Iarna anului 1954 rămâne cea mai severă din istoria României, cunoscută sub numele de „Marele Viscol”. Nu frigul a fost elementul dominant, ci cantitatea colosală de zăpadă care a transformat țara într-un peisaj apocaliptic. În București, rafalele au atins 126 km/h, iar nămeții s-au ridicat până la cinci metri, cât o casă cu etaj. Tramvaiele au fost înghițite complet de omăt și redescoperite abia la topire. Depășite de situație, autoritățile au scos tancurile pe străzi pentru a sfărâma zăpada întărită, singurele vehicule capabile să înainteze. Locuitorii au săpat tuneluri pentru a ieși din case, iar pe marile bulevarde au apărut mesaje scrise direct pe zăpadă pentru avioanele care parașutau pâine.

Furtuna a fost rezultatul unei ciocniri rare între un ciclon mediteranean extrem de umed și un front polar venit din nord. Cele patru valuri succesive de viscol au paralizat sud-estul țării. În capitală, ninsoarea, purtată de vântul violent, se transforma în particule de gheață care anulau complet vizibilitatea.

Orașele au devenit de nerecunoscut. Straturile succesive de zăpadă, bătătorite de vânt, formaseră o crustă atât de dură încât oamenii puteau merge pe ea, ajungând la nivelul felinarelor sau atingând balcoanele de la etajul întâi. Intrările în clădiri dispăruseră sub omăt, iar accesul se făcea prin culoare înguste, asemănătoare tranșeelor.

În Bărăgan, izolarea a fost totală. Casele joase ale țăranilor au fost acoperite complet, rămânând vizibile doar coșurile. Sătenii ieșeau prin poduri sau săpau tuneluri spre grajduri pentru a-și hrăni animalele. Zile întregi au trăit în semi-întuneric, orientându-se după zgomotele de la suprafață.

Frigul extrem a împins fauna sălbatică spre zonele locuite. Haite de lupi au fost observate la marginea marilor orașe, inclusiv în București, în cartiere precum Colentina și Băneasa, sporind sentimentul de pericol într-o perioadă deja critică.

Aprovizionarea cu alimente a devenit aproape imposibilă. Făina nu mai ajungea la brutării, iar transportul era blocat. Fără utilaje moderne, autoritățile au mobilizat populația: bărbați și femei au fost chemați prin decrete să participe la deszăpezire. Lanțuri umane au curățat liniile de tramvai, metru cu metru, într-un efort colectiv impresionant.

Transportul feroviar a cedat complet. Trenuri întregi au rămas blocate în câmp, unele îngropate sub nămeți. Echipele de intervenție au ajuns la pasageri abia după zile, aducând hrană și haine groase. Gara de Nord a devenit un spațiu al așteptării fără sfârșit, cu tabele de plecări nemișcate.

Radioul a rămas singura legătură cu lumea. În ciuda întreruperilor de curent, oamenii se strângeau în jurul aparatelor cu baterii pentru a asculta buletinele meteo și instrucțiunile autorităților. A fost un element de coeziune și speranță.

Când topirea a început, spre finalul lui februarie, a adus noi probleme: inundații, acoperișuri prăbușite sub greutatea zăpezii ude și canalizări refulate. Străzile s-au transformat în râuri de noroi și gheață.

Iarna din 1954 a rămas în memoria colectivă nu doar ca un cataclism natural, ci ca un moment de solidaritate profundă. Fără tehnologie modernă, oamenii au supraviețuit ajutându-se unii pe alții, împărțind lemne, alimente și speranță. Fotografiile alb-negru cu tramvaie îngropate și oameni minusculi printre ziduri uriașe de zăpadă sunt mărturia unei lupte impresionante între om și natură.

Ziua de 28 ianuarie reunește momente care au modelat istoria modernă, de la transformări politice majore și premiere tehnologice, până la dispariția unor personalități care au influențat cultura universală. Este o dată ce deschide perspective asupra felului în care trecutul continuă să reverbereze în prezent, invitând la reflecție și memorie activă.

IATĂ CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN ACEASTĂ ZI:

1457 – S-a născut Henric al VII-lea al Angliei. A domnit  între anii 1485 – 1509 și  a fost întemeiatorul dinastiei Tudorilor.

1521 – Împăratul Carol al V-lea a deschis Dieta de la Worms.

1608 – S-a născut Giovanni Alfonso Borelli, fizician, fiziologist, matematician și astronom renascentist  italian, considerat întemeietorul biomecanicii; (d. 31 decembrie 1679).

1717 – S-a născut sultanul otoman Mustafa al III-lea, fiul sultanului Ahmed al III-lea;

1724 – Este înființată în St.Petersburg  de către Împaratul Petru cel Mare, Academia de Științe a Rusiei.

1725 – A murit Petru cel Mare, țar al Rusiei.

1784 – S-a născut George Hamilton-Gordon, conte de Aberdeen, prim ministrul englez al cărui guvern a implicat Marea Britanie în Războiul Crimeei, împotriva Rusiei;

1813 – Jane Austen publică pentru prima dată în Regatul Unit „Mândrie și prejudecată”.

1865 – În România, a fost  întemeiată din iniţiativa lui Constantin Esarcu, a dr.Nicolae Kretzulescu şi a lui Vasile Alexandru-Urechia, Societatea  culturală “Ateneul Român”.

1871 – Războiul franco-prusac. Parisul capitulează în fața armatelor prusace, după un asediu care a durat cinci luni. Marea  victorie germană a dus la actul final de unificare a Germaniei și la formarea Imperiului German sub Kaiserul Wilhelm I de Prusia ea reprezentând de asemenea sfârșitul domniei împăratului  francezilor Napoleon al III-lea și a celui de – Al doilea Imperiu Francez, care a fost înlocuit de cea de a Treia Republică Franceză.

1880 – S-a născut pictorul Camil Ressu, membru al Academiei Romane (d 1962).

1889 – S-a născut principesa Martha Bibescu, scriitoare româncă (“Izvor. Țara salciilor”);

1897 – În Rusia a fost efectuat un recensământ general al populaţiei, potrivit căruia gubernia Basarabia avea în acel moment 1.935.412 locuitori,  dintre care 293.332 sau 15,2% constituiau populaţia urbană, iar 1.642.080 sau 84,8% cea rurală.

1898 – A decedat Al. Flechtenmacher, dirijor si pedagog roman, întemeietorul și primul director al Conservatorul de Muzică și Declamațiune din Bucuresti;

1909 – Trupele SUA părăsesc Cuba, care fusese ocupată în urma războiului cu Spania. Va rămâne sub ocupația americană pe aceasta insulă, baza militară de la Guantanamo Bay.

1932 – Forțele japoneze atacă orasul Shanghai.

1933 – Guvernul condus de Alexandru Vaida -Voievod  semnează, sub auspiciile Ligii Națiunilor, “Acordul de la Viena”, care asigura împrumuturile capitaliștilor străini contractate în vederea „asanării economico-financiare a țării”, prin reducerea salariilor, concedierea a 30% dintre muncitori și funcționari, sporirea și încasarea regulată a impozitelor.

1941 – Dupa rebeliunea legionară din zilele de  21.01- 23.01.1941, se constituie un nou guvern, prezidat de generalul Ion Antonescu, format exclusiv din militari și tehnicieni.

 1942 – 19 din cele 21 de state participante la Conferinta panamericană de la Rio de Janeiro au semnat Actul Final, care recomanda ruperea relațiilor diplomatice cu țările Axei.

1943 – În România, a apărut primul număr al ziarului ilegal “România liberă“, editat de organizația Uniunea Patrioţilor , înființată de cercurile comuniste în vara anului 1942, cu scopul de a închega o opoziție internă contra războiului anticomunist din Răsărit.

1945 – După Auschwitz, trupele sovietice eliberează lagărul german  de concentrare de la Birkenau (Polonia) și  pe cei 5200 de prizonieri care se mai aflau acolo și continuă înaintarea pe teritoriul Poloniei. La Auschwitz II (Birkenau) cel puțin 1,1 milioane de evrei, 75.000 polonezi și circa 19.000 țigani au fost uciși.

1952 – În România a avut loc o nouă reformă monetară.

1955 – S-a născut Nicolas Sarkozy, om politic  francez, preşedinte al Franţei.

1977 – Paul Goma distribuie mai multor diplomaţi din Bucureşti o scrisoare deschisă de adeziune la «Carta 77».

1986 – Catastrofa navetei spațiale americane “Challenger”, a cărei explozie  la 75 de secunde de la lansare, a provocat moartea celor 7 astronauti aflați la bord. Catastrofa a fost văzută  în direct la televiziune de zeci de milioane de spectatori îngroziți.

1990 – Prima mineriadă – În Piața Victoriei din București, s-au înfruntat două tabere: una a simpatizanților FSN și cealaltă a partidelor politice care protestează împotriva hotărîrii FSN de a participa la alegeri.

1998 – Miniştrii şi secretarii de stat ai PD s-au retras din Guvernul Romaniei, urmând să-şi depună demisiile la începutul şedinţei Executivului. Decizia a fost luată de Consiliul Politic al PD, după o ultimă rundă de negocieri cu partenerii de coaliţie. Conducerea partidului a stabilit ca PD să rămînă în coaliţie şi să acorde Guvernului sprijin parlamentar.

1999 – A fost  înființată, la Bucuresti Academia Română de Aviație, prin reorganizarea Centrului de Perfecționare a Personalului din Aviația Civilă.

2000 – A încetat din viaţă Aurel Grigoraş, dirijorul Corului Radiodifuziunii Române timp de peste 30 de ani; (n. 1932).

2001 – Naufragiul vasului ucrainean Pamiat Merkuria în Marea Neagra, s-a  soldat cu decesul a 16  persoane și dispariția altor 3.

2010 – Cinci asasini ai președintelui Republicii Bangladesh, Sheikh Mujibur Rahman, au fost execuați prin spânzurare. În urma unei  lovituri de stat militare, în data de 15 august 1975,  Mujibur Rahman fusese ucis împreună cu mai mulți membri ai familiei sale.

2011 – S-a declanșat Primăvara Arabă în Djibouti.

Aborigenii tasmanieni reprezintă unul dintre cele mai vechi popoare indigene din lume, cu o istorie ce se întinde peste patruzeci de mii de ani. Ei au trăit izolați pe insula Tasmania, separați de continentul australian de apele strâmtorii Bass, ceea ce le-a permis să dezvolte o cultură distinctă, adaptată la mediul aspru al insulei. Acești oameni erau vânători-culegători pricepuți, care se bazau pe resursele naturale: vânatul de canguri, pescuitul în apele reci și culesul de plante sălbatice. Societatea lor era organizată în clanuri mici, nomade, care migrau sezonier în căutarea hranei.

Cultura lor era bogată în tradiții orale, mituri și ritualuri transmise din generație în generație. Ei practicau picturi rupestre, sculpturi în lemn și dansuri ceremoniale care celebrau legătura cu natura și spiritele strămoșilor. Limbile lor, acum dispărute, erau unice și reflectau o viziune profundă asupra lumii înconjurătoare. Femeile și bărbații aveau roluri echilibrate: ele se ocupau de cules și îngrijirea copiilor, iar ei de vânătoare și confecționarea uneltelor din piatră și os.

Sosirea europenilor în secolul al nouăsprezecelea a adus dezastrul. Colonizatorii britanici au invadat teritoriile lor, ducând la conflicte sângeroase cunoscute sub numele de “Războiul Negru”. Mulți aborigeni au fost uciși, alții au murit din cauza bolilor aduse de nou-veniți, cum ar fi gripa sau variola. Guvernul colonial a încercat să-i “protejeze” mutându-i în rezervații izolate, dar aceste măsuri au accelerat declinul populației. Ultima femeie aborigenă de sânge pur, Truganini, a murit în anul 1876, marcând sfârșitul aparent al liniei directe. Totuși, descendenții amestecați au supraviețuit și luptă astăzi pentru recunoașterea drepturilor lor, păstrând fragmente din moștenirea ancestrală.

Povestea aborigenilor tasmanieni este o lecție dură despre impactul colonizării asupra popoarelor indigene, amintindu-ne de nevoia de respect și conservare a diversității culturale. Ei simbolizează rezistența umană în fața adversităților, iar moștenirea lor continuă să inspire eforturi de reconciliere în societatea modernă.