Masculul de pitta cu brâu (Hydrornis irena) este una dintre cele mai colorate și mai discrete bijuterii ale junglei sud-est asiatice. Trăiește exclusiv în pădurile tropicale umede de câmpie din Peninsula Malaya, sudul Thailandei și nordul Sumatrei. Preferă pădurile primare veșnic verzi, inclusiv zonele mlăștinoase, dar poate apărea și la altitudini de până la 1500 m. În pădurile secundare (cele regenerate după tăiere) apare rar și nu rezistă bine pe termen lung.
Are o dietă mixtă, tipică pitte-lor: în principal insecte mari (coleoptere, furnici, termite, lăcuste, omizi, păianjeni) și diverse nevertebrate de pe sol. Completează meniul cu fructe moi și ocazional semințe mici. Caută hrana aproape exclusiv pe pământ, răscolind frunzele și solul moale cu ciocul puternic și cu sărituri scurte.
Este o pasăre extrem de timidă și greu de observat, chiar dacă culorile sale țipă. Trăiește solitar sau în perechi, mai ales în sezonul de cuibărit. Se deplasează prin sărituri scurte și rapide pe sol, rar zboară pe distanțe mari – preferă să rămână ascunsă în umbra densă a subarboretului.
Cântatul masculului este inconfundabil: un răget scurt, gros, gutural (ca un „roar” în surdină) și un sunet descendent repetat „pr-r-r-r-r”. Când e speriat, dispare instantaneu în vegetație.
Deși local poate fi destul de comun în zonele protejate, populația este amenințată de defrișări masive, conversia în plantații de palmier și comerțul ilegal cu păsări exotice. În multe zone a devenit rar sau a dispărut complet.
Dacă ajungi vreodată în Taman Negara, Parcul Național Endau-Rompin sau în rezervațiile din sudul Thailandei… ține ochii în jos și urechile deschise. Dacă norocul îți zâmbește, vei vedea una dintre cele mai spectaculoase păsări ale planetei!
