Connect with us
Vremea în Călărași: 🌡️ 21°C | Anul XI Nr. 528

Fapt Divers

Picioarele Lotus: povestea tragică a frumuseții

Published

on

Practica legării picioarelor a apărut în China în timpul dinastiei Song (sec. X-XIII) și a devenit larg răspândită în timpul dinastiilor ulterioare, în special în rândul claselor superioare. Se crede că a început în cercurile elitei, posibil inspirată de dansatoarele de curte care își înfășurau picioarele pentru a crea o aparență delicată. Până în perioada dinastiei Ming (1368–1644) și Qing (1644–1912), practica s-a extins și la clasele de mijloc, devenind un simbol al statutului social și al frumuseții feminine.

Legarea picioarelor era strâns legată de idealurile confucianiste, care promovau obediența și rolul restrictiv al femeilor în societate. Un picior mic era considerat un semn de rafinament și disciplină, iar fetele cu picioare legate erau mai dorite pentru căsătorie, fiind percepute ca mai „valoroase“. Totuși, această practică nu era universală – femeile din clasele de jos sau din anumite grupuri etnice (cum ar fi hakka) rareori o practicau, deoarece aveau nevoie de mobilitate pentru muncă fizică.

Procesul era brutal și începea de obicei la o vârstă fragedă (4-9 ani), când oasele picioarelor erau încă flexibile. Etapele includeau:

  1. Ruperea oaselor: Cele patru degete mai mici erau îndoite forțat sub talpă, rupând adesea oasele. Arcul piciorului era comprimat pentru a crea o curbură nenaturală.
  2. Înfășurarea strânsă: Picioarele erau bandajate cu fâșii de pânză lungi, care se strângeau progresiv pentru a menține forma deformată. Bandajele erau schimbate frecvent, iar procesul putea dura ani.
  3. Îngrijirea constantă: Fetele îndurau dureri intense, iar picioarele erau predispuse la infecții din cauza rănilor și a circulației slabe. În cazuri extreme, complicațiile (cum ar fi gangrena) duceau la amputații sau chiar deces.

Rezultatul ideal era un picior de 7-10 cm, numit „lotus de aur“. Picioarele mai lungi, de 11-13 cm („lotus de argint“), erau considerate mai puțin prestigioase. Femeile mergeau cu dificultate, deseori sprijinindu-se de pereți sau baston, ceea ce consolida imaginea lor de fragilitate și dependență.

Picioarele legate erau mai mult decât un ideal estetic; ele reflectau normele sociale și de gen ale vremii:

Advertisement
  • Statut social: Familiile care își permiteau să lege picioarele fiicelor lor demonstrau că nu aveau nevoie de munca fizică a acestora.
  • Atractivitate și căsătorie: Un picior mic era considerat erotic, iar pantofii brodați pentru picioarele legate erau adesea un simbol al feminității.
  • Control asupra femeilor: Practica limita fizic mobilitatea femeilor, întărind ideea că locul lor era în sfera domestică.

Cu toate acestea, practica a fost și un subiect de controversă chiar în China tradițională. Unii intelectuali, în special în perioada dinastiei Qing, au criticat-o pentru cruzimea sa, dar schimbările majore au venit abia în secolul XX.

Legarea picioarelor avea consecințe devastatoare asupra sănătății:

  • Deformări permanente: Oasele rupte și articulațiile deformate duceau la dureri cronice și incapacitatea de a merge normal.
  • Infecții: Bandajele strânse și lipsa igienei adecvate provocau frecvent infecții, uneori fatale.
  • Probleme de mobilitate: Femeile cu picioare legate aveau un echilibru precar și riscau căzături, ceea ce ducea la alte leziuni.
  • Impact psihologic: Durerea constantă și izolarea socială (din cauza mobilității reduse) afectau sănătatea mentală a multor femei.

La sfârșitul secolului XIX, influențele occidentale și mișcările de reformă din China au început să conteste legarea picioarelor. Misionarii creștini și reformatorii chinezi, precum Kang Youwei, au condamnat obiceiul ca fiind barbar. În 1912, guvernul Republicii China a interzis oficial legarea picioarelor, dar tradiția a persistat în zonele rurale până la mijlocul secolului XX. Astăzi, ultimele supraviețuitoare ale acestei practici, acum foarte vârstnice, sunt considerate mărturii vii ale unei epoci trecute.

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Fapt Divers

Graurul Brahminy: Pasărea Roșcată care încântă câmpiile indiene

Published

on

Graurul brahminy, cunoscut științific sub numele de Sturnia pagodarum, face parte din familia Sturnidae, care include graurii și alte păsări similare. Această specie este originară din subcontinentul indian, fiind întâlnită în regiuni precum nord-vestul Afganistanului, Pakistan, India și Nepal, iar în perioadele non-reproductive migrează spre Sri Lanka. Numele său comun provine de la aspectul său distinctiv, inspirat de culorile roșiatice ale capului, care amintesc de veșmintele brahmanilor din cultura indiană.

Din punct de vedere fizic, graurul brahminy este o pasăre de dimensiuni medii, măsurând aproximativ 20-22 cm în lungime. Penajul său este predominant negru-cenușiu pe corp, cu un cap strălucitor de culoare castanie sau roșcată, care contrastează frumos cu penele albe de pe aripi și coadă. Ochii sunt galbeni, iar ciocul este galben-portocaliu, ceea ce îi conferă un aspect elegant și ușor de recunoscut. Masculii și femelele au un aspect similar, deși masculii pot fi puțin mai strălucitori în perioada de reproducere.

Habitatul preferat al acestei păsări este variat, demonstrând o mare adaptabilitate. Graurul brahminy se găsește în păduri deschise și uscate, jungle cu vegetație rară, zone agricole cultivate și chiar în apropierea așezărilor umane. Este deosebit de atras de zonele umede, cum ar fi terenurile inundate sau marginile râurilor, unde găsește hrană abundentă. Altitudinea la care trăiește variază de la câmpii joase până la aproximativ 1800 de metri în zonele muntoase. Această flexibilitate îi permite să supraviețuiască în medii urbane și rurale, unde adesea formează stoluri mici sau perechi.

Comportamental, graurul brahminy este o pasăre sociabilă și activă. De obicei, se observă în grupuri mici, de la perechi până la stoluri de 10-20 de indivizi, care se deplasează împreună în căutarea hranei. Dieta sa este omnivoră, incluzând insecte, fructe, semințe și nectar, ceea ce îl face un important polenizator și controlor natural al dăunătorilor în ecosistemele agricole. Aceste păsări sunt vocale, emițând sunete variate, de la ciripituri ascuțite la imitații ale altor păsări, ceea ce le ajută în comunicarea socială.

Advertisement

Perioada de reproducere are loc de obicei în sezonul musonic, între martie și septembrie, când construiesc cuiburi în scorburi de copaci, fisuri din clădiri sau chiar în pagode vechi – de aici și numele științific “pagodarum”. Femela depune 3-5 ouă albastre-verzui, iar ambii părinți participă la clocire și hrănirea puilor. Deși populația sa este stabilă și nu este considerată amenințată, graurul brahminy poate fi afectat de pierderea habitatelor naturale din cauza expansiunii urbane și a agriculturii intensive.

În cultura locală din India, această pasăre este adesea asociată cu norocul și este observată frecvent în zonele rurale, unde contribuie la echilibrul ecologic. Observatorii de păsări o apreciază pentru frumusețea sa și pentru comportamentul dinamic, făcând-o o specie fascinantă de studiat în mediul său natural.

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

Fapt Divers

Porumbelul Imperial Goliath – Gigantul pădurilor din Noua Caledonie

Published

on

Porumbelul Imperial Goliath (Ducula goliath), cunoscut și ca porumbel imperial din Noua Caledonie sau „notou” în limba locală, este una dintre cele mai impresionante specii de porumbei arboricoli din lume. Endemic Noii Caledonii, un arhipelag francez din Pacificul de Sud, această pasăre fascinează prin dimensiunile sale, comportamentul unic și rolul vital în ecosistemul insular.

Caracteristici Fizice

Cu o lungime de aproximativ 51 cm și o greutate între 600 și 716 grame, Ducula goliath este un adevărat gigant printre porumbei. Penajul său este dominat de tonuri de gri-albăstrui pe cap și gât, cu spatele și aripile de un gri-cenușiu intens. Un panou gri distinct se observă pe baza primelor pene ale aripilor, iar coada este lungă și subțire. Irisul portocaliu, ciocul galben-verzui și picioarele roșii completează aspectul său impunător.

Ducula goliath trăiește exclusiv în pădurile tropicale umede ale Noii Caledonii, de la nivelul mării până la altitudini de 1500 de metri. Preferă arborii înalți, unde se hrănește cu fructe, frunze și flori. Este o pasăre solitară sau întâlnită în perechi, adesea observată dimineața pe crengi, încălzindu-se la soare. Chemările sale, un „oom” profund sau un „gkrarr” răsunător la amurg, sunt caracteristice pădurilor dense. Perioada de reproducere se întinde din iunie până în decembrie, cu cuiburi construite în copaci înalți.

Ca principal dispersor de semințe, porumbelul Goliath joacă un rol crucial în regenerarea pădurilor tropicale din Noua Caledonie, un hotspot global de biodiversitate. Totuși, specia este clasificată ca „aproape amenințată” (Near Threatened) de IUCN din cauza defrișărilor pentru minerit și agricultură, care reduc habitatul său. Prezent pe Insula Pinilor, dar absent din Insulele Loyauté, supraviețuirea sa depinde de zonele protejate și de eforturile de conservare.

Advertisement

Importanță Culturală

În cultura locală, „notou” este un simbol al pădurilor Noii Caledonii, fiind integrat în povești și tradiții. Statura sa impresionantă și chemările distinctive îl fac o prezență memorabilă pentru comunitățile indigene.

Porumbelul Imperial Goliath este mai mult decât o pasăre – este un pilon al ecosistemului Noii Caledonii și un exemplu al frumuseții fragile a speciilor insulare. Conservarea sa necesită protecția pădurilor tropicale, esențială pentru supraviețuirea acestui gigant al cerului.

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

Fapt Divers

2001 – Tragedia Zborului 587: Cerul frânt al New York-ului

Published

on

Pe 12 noiembrie 2001, la doar două luni după atentatele de la 11 septembrie, Statele Unite au fost zguduite de o nouă tragedie aviatică. Zborul American Airlines 587, un Airbus A300 cu destinația Santo Domingo, Republica Dominicană, s-a prăbușit la scurt timp după decolarea de pe Aeroportul Internațional John F. Kennedy din New York, în cartierul rezidențial Belle Harbor din Queens. Catastrofa a curmat viețile tuturor celor 260 de pasageri și membri ai echipajului de la bord, precum și a cinci persoane de la sol, marcând unul dintre cele mai grave accidente aviatice din istoria SUA.

Desfășurarea tragediei

Zborul 587 a decolat la ora 9:14 dimineața, în condiții meteorologice bune. La doar două minute după decolare, avionul a întâmpinat turbulențe cauzate de siajul unui alt avion, un Boeing 747, care decolase cu puțin timp înainte. Pilotul secund, care opera comenzile, a efectuat manevre bruște pentru a stabiliza aeronava, dar acestea au dus la desprinderea stabilizatorului vertical (coada avionului), o componentă critică. Lipsit de control, Airbus-ul A300 s-a prăbușit rapid într-o zonă rezidențială din Queens, provocând un incendiu masiv care a distrus mai multe case.

Investigația și cauzele

Consiliul Național pentru Siguranța Transporturilor (NTSB) a investigat accidentul și a concluzionat că prăbușirea a fost cauzată de o combinație de factori: manevre excesive ale pilotului secund la comanda cârmei, care au suprasolicitat stabilizatorul vertical, și design-ul sensibil al sistemului de control al cârmei la Airbus A300-600. Siajul turbulent al avionului precedent a contribuit, dar nu a fost cauza principală. Inițial, din cauza proximității temporale cu 11 septembrie, s-a speculat că ar fi fost un atac terorist, dar investigația a exclus această ipoteză.

Impactul și urmările

Tragedia a avut un impact profund asupra comunității din Queens și a națiunii, care încă se recupera după atentatele din septembrie. Cele 265 de victime includeau pasageri, majoritatea de origine dominicană, și rezidenți ai cartierului Belle Harbor. Accidentul a dus la revizuirea procedurilor de antrenament ale piloților American Airlines și la modificări în design-ul aeronavelor Airbus A300 pentru a preveni astfel de incidente. Evenimentul a rămas în memoria colectivă ca o rană deschisă, amplificată de contextul traumatic al anului 2001.Prăbușirea zborului American Airlines 587 a fost o tragedie care a evidențiat vulnerabilitățile aviației comerciale și importanța antrenamentului riguros al piloților. În ciuda cauzelor non-teroriste, impactul său emoțional a fost amplificat de rănile încă proaspete ale Americii post-11 septembrie.

Advertisement

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading