Connect with us
Vremea în Călărași: 🌡️ 24°C | Anul XI Nr. 521

Știri

O nouă rasă de oameni, creată printr-un procedeu controversat. Expert: Prima persoană care va trăi 1.000 de ani s-a născut deja

Published

on

O noua rasă umană este în dezvoltare, un mix perfect între biologie și lumea digitală. Adepţii biotehnologiei se plasează la graniţa dintre vis și realitate, pentru că încearcă să updateze creierul, trupul şi natura umană în modalităţi ce sfidează limitele imaginaţiei, susţine un articol din publicaţia Vox.

Dacă n-aţi auzit încă de termenul „biohacking”, probabil că aţi citit despre practici bizare cărora li s-ar putea aplica această etichetă. Poate că l-aţi văzut pe Jack Dorsey, CEO la Twitter, în clipuri care laudă beneficiile postului intermitent şi ale consumului de suc de sare în fiecare dimineaţă. Poată că aţi citit despre fostul angajat NASA, Josiah Zayner, care se injectează cu ADN, folosindu-se de tehnologia de editare genetică CRISPR sau despre indivizi care şi-au implantat un cip în braţ.

Biohackerii care au, în acest moment, cea mai mare notorietate sunt cei care experimentează pe propriile lor trupuri, în afara spaţiului tradiţional al laboratoarelor şi al instituţiilor de cercetare, în speranţa că-şi vor maximiza performanţa fizică şi cognitivă. Aceştia formează o ramură a transumanismului, mişcare ce militează ca umanitatea să se folosească de tehnologie pentru evoluţia speciei. Unii dintre biohackeri au doctorate în ştiinţă, alţii sunt doar amatori. Iar metodele prin care-şi modifică biologia sunt la fel de diverse ca şi ei.

Ce este biohackingul

O definiţie mai nimerită pentru biohacking ar putea fi încercarea de a-ţi manipula creierul şi trupul pentru a le optimiza performanţele, departe de graniţele medicinei alopate. Printre corifeii acestui curent se numără Dave Asprey, un biohacker care a creat compania de suplimente Bulletproof. Pentru el, biohacking-ul este „arta şi ştiinţa de-a schimba mediul din jurul tău, astel încât să deţii controlul complet asupra propriei biologii.” Asprey adoră să experimenteze pe trupul său: îşi injectează celule stem în încheieturi, ia zeci de suplimente zilnic, se scaldă în lumină roşie şi multe alte nebunii. E animat de dorinţa de-a trăi măcar 180 de ani. Câteva dintre procedurile sale sunt folosite de secole de oameni, cum ar fi meditaţia Vipssana sau postul intermitent. Ambele fac parte şi din rutina lui Dorsey: şi el meditează două ore pe zi, mănâncă doar o singură masă în timpul săptămânii şi ţine post negru în weekend. Criticii sunt îngrijoraţi că toate acestea sună ca o boală de alimentaţie şi că îi îndeamnă şi pe alţii la un stil de viaţă extrem. Şi, credeţi-ne, este extrem: Dorsey se scaldă în fiecare dimineaţă într-o baie de gheaţă, înainte să meargă pe jos 8 kilometri până la cartierul Twitter.

Există o puzderie de terapii, de la crioterapie, neurofeedback, la bazine plutitoare virtuale… pe care cei din Silicon Valley, şi nu numai, cheltuiesc sute de mii de dolari. Cea mai radicală specie de biohackeri, pe nume grinders, merg până la a-şi implanta cipuri de computer în corp. Implanturile le permit să facă totul, de la deschiderea uşilor, la monitorizarea subcutanata a nivelului glucozei din sânge. Pentru Zoltan Istvan, candidat la preşedinţie ca liderul Partidului Transumanist, să ai un implant e amuzant şi convenabil: „Mă bazez foarte mult pe tehnologie“, declara el publicaţiei New York Times. „Lacătul electric de la uşa mea de intrare are un scanner de cip şi e plăcut să mă duc să fac surfing şi jogging fără să car după mine cheile“. Istvan mai spune că „pentru cei fără braţe funcţionale, implanturile din picior sunt modalitatea cea mai simplă de-a folosi echipamente casnice cu cititoare de cipuri”.

Advertisement

Milionarul care plănuiește să trăiască veșnic

Biohackerii vor să-şi extindă viaţa într-o manieră radicală. Refuză să-şi accepte limitările fizice – sunt convinşi că le pot înfrânge folosindu-se de o varietate de soluţii high şi low tech. Şi nu doresc să aştepte rezultatele unor testări medicale interminabile, vor să-şi transforme viaţa chiar acum.

Milionarul Serge Faguet, care plănuieşte să trăiască veşnic, declară şi el: „Aici, în Silicon Valley, oamenii au o mentalitate tehnică şi văd totul ca o problemă de inginerie. Mulţi ne privesc ciudat, dar de îndată ce metodele noastre vor da rezultate, prejudecăţile se vor topi.

Ştiinţa este, evident, sceptică. De pildă, în ceea ce priveşte postul intermitent există multe studii care spun că acesta ar fi bun pentru animale, dar foarte puţine făcute pe oameni.

Însă curiozitatea e mare: biohackerii doresc să estompeze linia de demarcaţie dintre om şi maşină şi se entuziasmează atunci când descoperă noi modalităţi de a-şi îmbunătăţi trupurile cu ajutorul tehnologiei. Filosofia lor e simplă: simt nevoia să vadă cât de mult pot fi forţate limitele fizicului uman. Unii sunt chiar bolnavi şi nu vor să nu se mai simtă rău. Alţii visează să rămână deştepţi şi puternici pe o perioadă cât mai lungă de timp.

Dar aceste scopuri nobile pot escalada. Odată ce ai pornit-o pe acest drum, mai e loc de întoarcere? De ce să te opreşti, de ce să nu încerci să te îmbunătăţeşti şi mai mult şi mai repede, să devii un superman nemuritor?

Advertisement

Unii dintre biohackeri cred cu tărie că vor descoperi tinereţea veşnică cu ajutorul tehnologiei. Gerontologul Aubrey de Grey susţine că prima persoană care va trăi 1.000 de ani s-a născut deja.

Carne crescută în laborator, în Australia

Dar nu doar oamenii de ştiinţă excentrici, ci şi artiştii experimentali sunt interesaţi de biohacking. Pentru ei, biologia face parte din paletă. Oron Catts şi Ionat Zurr de la Universitatea de Vest din Australia au fost primii care au creat şi au servit carne crescută în laborator. Cu ajutorul unor celule prelevate de la broască au reuşit să crească mici fripturi din carne de batracieni pe care le-au expus într-o expoziţie din Franţa intitulată Bucătărie dematerializată.

Toate acestea sună straniu: când auzim de oameni care se folosesc de ingineria genetică ca experimenteze, ne cam apucă ameţeala şi e imposibil să nu ne întrebăm unde vom ajunge ca specie.

Într-o lume a superoamenilor, va deveni din ce în ce mai greu să rămâi un simplu muritor

Neofobia, sau frica de nou, n-ar trebui să ne împiedice să remarcăm nişte adevăruri vechi: am alterat natura umană chiar de la început. Inventarea agriculturii, de pildă, ne-a transformat din vânători nomazi în civilizaţie sedentară. Aşadar, oamenii primitivi era deja biohackeri.

Însă articolul din Vox atrage atenţia asupra unui pericol real: pe măsură ce devenim mai deştepţi, mai puternici şi chiar nemuritori, făurim o societate în care toată lumea e presată să-şi modifice biologia – chiar şi atunci când nu vrea. Să refuzi să te upgradezi ar putea însemna un uriaş dezavantaj profesional. Ar însemna că refuzi optimizarea. Într-o lume a superoamenilor, va deveni din ce în ce mai greu să rămâi un simplu muritor.

Advertisement

sursa: digi24.ro

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Știri

Doi tineri ofițeri se alătură echipei ISU Călărași: început de carieră pentru noii sublocotenenți

Published

on

Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Barbu Știrbei” al județului Călărași îi întâmpină cu încredere și apreciere pe noii ofițeri care s-au alăturat echipei de salvatori: sublocotenenții Trifan Ștefan și Epuran Daniel Andrei. Cei doi sunt absolvenți ai Facultății de Pompieri din cadrul Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” din București și vor ocupa funcții de conducere în cadrul structurilor operative ale ISU Călărași.

Sublocotenentul Trifan Ștefan a fost repartizat la Detașamentul de Pompieri Călărași, în timp ce sublocotenentul Epuran Daniel Andrei își va desfășura activitatea la Stația de Pompieri Borcea.

Reprezentanții ISU Călărași le urează mult succes în cariera aleasă și misiuni cât mai ușoare, însoțite de încredere, echilibru și satisfacția lucrului bine făcut, sub deviza „Audacia et devotio!”.

Advertisement

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

Știri

Bestia din Gévaudan: teroare în Franța secolului al XVIII-lea

Published

on

În perioada 1764-1767, regiunea Gévaudan, situată în sudul Franței (actualul departament Lozère), a fost scena uneia dintre cele mai enigmatice și terifiante povești din istoria Europei. O creatură necunoscută, numită La Bête du Gévaudan, a semănat panică și groază, ucigând peste 100 de oameni, în special femei și copii, și rănind numeroase alte victime. Misterul din spatele identității acestei bestii rămâne nerezolvat până în prezent, generând speculații variind de la teorii realiste la legende supranaturale.

Contextul istoric și primele atacuri

Gévaudan era o zonă rurală izolată, caracterizată de păduri dese, dealuri și platouri, situată în munții Margeride. În secolul al XVIII-lea, această regiune era slab populată, iar localnicii trăiau din agricultură și creșterea animalelor. În iunie 1764, o tânără din apropierea satului Langogne a raportat un atac al unei creaturi ciudate, descrisă ca fiind mai mare decât un lup, cu trăsături neobișnuite. Femeia a scăpat datorită intervenției turmei de vite, dar incidentul a marcat începutul unei serii de atacuri sângeroase. Prima victimă oficială, Jeanne Boulet, o fată de 14 ani, a fost ucisă pe 30 iunie 1764, corpul său fiind găsit mutilat, cu gâtul sfâșiat.

Între 1764 și 1767, bestia a atacat în mod repetat, vizând în principal păstori și copii care își pășteau animalele. Martorii au descris atacurile ca fiind extrem de violente, victimele fiind adesea decapitate sau mutilate, cu urme de mușcături adânci și răni provocate de gheare puternice. Un studiu din 1987 a estimat că au avut loc 210 atacuri, rezultând în 113 morți și 49 de răniți, dintre care 98 de victime au fost parțial devorate.

Descrierea bestiei

Martorii oculari au oferit descrieri variate, dar adesea contradictorii, ale creaturii. Aceasta era descrisă ca având dimensiunile unui vițel sau chiar ale unui cal, cu o blană roșiatică sau brun-roșcată, uneori cu dungi negre și o coadă lungă, groasă, cu un smoc la capăt. Capul său era mare, cu un bot alungit, dinți proeminenți și urechi ascuțite, iar unii susțineau că putea sări distanțe impresionante sau chiar merge pe două picioare. Aceste trăsături au alimentat speculațiile că bestia nu era un lup obișnuit, ci ceva mai neobișnuit, poate un hibrid sau o creatură exotică.

Advertisement

Reacția autorităților și vânătoarea

Atacurile au atras atenția întregii Franțe, inclusiv a regelui Ludovic al XV-lea, care se confrunta cu o criză politică și economică după Războiul de Șapte Ani (1756-1763). Povestea bestiei a devenit o senzație mediatică, amplificată de ziare precum Gazette de France și Courrier d’Avignon, care au exagerat detaliile pentru a captiva publicul. Regele a trimis trupe și vânători profesioniști pentru a captura sau ucide creatura. Căpitanul Jean-Baptiste Duhamel, împreună cu dragonii săi, a organizat numeroase expediții de vânătoare, dar acestea au fost lipsite de succes și au stârnit nemulțumirea localnicilor din cauza abuzurilor soldaților.

În 1765, Ludovic al XV-lea l-a trimis pe François Antoine, purtătorul său de archebuz, care a ucis un lup mare pe 20 septembrie 1765. Animalul, descris ca având o greutate de aproximativ 60 kg, a fost dus la Versailles și prezentat ca fiind bestia. Cu toate acestea, atacurile au continuat, sugerând că fie nu era adevăratul vinovat, fie că existau mai multe creaturi. În cele din urmă, pe 19 iunie 1767, un vânător local, Jean Chastel, a ucis o altă creatură, descrisă ca un canid mare, posibil un lup sau un hibrid. Autopsia a relevat rămășițe umane în stomacul animalului, iar atacurile au încetat după acest eveniment.

Teorii despre identitatea bestiei

Identitatea Bestiei din Gévaudan rămâne un subiect de dezbatere. Printre teoriile principale se numără:

  1. Lup sau haită de lupi: Cea mai plauzibilă explicație, susținută de istorici precum Jay M. Smith, este că bestia era un lup mare sau o haită de lupi. Atacurile lupilor erau frecvente în Franța secolului al XVIII-lea, cu peste 9.000 de cazuri raportate între secolele XVII și XIX. Totuși, comportamentul atipic al bestiei, care viza oameni în loc de animale și ataca în mod constant timp de trei ani, ridică întrebări. Lupii turbați nu ar fi supraviețuit atât de mult, iar frecvența atacurilor era neobișnuită.

  2. Hibrid lup-câine: Unii cercetători, precum Bernard Soulier, sugerează că bestia ar fi fost un hibrid între un lup și un câine, ceea ce ar explica trăsăturile neobișnuite și forța sa. Astfel de hibrizi nu erau neobișnuiți în epocă, fiind folosiți uneori de vânători.

  3. Animal exotic: Alte ipoteze propun că bestia ar fi fost o hienă dungată, un leu tânăr sau chiar un tigru scăpat dintr-o menajerie privată. Descrierile cu blană dungată și coadă lungă par să susțină teoria hienei, dar hienele dungate nu sunt cunoscute pentru atacuri asupra oamenilor, iar prezența unui astfel de animal în Franța rurală este improbabilă.

  4. Criminal uman sau animal dresat: O teorie mai controversată sugerează că un criminal în serie, eventual folosind un animal dresat (cum ar fi un mastiff sau un câine de război), ar fi fost responsabil. Decapitările și mutilările severe nu sunt tipice pentru atacurile animalelor, dar ideea unui om deghizat în blană de lup este considerată puțin probabilă.

  5. Folclor și supranatural: În epocă, localnicii credeau că bestia era un vârcolac sau o pedeapsă divină, o credință susținută de episcopul de Mende, care a ordonat rugăciuni și procesiuni religioase. Aceste teorii au fost alimentate de panica generalizată și de relatările senzaționale din presă.

Bestia din Gévaudan a devenit un simbol al terorii și al necunoscutului, inspirând numeroase opere literare, filme și seriale, precum Le Pacte des Loups (2001) sau referințe în Teen Wolf. Povestea sa a captivat imaginația publicului, transformând-o într-o legendă care continuă să fascineze. Contextul social al epocii, marcat de sărăcie și instabilitate, a contribuit la amplificarea mitului, bestia fiind folosită pentru a distrage atenția de la problemele politice ale Franței.

Bestia din Gévaudan rămâne unul dintre cele mai mari mistere ale istoriei. Fie că a fost un lup neobișnuit de mare, un hibrid, un animal exotic sau chiar rezultatul unor acte umane, impactul său asupra regiunii și al imaginației colective este de necontestat. Lipsa conservării rămășițelor animalelor ucise de Antoine și Chastel împiedică o identificare clară, lăsând loc speculațiilor. Ceea ce este cert este că, timp de trei ani, această creatură a transformat Gévaudan într-un loc al groazei, marcând istoria Franței cu o poveste care împletește realitatea cu legenda.

Advertisement

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

Știri

Cum ne vindecăm mergând desculți și prin masaj

Published

on

Puțini știu că pe tălpile picioarelor și pe palme există puncte care corespund tuturor organelor interne ale corpului uman. Prin stimularea și masarea acestor puncte sau prin mersul desculț, îmbunătățim fluxul energetic vital, care, prin presare și masaj, este direcționat către organele interne, ajutându-le să devină mai rezistente, mai viguroase și mai sănătoase.

În trecut, oamenii mergeau mult desculți, fără încălțăminte, pe pietre ascuțite, iarbă moale sau nisip fin de pe plaje virgine. Acest contact natural cu solul oferea un masaj natural, benefic pentru sănătate.

În organismul nostru funcționează bioelectricitatea, care transmite energie către toate organele, asigurându-le o funcționare echilibrată și corectă. Aceasta circulă prin rețeaua de meridiane ale corpului, similar fluxului sangvin. Meridianele pornesc de la degetele mâinilor, se extind prin corp și se termină în vârful degetelor de la picioare. Când fluxul energetic este liber, organele primesc exact cantitatea de energie necesară pentru a funcționa optim.

Dacă energia nu ajunge la un anumit organ, acesta devine vulnerabil, funcționarea sa se deteriorează, iar în timp poate apărea boala. Pentru a înțelege mai bine, organismul este ca un circuit electric: dacă un fir se întrerupe, curentul nu mai ajunge la bec.

Advertisement

Din fericire, există soluții. În corp există așa-numitele „întrerupătoare” care pot redirecționa bioelectricitatea către organe. Acestea se găsesc în palme și pe tălpi, conform hărții de mai jos. Pentru a le activa, masați-vă picioarele sau mergeți desculți.

Pentru o sănătate optimă și vitalitate, masați fiecare mână și picior timp de 5 minute în fiecare dimineață. Presiunea trebuie să fie fermă, dar nu excesivă, astfel încât să nu simțiți durere.

Prin acupresiune, puteți ameliora probleme precum sinuzita, tulburările digestive, stresul, lipsa de energie, infecțiile frecvente, afecțiunile cardiace și dezechilibrele hormonale.

Recomandarea este să mergeți desculți ori de câte ori aveți ocazia – nu ezitați să faceți acest lucru!

Advertisement

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading