistice au ridicat bijuteriile la rang de artă. Fiecare ou era unic, combinând stiluri precum rococo, neoclasic sau Art Nouveau, și reflecta personalitatea destinatarului sau evenimentele importante ale vremii.
Declinul și misterul
După Revoluția Rusă din 1917, dinastia Romanov a căzut, iar atelierul Fabergé a fost naționalizat. Carl Fabergé a fugit din Rusia, iar multe dintre ouăle create au fost confiscate sau pierdute. Din cele 50 de ouă imperiale create, doar 43 sunt localizate astăzi, restul fiind considerate pierdute. Valoarea lor este inestimabilă, iar colecționarii din întreaga lume le vânează cu pasiune. În 2007, „Oul Rothschild” a fost vândut la o licitație pentru 18,5 milioane de dolari, un record care subliniază fascinația continuă pentru aceste opere.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Fapt Divers
Descoperă porumbelul verde cu picioare galbene: O bijuterie ascunsă a pădurilor tropicale

Porumbelul verde cu picioare galbene (Treron phoenicopterus)
Porumbelul verde cu picioare galbene, cunoscut științific sub numele de Treron phoenicopterus, este o specie de pasăre din familia Columbidae, răspândită în pădurile și zonele împădurite din Asia de Sud și Sud-Est. Această pasăre fascinantă este recunoscută pentru penajul său vibrant și comportamentul discret, fiind un simbol al biodiversității tropicale.
Caracteristici fizice
Porumbelul verde cu picioare galbene are un aspect distinctiv, cu un penaj predominant verde, care îl ajută să se camufleze perfect în frunzișul copacilor. Masculii și femelele prezintă diferențe subtile: masculii au o nuanță mai intensă de verde pe spate și aripi, cu o pată gri-albăstruie pe piept, în timp ce femelele tind să aibă culori mai estompate. Picioarele lor galbene, de unde le provine și numele, sunt un semn distinctiv, la fel și ciocul gri-albăstrui și ochii de un căprui cald. Lungimea corpului variază între 29 și 33 cm, iar greutatea este de aproximativ 200-250 de grame.
Habitat și răspândire
Această specie preferă pădurile tropicale și subtropicale, inclusiv pădurile de foioase, mangrovele și zonele de deal cu vegetație densă. Este întâlnită în țări precum India, Sri Lanka, Bangladesh, Myanmar, Thailanda, Laos, Cambodgia și Vietnam. Porumbelul verde cu picioare galbene se adaptează bine și în zonele agricole sau grădinile mari, atâta timp cât există copaci fructiferi care să le ofere hrană.
Comportament și dietă
Porumbelul verde cu picioare galbene este o pasăre arboricolă, petrecând cea mai mare parte a timpului în coronamentul copacilor. Este o specie frugivoră, hrănindu-se în principal cu fructe, în special smochine, dar și cu muguri, frunze și ocazional semințe. Aceste păsări sunt adesea văzute în grupuri mici, căutând hrană în liniște, ceea ce le face dificil de observat datorită penajului lor camuflat.
Spre deosebire de alți porumbei, această specie nu este foarte vocală. Sunetele lor sunt moi, asemănătoare unui fluierat sau unui murmur, folosite în principal pentru comunicare în timpul sezonului de reproducere.
Reproducere
Sezonul de reproducere variază în funcție de regiune, dar de obicei are loc în lunile mai calde. Cuibul este o platformă simplă din crenguțe, construită în copaci la înălțimi moderate. Femela depune de obicei un singur ou, rareori două, care este clocit de ambii părinți. Puii sunt hrăniți cu “lapte de gușă”, o substanță nutritivă produsă de părinți, specifică porumbeilor.
Statut de conservare
Conform Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN), Treron phoenicopterus este clasificat ca specie cu risc scăzut (Least Concern). Cu toate acestea, defrișările și pierderea habitatului pot afecta populațiile locale în anumite regiuni. Protejarea pădurilor și a zonelor împădurite este esențială pentru menținerea sănătății acestei specii.
Curiozități
-
Numele științific phoenicopterus face referire la asemănarea picioarelor galbene cu cele ale flamingo-ului, deși cele două specii nu sunt înrudite.
-
Datorită penajului său, porumbelul verde cu picioare galbene este adesea confundat cu frunzișul, fiind o adevărată “fantomă” a pădurii.
-
În unele culturi din Asia de Sud, această pasăre este considerată un simbol al fertilității datorită dietei sale bogate în fructe.
Porumbelul verde cu picioare galbene este o bijuterie a naturii, a cărei frumusețe discretă și comportament grațios merită admirate și protejate. Observarea acestei specii în sălbăticie este o experiență care conectează iubitorii de natură cu bogăția ecosistemelor tropicale.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.