Știri
Scandal. Nervii lui Deculescu și Dumbravă cedează sub explicațiile lui Eduard Grama
A fost scandal în ultima ședință ordinară de la Consiliul Județean Călărași. Surprinzător, sau nu, cei mai deranjați sunt chiar foștii oameni din administrația publică locală. Valentin Deculescu, fostul administrator public al municipiului Călărași și Virgil Dumbravă, fost viceprimar de Călărași (n.r. 2012-2016 – primar Dan Drăgulin), care astăzi, ajunși pe scaunul de consilier județean, care cer explicații, mai mult să se afle în treabă… cum s-ar zice.
Tensiunile dintre consilierii județeni și conducerea Ecoaqua Călărași au fost întreținute de contradicțiile referitoare la motivele care au determinat operatorul să majoreze prețul serviciilor de apă, implicit canal.
Ispășiți de tot ce au făcut, sau nu, în trecut, astăzi cei doi consilieri vin și ridică în discuții probleme pe care cetățenii le semnalează chiar de pe vremea când aceștia aveau în responsabilitatea situații pe care astăzi le arată cu degetul.
Consilierii George Chiriță, Vîrtejanu Liviu și Dumbravă Virgil i-au solicitat, în scris, directorului Eduard Grama o prezentare a proiectelor demarate prin POIM, detaliat, pentru fiecare localitate în parte, cât și întocmirea unui raport de progres. Justificare a prețului apei pe localități.
Un alt punct al solicitării menționează o întrebare referitoare la sursele alternative de apă ale Călărașiului, respectiv puțurile forate din zona Piscicola, dacă pot ajunge la toți cetățenii din municipiul Călărași.
Consilierii județeni solicită un program, astfel încât prețul apei potabile să scadă.
Deculescu l-a ironizat pe Grama spunând că cel din urmă are formula magică pentru scădea prețul la apă. Iliuță a încercat să-l pondereze pe consilierul Deculescu, vizibil deranjat de atitudinea directorului Edurd Grama, a cedat nervos și a preferat să părăsească lucrările ședinței, totul în timp ce conducerea Ecoaqua răspundea solicitărilor venite din rândul consilierilor.
În timpul explicațiilor, Grama a fost întrerupt de mai multe ori de consilierii care nu au suportat explicațiile mult așteptate.
“Cheltuielile cu energia au influențat la fel de mult creșterea prețului la apă și bineînțeles pentru tratarea apei, pot să vă spun că în 2021, luna a 7-a, operatorul achiziționa clor cu 1000 de lei pe tonă, iar în acest moment furnizorul ne-a făcut o înștiințare în care ne informează că prețul la clor este de 7600 de lei pe tonă. Toate aceste cheltuieli generate de creșterea prețului energiei, de creșterea cheltuielilor pe tratare, materii prime care contribuie direct la procesul de fabricație, au determinat creșterea prețului la apă și, bineînțeles, inflația de 15% care a fost luată în calcul în momentul în care prin proiectul POIM a trebuit să facem o creștere de preț de 38% în primul an și un grafic până în 2026. În acel grafic, în primul an, respectiv 2022, creșterea a fost de 38% la apă și 36,04% la canalizare, la care se adaugă inflația pe care o simțim cu toții în fiecare zi atât la produse alimentare, cât și la celelalte utilități pe care le folosim.” – a precizat Grama.
Grama a mai spun că, la acest moment, important este că s-a reușit pune în funcțiune o sursă alternativă și nu continuă de apă.
Diferența între operatorul de energie și cel de apă este că la energie ne certăm cu robotul, la Ecoaqua ne certăm cu Grama. Cam asta ar fi diferența.
“Alte probleme care au mai fost dezbătute în cadrul ședinței de CJ a fost un subiect dezbătut intens în ultimul timp și cu foarte multă înverșunare au fost acele puțuri care au fost investiție a primăriei Călărași începută în urmă cu foarte mulți ani. Acel puțuri au fost abandonate și în momentul în care am ajuns la operator, prima întrebare a fost de ce acele puțuri nu sunt funcționale. Am constat senzorii de citire ai PH-ului care erau puși la momentul respectiv de către constructorul general Concept, a fost o investiție prin CNI, se ridicau doar la suma de 7000 de euro și erau senzorii de citire ai PH-ului, erau nefuncționali. Stația de clorinare este nefuncțională, iar în momentul de față de la puțuri până la uzină ajunge apă în bazinul de 3000 de litri. Inițial, proiectul prin CNI nu a prevăzut legătura și în uzină. Ulterior, această legătură a fost făcută, iar noi încercăm acum să facem trecerea direct în bazinele de nisip și de cărbune activ pentru a filtra această apă, care are o duritate de peste 15. Apa în momentul de față are 3,5.” – a mai explicat Grama în cadrul ședinței ordinare de miercuri.
Pericolul de lângă noi. Virgil Dumbravă ia în calcul o catastrofă
În ședința ordinară de miercuri, 26 octombrie, consilierul Virgil Dumbravă i-a reproșat directorului Eduard Grama că dezinformează privind utilizarea sursei alternative de apă pentru Călărași. Dumbravă l-a acuzat pe Grama că minte privind buna calitate pe care apa din puțurile forate ar avea-o, spunând că nu poate fi folosită din cauza sulfului depistat în buletinele de analize. Să-l credem pe cuvânt?
Dumbravă a fost viceprimar în perioada 2012-2016, în mandatul fostului primar Daniel Drăgulin. Oare a uitat de aceste investiții în toată această perioadă? E drept, proiectul este realizat de fostul primar Nicu Dragu, actual viceprimar al Călărașiului.
Acum, după ani de zile, Dumbravă își contestă propria activitate administrativă și reproșează noii conduceri că proiectul sursei alternative de apă, culmea, nu este valabil.
Grama i-a explicat consilierului Dumbravă că nu deține date și informații tehnice privind consumul de apă al populației din Călărași. A urma o serie de replici între cei doi, care l-au determinat pe Dumbravă să se ridice din fotoliul cald și să părăsească sala.
- Grama: Dacă-mi permiteți să termin, apoi vă stau la dispoziție cu dl. Vîrtejanu. Dumneavoastră aţi fost şi viceprimar şi bănuiesc că eraţi mai interesat la momentul respectiv decât mine, eu eram mic la vremea aceea.
- Dumbravă: Ați crescut.
- Grama: Bineînţeles că nici recepţia acelor investiţii nu era făcută de către Primăria Călăraşi. Această recepție am făcut-o împreună cu domnul primar Marius Dulce, pe care îl și felicit pentru că a făcut această recepție. Pot să vă spun că am constatat, senzorii de citire ai PH, erau nefuncționali. Stația de clorinare este nefuncțională, iar în momentul de față de la puțuri până la uzină ajunge apă în bazinul de 3000 de litri. Inițial, proiectul prin CNI nu a prevăzut legătura și în uzină. Ulterior, această legătură a fost făcută, iar noi încercăm acum să facem trecerea direct în bazinele de nisip și de cărbune activ pentru a filtra această apă, care are o duritate de peste 15. Apa în momentul de față are 3,5.”
- Dumbravă: Domnule director, vă contraziceţi în declaraţii. Ce faceți? Ba dumneavoastră nu aţi ştiut, îmi pare rău, dar dumneavoastră, prin declaraţiile pe care le-aţi dat, nu ştiaţi câte puţuri forate sunt. A trebuit să corectăm, în ședință, în plen, să corectăm această informație.
- Grama: Eu am spus că sunt cinci, iar dvs. ați spun că sunt 9, da.
- Dumbravă: Greșiți, căutați procesul-verbal. Aici chiar vă rog să căutați procesul verbal. Dar este grav că nu știți acest lucru. Domnule președinte, dacă îmi dați cuvântul. (…) Din nefericire, asistăm la dezinformări şi acum, ceea ce nu este în regulă. După logica domnului director Grama, în plin cu război la graniță, trebuie să mergem pe ideea că nu se va întâmpla nimic cu apa din Dunăre? Este o chestie totat, total greșită.
- Grama: Eu cred că nu ați înțeles la ceea ce v-am răspuns. (…) V-am spus că, în momentul de față avem sursa alternativă funcțională.
- Dumbravă: Mai departe. Vă rog să… v-am ascultat, vă rog să mă ascultați și pe mine. Dacă luam din urmă declarațiile dvs., reiese următorul aspect. Că apa din aceste puțuri asigură necesarul de apă pentru fiecare cetățean. Eu vă spun că nu este adevărat. Aceste puțuri sunt sursă de apă de siguranță și vă rog să verificați documentele și o sa vedeți că așa este.
- A doua problemă. Cred că sunt specialist în probleme de genul acesta și știu să citesc și să văd ce înseamnă un debit, știu ce înseamnă debitul a 5 puțuri și știu să fac o socoteală din care reiese clar că această sursă alternativă de apă este de siguranță și nu pentru toată populația.
- Grama: Puteți să ne spuneți concret ce capacitate au puțurile și cât este consumul?
- Dumbravă: Mai departe! Domnu’ Grama, vă rog să mă ascultați și pe mine.
- Grama: Eu nu am venit să discut politic cu dumneavoastră, am venit să discut punctual.
- Dumbravă: Sunt lucruri extrem de serioase pentru Călăraşi şi pentru populaţia Călăraşiului. Noi nu glumim aici. Aţi fost una dintre persoanele care s-a agitat foarte mult legat de pierderile de apă de la această societate. Şi v-am apreciat foarte mult la acea vreme. Din analizele noastre şi din analizele pe care dumneavoastră ni le-aţi predat, reiese că sunt pierderi de 56%. Şi v-am solicitat, şi v-am rugat ca astăzi să ne prezentaţi o strategie de reducere a acestor pierderi. Se pare că dumneavoastră aţi abandonat ideea de eficienţă în momentul în care aţi ajuns pe funcţie. Dvs. astăzi trebuia să ne prezentați un document, asumat de dvs. prin care ne prezentați reducerile.
- Grama: Constat că asist, aici, la o declaraţie politică a domnului Dumbravă, la care nu vreau să particip. Eu vă cunosc din perioada în care eram la primărie şi stăteaţi la mine, la uşă, pentru staţiile electrice.
- Dumbravă: Să nu spuneţi de unde vă cunosc eu, domnule Grama, că e grav pentru dumneavoastră. Nu aveam niciodată cum să stau la uşa dumitale.
- Grama: Ai stat la mine, la uşă, eram ocupat.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Călărași anunță peste 80 de posturi vacante disponibile în această săptămână. Oferta include locuri de muncă pentru persoane cu diverse niveluri de studii, în municipiul Călărași și în localitățile învecinate.
Cele mai multe posturi se regăsesc în domeniul confecțiilor textile, construcțiilor și serviciilor.
Printre angajatorii care recrutează se află:
- MARTCONF SRL – 3 posturi de calcătoreasă, valabile până la 19 decembrie 2025
- GENERALI ROMÂNIA – 4 posturi pentru agenți și consultanți în asigurări
- ROLAV CONSULTING SRL – 7 posturi pentru operatori prelucrare mase plastice și 2 pentru maiștri electromecanici
- SIGMA HOUSE CONSTRUCT SRL – 6 posturi pentru muncitori necalificați, 4 pentru zidari, 4 pentru zugravi și 2 pentru fierari betoniști, cu salarii între 4600 și 5000 lei
- CENTRAL FITNESS SRL – 2 posturi de antrenor de fitness și 1 pentru agent servicii clienți
- ROMPLY MEROPS SA – 2 posturi pentru lăcătuși mecanici și 1 pentru șef de formație schimb
- YOBI MANUFACTURING – 4 posturi pentru cartonagiști, în Budești
- AIDA TRADE SRL – 2 posturi pentru șoferi profesioniști
- SERCAD COM SRL – 2 posturi pentru coafor și 1 pentru antrenor de fitness
Locurile de muncă oferite sunt disponibile în orașele Călărași, Modelu, Dragalina, Budești și Slobozia, cu contracte pe perioadă nedeterminată sau determinată, în funcție de firmă.
Persoanele interesate pot obține detalii suplimentare despre ofertă, mediere și consiliere profesională la sediul AJOFM Călărași, situat pe Strada 13 Decembrie nr. 12, sau la telefonul 0242 318 376.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În peisajul literaturii Holocaustului, dominat de voci monumentale precum Primo Levi sau Elie Wiesel, apare târziu, dar cu o forță devastatoare, mărturia lui József Debreczeni – un jurnalist și poet maghiar care a supraviețuit iadului nazist nu prin minuni, ci prin observație acută și o rezistență interioară de fier. Publicată inițial în 1950 în Iugoslavia comunistă sub titlul Hideg Krematórium, cartea sa a fost redescoperită și tradusă recent în română de Péter Demény (Editura Trei, 2024), după ce a cucerit deja 15 limbi și un loc meritat printre capodoperele genului. „Crematoriul înghețat” nu este doar o relatare a ororilor din lagărele de concentrare; este un rechizitoriu nemilos la adresa nazismului, scris cu precizia unui reporter care refuză să se lase înghițit de haos, ci îl disecă gradual cu o claritate cinematografică.
Debreczeni, deportat în mai 1944 din Serbia ocupată de Ungaria – unde supraviețuise deja trei ani în batalioane de muncă forțată – ajunge în „Țara Auschwitz”, acel imperiu al morții care cuprindea nu doar lagărul principal, ci o rețea vastă de sublagăre. Norocos să nu fie trimis direct în camerele de gazare, el este aruncat în vagoane de vite, alături de mii de evrei maghiari, într-o călătorie sufocantă unde aerul devine un lux letal. Destinația finală: Dörnhau, un sublagăr al lui Gross-Rosen, supranumit „crematoriul înghețat” – o fabrică abandonată transformată în „spital” unde prizonierii prea slăbiți pentru muncă sclavă erau lăsați să moară de foame, frig și boli, fără a deranja „eficiența” industrială germană. Aici, în acest loc unde „legile gravitației morale” se inversează – răul devine bine, noaptea zi –, Debreczeni lucrează la săpături epuizante pentru companii naziste, luptând zilnic cu foametea, păduchii (vehiculul deliberat al tifosului) și ierarhia brutală a kapo-ilor, acea „aristocrație a lagărului” care trăda propriii semenii pentru o firimitură de putere.
Ce face cartea unică nu este doar groaza descrisă – de la apelurile nominale interminabile, unde cadavrele sunt „raportate” cu un umor macabru involuntar („Raportați dacă sunteți morți!”), la execuții sumare justificate cu un cinism kitsch („Chiar și cel mai bun evreu trebuie să cropească”) –, ci modul în care Debreczeni le fixează în cuvinte. Stilul său, lipsit de sentimentalism lacrimogen, este cel al unui etnograf al infernului: detaliile triumfă asupra abstracțiunii, umanizând ce nazismul voia să dezumanizeze. Văzută prin ochii unui intelectual, suferința devine panoramic: personală (visul de răzbunare, obsesia pentru o țigară furată), comunitară (lupta pentru un polonic de supă diluată) și obiectivă (analiza cum Germania „cultă” a coborât în barbarie). Ca un diamant literar, după cum o numește The Times, cartea meditează subtil asupra limbajului în fața ororii: „Horrorul este întotdeauna kitsch, chiar când e real”, notează autorul după o execuție arbitrară, amintind că descrierea nu e suficientă; doar înțelegerea morală poate salva memoria.
Criticii internaționali au salutat-o unanim ca pe o contribuție esențială: The New York Times o laudă pentru „descrierea panoramică a iadului”, The Telegraph pentru „claritatea cinematografică face detaliile să învingă dezumanizarea în masă”, iar The Guardian pentru echilibrul între crimă epică și minuțiozitatea zilnică a degradării. Pe Goodreads, cititorii o notează cu 4.3/5, subliniind impactul ei șocant, dar și duritatea lecturii – nu din plictiseală, ci din tragicitate pură. Unele recenzii americane (cum ar fi cea din Kirkus Reviews) subliniază tonul intelectual, cu replici ironice la sadismul SS-ist, în timp ce altele (Washington Post) o văd ca pe un document vital care șochează și luminează, amintind că trecutul poate deveni prolog.
„Crematoriul înghețat” nu oferă speranță ieftină sau lecții morale facile; ea te obligă să privești în abis, să recunoști că supraviețuirea lui Debreczeni – eliberat în mai 1945 de Armata Roșie – a fost un act de rezistență prin scriitură. După război, autorul s-a refugiat la Belgrad, unde a continuat să scrie poezie și romane, dar această mărturie rămâne moștenirea sa supremă. Recomandată oricui dorește să înțeleagă nu doar ce s-a întâmplat la Auschwitz, ci cum s-a simțit – o carte de 5 stele, esențială, dar sfâșietoare.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Bonnie și Clyde: Povestea lor adevărată
Bonnie Parker și Clyde Barrow sunt unul dintre cele mai infame cupluri de criminali din istoria americană, simboluri ale rebeliunii și romantismului tragic în epoca Marii Depresiuni. Deși filmul din 1967 cu Warren Beatty și Faye Dunaway i-a transformat în eroi romantici, realitatea lor a fost mult mai brutală: o serie de jafuri mici, crime violente și o fugă disperată, marcată de sărăcie și disperare. Iată povestea lor adevărată, bazată pe surse istorice și biografii detaliate.
Începuturile: O copilărie marcată de sărăcie
Bonnie Parker s-a născut pe 1 octombrie 1910, în Rowena, Texas, într-o familie săracă. A fost o elevă talentată, pasionată de scris poezii, dar a renunțat la școală la 16 ani pentru a se căsători cu Roy Thornton, un coleg de clasă. Căsătoria a eșuat rapid, iar Thornton a ajuns în închisoare pentru jaf în 1929. Bonnie a lucrat ca ospătară în Dallas, simțindu-se prinsă într-o viață monotonă.
Clyde Barrow s-a născut pe 24 martie 1909, în Telico, Texas, în sărăcie extremă. Familia sa s-a mutat în Dallas, unde trăiau în corturi și colibe. De mic, Clyde a furat mașini și a spart seifuri, influențat de fratele său mai mare, Buck. A fost arestat prima dată în 1926 pentru neîntoarcerea unei mașini închiriate și a încercat să se înroleze în Marina SUA, dar a fost respins din motive medicale (posibil malarie sau febră galbenă).
Cei doi s-au întâlnit pe 5 ianuarie 1930, la o petrecere în casa unui prieten comun din West Dallas. Bonnie, în vârstă de 19 de ani, pregătea ciocolată fierbinte când Clyde, de 20 de ani, a apărut. Chimia a fost instantanee – “dragoste la prima vedere”, după cum au descris-o apropiații. Au început să-și scrie scrisori pasionale, numindu-se “dragă” și “soție mică”, deși Bonnie era căsătorită legal cu Thornton (și a purtat inelul lui până la moarte).
Drumul spre crimă: De la furtișaguri la violență
Clyde era deja un hoț mic, iar Bonnie l-a urmat în lumea infracțională, atrasă de aventura pe care i-o oferea. În curând după întâlnire, Clyde a fost arestat pentru furt și închis. Bonnie i-a strecurat un pistol în închisoare, ajutându-l să evadeze – dar a fost recapturat rapid și condamnat la 14 ani. În închisoare, pentru a scăpa de munca forțată, Clyde și-a tăiat doi degete de la picior cu un topor (ceea ce l-a lăsat șchiop pe viață).
Eliberat condiționat în februarie 1932 (după intervenția mamei sale), Clyde s-a reîntâlnit cu Bonnie. Au format “Barrow Gang”-ul împreună cu fratele lui Clyde, Buck Barrow, soția lui Blanche, și alți complici precum Ray Hamilton și W.D. Jones. Au jefuit magazine mici, benzinării și bănci rurale – niciodată sume mari (maximum 1.500 de dolari) – în state precum Texas, Oklahoma, Missouri și New Mexico. Nu erau “Robin Hood”-i; jefuiau oameni săraci, nu bănci mari, contrar mitului.
Violența a escaladat rapid: au ucis cel puțin 9 polițiști și 3 civili. Printre crime: uciderea a doi ofițeri în Atoka, Oklahoma (iunie 1932), un proprietar de magazin în Sherman, Texas, și un cetățean în Temple. În aprilie 1932, Clyde l-a împușcat pe comerciantul J.W. Butcher în Hillsboro. Bonnie a fost arestată singură în martie 1932 pentru un jaf eșuat, dar eliberată ulterior.
Au devenit celebrități involuntare în 1933, după un schimb de focuri în Joplin, Missouri, unde poliția a găsit poze scandaloase: Bonnie cu un trabuc și o armă, pozând ca o gangsteriță glamour. Aceste imagini, plus poeziile ei (cum ar fi “The Story of Suicide Sal” sau “The Ballad of Bonnie and Clyde”), au fost publicate în ziare, transformându-i în eroi populari ai Depresiunii – simboluri ale răzbunării împotriva băncilor.
Viața lor era departe de glamour: dormeau în mașini furate, se spălau în pâraie și mâncau fasole conservată. Un accident de mașină în 1933, cauzat de condusul imprudent al lui Clyde, i-a ars picioarele Bonniei cu acid din baterie, lăsând-o șchiopă și dependentă de el.
Sfârșitul: Ambuscada fatală
După doi ani de fugă (1932-1934), autoritățile i-au vânat fără milă. Frank Hamer, un ranger texan celebru, a fost angajat să-i prindă. Pe 23 mai 1934, în timp ce conduceau un Ford V8 furat pe o șosea din Bienville Parish, Louisiana, au fost prinși într-o ambuscadă de un grup de șase polițiști. Au fost mitraliați cu peste 130 de gloanțe (nu 187, cum se spune uneori) – Clyde a murit instant, Bonnie agonizând câteva minute. Au fost îngropați separat, la dorința familiilor, deși fanii au cerut un mormânt comun. Mulțimea a invadat scena, furând suveniruri morbide precum bucăți de haine sau tuburi de cartușe.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
64 de intervenții ale pompierilor călărășeni în doar trei zile
Peste 80 de locuri de muncă disponibile la AJOFM Călărași în perioada 3 – 9 noiembrie 2025
Călărași dă startul unei noi campanii de împădurire: sâmbătă, 8 noiembrie, începe sezonul de plantare al toamnei
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
VIDEO. PRIMELE DECLARAȚII ALE VICTIMELOR CONFLICTULUI VIOLENT DIN UNIREA: „AM FOST PUȘI LA PĂMÂNT, LOVIȚI ȘI AMENINȚAȚI CU PISTOLUL”
