Ziua în care Alexandru Ioan Cuza anunţa lumii recunoaşterea definitivă a Unirii (1861), Christian Barnard schimba pentru totdeauna medicina cu primul transplant de inimă (1967) şi în care istoria a înregistrat atât minciuni tragice (Stalin despre Katyn, 1941), cât şi gesturi de curaj incredibil (Bob Marley cântând după ce fusese împuşcat, 1976). O dată cu ecouri puternice în istoria României şi a lumii.

IATĂ CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN ACEASTĂ ZI:

1368 – S-a născut regele Charles al VI-lea al Franței.

1447 – S-a născut Baiazid al II-lea, sultan al Imperiului Otoman.

Advertisement

1533 – A murit Vasili al III-lea, mare cneaz al Moscovei.

1800 – Lângă München, armatele franceze conduse de Jean Moreau au repurtat o victorie decisivă în fața unei coaliții austro-bavareze în Bătălia de la Hohenlinden din cadrul Războiului celei de a Doua Coaliții.

1818 – Illinois a devenit cel de-al 21-lea stat al SUA.

1860 – S-a încheiat Convenția telegrafică alături de Rusia, prima convenție internațională a Principatelor Unite; a intrat în vigoare la 1/13 februarie 1862.

1861 – Alexandru Ioan Cuza a anunțat, cu prilejul deschiderii Camerelor, că „Înalta Poartă, precum și toate Puterile Garante” recunosc Unirea Principatelor Moldovei și Valahiei care vor alege așa cum “România o va simți și o va dori“.

Advertisement

1865 – Domnitorul Alexandru Ioan Cuza promulgă legea de organizare a serviciului de poștă și telegraf în România.

1873 – S-a născut lingvistul Ilie Bărbulescu, membru a numeroase societăți științifice, membru corespondent al Academiei Române; a înființat Catedra de Slavistică a Universității din Iași; (m. 5 iunie 1945). A fost, de asemenea, director al revistei „Arhiva”, organ al Societății de Istorie și Filologie din Iași (1921-1940).

1880 – Prințul Ferdinand de Hohenzollern, nepot de frate al regelui României Carol I, este desemnat moștenitor prezumtiv al tronului României.

1888 – A încetat din viață Carl Zeiss, inventatorul sticlei Zeiss. (n. 11 septembrie 1816).

1892 – Regele României, Carol I, şi regina Marii Britanii, Victoria, semnează tratatul privitor la căsătoria principelui Ferdinand, moștenitor al Tronului României, fiul lui Leopold, prinț de Hohenzollern-Sigmaringen, şi al Antoniei, infanta Portugaliei, nepot de frate al regelui Carol I, cu Maria, principesă de Marea Britanie și Irlanda, fiica Mariei Aleksandrovna (fiica țarului Alexandru al II-lea) și a lui Alfred, duce de Edinburgh (al doilea fiu al reginei Victoria).

Advertisement

1901 – S-a înființat societatea “Tinerimea artistică” de către pictorii Ștefan Luchian, Nicolae Vermont, Constantin Artachino, Gheorghe Petraşcu ş.a.; gruparea milita pentru o artă realistă, pentru subiecte luate din viața țăranilor, a oamenilor de rând.

 1905 – S-a născut Attila Jozsef, unul dintre cei mai mari poeți ai Ungariei (“Cerșetorul frumuseții”, “Rău mă doare”); (m. 1937).

1917 – Este inaugurat podul Quebec, la vest de orașul cu același nume, a cărui proiectarea și construcție a durat două decenii.

1919 – A murit pictorul impresionist francez Pierre-Auguste Renoir; (n. 25 februarie 1841).

1920 – La Geneva a fost semnat Protocolul privind constituirea Curții Permanente de Justiție Internațională cu sediul la Haga.

Advertisement

1927 – S-a lansat primul film cu Stan și Bran, “Putting Pants on Philip”.

1931 – La Moscova, se desfășoară lucrările Congresului al V-lea al Partidului Comunist din România. Alexandru Ştefanski (Gorn), membru al Partidului Comunist Polonez, este numit secretar general al partidului. (3-4 decembrie).

1933 – A început funcționarea efectivă a Spitalului de Urgență din București, actualul Spital de Urgenta Floreasca.

1941 – Stalin îi spune lui Wladysław Sikorski, lider al polonezilor din exil, că unii ofițeri polonezi prizonieri pe teritoriul URSS lipsesc, probabil pentru că au evadat în Manciuria. Istoricii vor dovedi mai târziu că ofițerii fuseseră asasinați la ordinul liderului sovietic.

1948 – S-a născut Ozzy Osbourne, solistul trupei Black Sabbath.

Advertisement

1949 – Decret privind înființarea Camerei de Comerț Exterior a României.

1954 – A încetat din viață Maria Ventura, actriță română (n. 1886)

1967: Într-un spital din Cape Town, chirurgul sud-african Christian Barnard,  conducând o echipă din 31 de specialiști, a efectuat, cu succes, primul transplant de inimă.

1971: Armata pakistaneză a atacat India, declanșând Războiul indo-pakistanez din 1971.

 1973: Programul Pioneer: Pioneer 10 trimite înapoi pe Terra prima imagine de aproape a planetei Jupiter.

Advertisement

 1973: Nicolae Ceaușescu ajunge în Statele Unite pentru o vizită oficială. Va fi primit cu toate onorurile posibile.

1976: A avut loc o încercare de asasinat asupra lui Bob Marley. A fost împușcat de două ori însă a cântat în concert două zile mai târziu.

1977: A fost inaugurat Muzeul Județean Botoșani.

1977: Au fost inaugurate lucrările de construcție a sistemului hidroenergetic și de navigație Porțile de Fier II de la Drobeta-Turnu Severin.

1987: Adunarea Generală a ONU adoptă rezoluții inițiate de România privind reducerea bugetelor militare, reglementarea pașnică a diferendelor dintre state, dezvoltarea bunei vecinătăți.

Advertisement

1991: A încetat din viață filosoful roman Petre Ţuţea. A fost deținut politic între anii 1948–1953 şi 1956–1964 (scrieri: „Omul – Tratat de antropologie creștină”, “Între Dumnezeu și neamul meu”, “Bătrânețea și alte scrieri filosofice”); ( n. 06.10.1902 la Boteni, Muscel, jud Argeș).

1993: A început să emită, la București, postul „Radio Romantic”.

 1997: În orașul canadian Ottawa, reprezentanți ai 121 de state au semnat un tratat privind interzicerea fabricării minelor antipersonal. Statele Unite, China si Rusia au refuzat însă sa semneze acest document.

1998: Banca franceză „Société Générale” este desemnată câștigătoarea licitației organizate de Fondul Proprietății de Stat pentru privatizarea Băncii Române pentru Dezvoltare (BRD). „Société Générale” a cumpărat 51% din acțiunile BRD pentru 200 de milioane de dolari.

 1999: Tori Murden a devenit prima femeie care a traversat singura într-o barca Oceanul Atlantic, după o călătorie de 81 de zile.

Advertisement

2014: A încetat din viață Corneliu Fânățeanu, tenor român.

În inima pădurilor tropicale umede din sud-estul Braziliei și nord-estul Argentinei, printre ramurile înalte ale copacilor uriași, trăiește una dintre cele mai frumoase și mai amenințate păsări din lume: guanul cu frunte neagră. Cu penajul de un verde-smarald strălucitor, gâtul alb-albăstrui și ciocul albastru-deschis, această pasăre mare, de mărimea unei curci, pare ruptă dintr-o lume străveche.

Numele său vine de la creasta neagră și ciufulită de pe frunte și de glasul caracteristic, un fluierat puternic și răsunător care seamănă cu un „pia-pia” metalic, auzit adesea în zorii zilei când stolurile coboară din coronamentul copacilor pentru a se hrăni cu fructe. Este o pasăre strict frugivoră: palmieri, lauracee, mirtacee – nimic nu-i scapă. Semințele pe care le înghite întregi sunt răspândite apoi prin pădure odată cu dejecțiile, făcând din guan un grădinar esențial al pădurii atlantice.

Trăiește în grupuri familiale de 5–12 indivizi, petrecându-și cea mai mare parte a vieții în vârfurile copacilor, la 20–30 de metri înălțime. De acolo sare de pe o creangă pe alta cu o dexteritate surprinzătoare pentru dimensiunea sa, folosindu-și aripile late doar pentru planări scurte. Doar femela coboară la sol pentru a-și construi cuibul simplu, dintr-o platformă de crengi, în care depune de obicei două ouă mari și albe.

Din păcate, frumusețea și carnea sa gustoasă au atras vânătorii de secole. La aceasta s-a adăugat tăierea masivă a pădurii atlantice – astăzi mai există doar 7–10 % din suprafața inițială. Guanul cu frunte neagră a dispărut complet din multe zone în care altădată era comun. Astăzi este considerată specie pe cale de dispariție critică, cu o populație estimată la mai puțin de 1.000 de indivizi matur în sălbăticie.

Advertisement

Câteva proiecte curajoase de reintroducere, în special în rezervația naturală din regiunea Misiones (Argentina) și în parcuri private din statul São Paulo, au început să dea roade. Pui eclozați în captivitate și crescuți cu grijă sunt eliberați treptat în zone protejate, unde li se montează emițătoare pentru a le urmări deplasările. Primele semne sunt încurajatoare: stoluri mici au început din nou să fluieră diminețile în pădurile regenerate.

Dacă pădurea atlantică va mai primi o șansă, atunci și guanul cu frunte neagră – această bijuterie vie a Americii de Sud – ar putea să-și recapete glasul pierdut printre frunze.

În noiembrie 1859, într-un cartier sărac din New York, s-a născut Henry McCarty, un băiat cu ochi albaștri și zâmbet de înger. Nimeni nu bănuia că acel copil sărman va ajunge cel mai vânat om din teritoriul New Mexico și una dintre cele mai cunoscute figuri ale Vestului Sălbatic.

Rămas orfan de tată devreme, mama lui, Catherine, s-a mutat cu cei doi băieți în Kansas, apoi în Colorado și, în final, în Silver City, New Mexico. Acolo, la doar 15 ani, Henry a tras pentru prima oară cu arma: l-a împușcat pe un fierar care o lovise pe mama lui. A fugit, a fost prins, a evadat spectaculos din închisoare și de atunci drumul lui a fost pecetlit.

Și-a luat mai multe nume – William Antrim, William Bonney – dar cel care a rămas în istorie este Billy the Kid, „Copilul”. Mic de statură, subțire, cu dinți proeminenți și o privire care nu clipea niciodată când țintea, Billy era iute ca fulgerul. Se spune că trăgea mai repede și mai precis decât oricine altcineva din acele vremuri.

Totul a explodat în războiul din comitatul Lincoln, o luptă aprigă pentru bani și putere între două tabere de comercianți și crescători de vite. Billy s-a alăturat grupului lui John Tunstall, un englez tânăr și cinstit, pe care îl îndrăgise ca pe un frate mai mare. Când Tunstall a fost ucis la comandă de oamenii șerifului corupt Brady, Billy a jurat răzbunare. Așa a început seria lui de omoruri care l-au transformat în legendă.

Advertisement

Împreună cu oamenii lui, a vânat și împușcat pe rând asasinii lui Tunstall. Pe 1 aprilie 1878, Billy însuși l-a răzbunat pe Tunstall trăgând în șeriful Brady în plină stradă din Lincoln. Războiul a durat luni întregi, cu ambuscade, incendii și morți. Când praful s-a așezat, Billy era cel mai căutat om din teritoriu.

A fost prins, a evadat iar, a mai ucis câțiva oameni – paznici, adjuncți, oricine îi stătea în cale. Se spune că până la 21 de ani avea la activ 21 de morți, câte unul pentru fiecare an trăit, dar numărul real este probabil mai aproape de 9, majoritatea în lupte deschise.

În noaptea de 14 iulie 1881, la Fort Sumner, șeriful Pat Garrett, fost prieten al lui Billy, l-a așteptat în întunericul casei lui Pete Maxwell. Când Billy a intrat, întrebând în spaniolă „¿Quién es?” (Cine e?), Garrett a tras de două ori. Primul glonț l-a nimerit în piept. Billy the Kid a murit pe loc, la doar 21 de ani și opt luni.

Trupul i-a fost îngropat a doua zi în cimitirul militar de la Fort Sumner, între doi prieteni căzuți mai devreme. Pe mormântul simplu stătea scris doar: „Billy the Kid – ucis de Pat Garrett”.

Adevăr sau legendă, Billy rămâne simbolul tânărului rebel care a trăit intens, a iubit femeile, a cântat la chitară în saloane și a murit cu revolverul în mână. În Vestul Sălbatic, nimeni nu a ars atât de strălucit și nu s-a stins atât de repede.

Advertisement