Inuiții, popoarele indigene din regiunile arctice ale Canadei, Groenlandei, Alaskăi și Siberiei, au dezvoltat o metodă ingenioasă pentru a se proteja de orbirea cauzată de zăpadă, o afecțiune cunoscută sub numele de fotokeratită. Aceasta este provocată de expunerea prelungită a ochilor la razele ultraviolete (UV) reflectate intens de suprafețele de zăpadă și gheață din mediul arctic. Pentru a face față acestui mediu extrem, inuiții au creat ochelari de soare rudimentari, dar extrem de eficienți, confecționați din materiale disponibile local, cum ar fi osul de balenă, fildeșul de morsă sau lemnul.
Acești ochelari, cunoscuți în limbile inuite sub denumiri precum ilgaak sau nigaugek, erau sculptați manual pentru a avea fante înguste în locul lentilelor. Fantele, tăiate cu mare precizie, permiteau trecerea unei cantități minime de lumină, reducând astfel strălucirea orbitoare cauzată de reflexia zăpezii. Acest design simplu bloca cea mai mare parte a razelor UV dăunătoare și proteja ochii de vânt, praf sau particule de gheață, fără a compromite câmpul vizual necesar pentru activități precum vânătoarea sau navigarea.
Materialele folosite variau în funcție de resursele disponibile în regiune. Osul de balenă era preferat pentru durabilitatea și disponibilitatea sa, mai ales în comunitățile de coastă unde vânătoarea de balene era o practică obișnuită. Fildeșul de morsă sau lemnul erau alternative comune, iar ochelarii erau adesea fixați pe cap cu curele din piele de focă sau tendon de animal, asigurând o potrivire confortabilă și stabilă.
Ochelarii de soare inuiți reprezintă un exemplu remarcabil de adaptare la condițiile de mediu extreme. În Arctica, unde lumina solară poate fi reflectată de zăpadă cu o intensitate de până la 80-90% (comparativ cu 10-20% pe suprafețe obișnuite), expunerea prelungită fără protecție poate duce la dureri severe, vedere încețoșată sau chiar pierderea temporară a vederii. Această inovație a fost esențială pentru supraviețuirea inuiților, care depindeau de viziunea lor clară pentru a vâna, a pescui sau a se orienta în peisajul arctic.
Pe lângă funcționalitatea lor, acești ochelari reflectă și ingeniozitatea culturală a inuiților. Designul minimalist, bazat pe resurse locale și pe o înțelegere profundă a mediului, demonstrează o combinație de practicitate și creativitate. Unele perechi de ochelari erau decorate cu gravuri sau modele, indicând o valoare estetică pe lângă cea utilitară.
Astăzi, ochelarii inuiți sunt recunoscuți ca una dintre primele forme de protecție oculară din istorie, cu mult înaintea ochelarilor de soare moderni. Ei sunt expuși în muzee, cum ar fi Muzeul Național al Popoarelor Indigene din Canada sau Muzeul de Antropologie din Vancouver, ca exemple ale tehnologiei indigene. De asemenea, designul lor a inspirat creații moderne, iar principiul fantelor înguste este folosit uneori în ochelari de soare specializați pentru sporturi extreme sau expediții polare.
Această invenție subliniază capacitatea umană de a găsi soluții inovatoare chiar și în cele mai vitrege condiții, folosind doar resursele disponibile. Ochelarii de soare din os de balenă nu sunt doar un artefact istoric, ci și un simbol al rezilienței și al armoniei cu natura, valori centrale ale culturii inuite.
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.