Fapt Divers
Misterul flotei dispărute a lui Zheng He
În secolul al XV-lea, Zheng He, un amiral și explorator chinez din dinastia Ming, a condus șapte expediții maritime de o amploare fără precedent, care au extins influența Chinei în Asia de Sud-Est, India, Arabia și chiar pe coasta de est a Africii. Flotele sale, cunoscute sub numele de „Flota Comorilor”, erau formate din sute de nave, inclusiv uriașe „nave-comoară” lungi de peste 120 de metri, și transportau zeci de mii de oameni, de la marinari și soldați la diplomați și savanți. Cu toate acestea, legendele și speculațiile despre „flotele dispărute” ale lui Zheng He continuă să fascineze, sugerând că unele nave ar fi putut explora teritorii necunoscute sau ar fi fost pierdute în misiuni misterioase. Acest articol explorează realitatea istorică a expedițiilor lui Zheng He și misterul care înconjoară soarta unora dintre navele sale.
Contextul expedițiilor lui Zheng He
Zheng He, născut Ma He în 1371 într-o familie musulmană din Yunnan, a fost capturat în copilărie de forțele Ming și a devenit eunuc la curtea imperială. Devenind un confident al împăratului Yongle, el a fost numit amiral al Flotei Comorilor, cu misiunea de a promova prestigiul Chinei, de a stabili relații diplomatice și de a extinde comerțul în „Oceanul de Vest” (Oceanul Indian). Între 1405 și 1433, Zheng He a condus șapte expediții majore, vizitând peste 30 de țări, de la Champa (Vietnamul de astăzi) și Malacca până la Hormuz în Golful Persic și coasta estică a Africii, inclusiv actualele Kenya și Somalia.
Flota sa era impresionantă: conform surselor chineze, includea până la 317 nave, dintre care 62 erau „nave-comoară” de dimensiuni colosale, măsurând, conform unor estimări, până la 127 metri lungime și 52 metri lățime. Aceste nave transportau mătase, porțelan, aur și alte daruri imperiale, dar și trupe armate, ceea ce le conferea un caracter atât diplomatic, cât și militar. Expedițiile au adus în China tributuri exotice, precum girafe, lei și mirodenii, uimind curtea imperială.
Misterul „flotei dispărute”
Deși expedițiile lui Zheng He sunt bine documentate în sursele chineze, cum ar fi Istoria Ming și însemnările cronicarului Ma Huan, există speculații persistente despre soarta unor nave care ar fi dispărut în timpul călătoriilor. Aceste legende au fost alimentate de absența unor detalii complete despre toate navele și de distrugerea multor documente oficiale ale expedițiilor după moartea lui Zheng He, în 1433, când curtea Ming a decis să abandoneze expedițiile maritime.
Una dintre cele mai controversate teorii este promovată de istoricul britanic Gavin Menzies în cartea sa 1421: The Year China Discovered America. Menzies susține că unele nave din flota lui Zheng He ar fi ajuns în America și chiar în Australia, bazându-se pe o hartă din 1763, presupus a fi o copie a uneia din 1415, care arată continentele lumii. Această ipoteză este însă larg contestată, lipsind dovezi arheologice sau documentare solide. Istoricii consideră că dimensiunea și scopul expedițiilor nu susțin ideea unor călătorii transpacifice, ci mai degrabă rute bine stabilite în Oceanul Indian.
Un alt mister este legat de soarta unor nave detașate în misiuni secundare. În timpul celei de-a șasea și a șaptea expediții, Zheng He a trimis escadroane mai mici spre destinații precum Aden, Jeddah și coasta Africii de Est. Unele surse sugerează că anumite nave nu s-au mai întors, fie din cauza furtunilor, a atacurilor piraților, fie a explorărilor independente. De exemplu, o inscripție din 1459 pe harta Fra Mauro sugerează că o navă chineză ar fi încercat să înconjoare Capul Bunei Speranțe în 1420, dar a fost nevoită să se întoarcă din cauza vânturilor slabe. Aceasta este însă o mențiune izolată și nedovedită.
Realitatea istorică vs. legende
În ciuda speculațiilor, majoritatea istoricilor sunt de acord că nu există dovezi concrete ale unei „flote dispărute” în sensul unei pierderi masive sau al explorării unor teritorii necunoscute, precum America. Navele lui Zheng He navigau pe rute comerciale bine stabilite, utilizate încă din timpul dinastiei Song, și scopul principal era diplomatic și comercial, nu explorator. Expedițiile au avut succes în stabilirea unui sistem tributar cu peste 30 de țări, aducând bogății și influență Chinei.
Cu toate acestea, dispariția bruscă a Flotei Comorilor după 1433, odată cu moartea lui Zheng He (probabil în Calicut, India, unde a fost înmormântat pe mare), a contribuit la mitul „flotei pierdute”. Curtea Ming, influențată de confucianiști care considerau expedițiile costisitoare și inutile, a ordonat distrugerea flotei și a multor documente aferente. Acest act a șters o parte din moștenirea lui Zheng He, alimentând speculațiile despre ce s-ar fi putut pierde.
Moștenirea lui Zheng He
Chiar dacă poveștile despre flotele dispărute sunt mai mult legende decât fapte, impactul expedițiilor lui Zheng He este incontestabil. Ele au demonstrat puterea navală a Chinei, au extins comerțul și influența culturală și au adus cunoștințe despre lumea exterioară. Porturi precum Malacca au devenit centre comerciale majore datorită vizitelor sale. Cu toate acestea, decizia Chinei de a se retrage din explorările maritime a marcat o cotitură istorică, permițând puterilor europene să domine oceanele în secolele următoare.
Astăzi, Zheng He este celebrat ca un simbol al ambiției maritime chineze, iar 11 iulie este Ziua Națională Maritimă a Chinei, comemorând prima sa expediție. Cenotaful său din Nanjing stă mărturie a contribuțiilor sale, deși legendele despre navele pierdute continuă să inspire imaginația.
Misterul „flotei dispărute” a lui Zheng He este mai degrabă o combinație de speculații și lipsa documentelor oficiale decât un eveniment istoric concret. Expedițiile sale, de o amploare impresionantă, au fost un triumf al ingineriei și diplomației chineze, dar sfârșitul lor abrupt a lăsat loc legendelor. În timp ce ideea că navele lui Zheng He ar fi descoperit America rămâne nefondată, povestea sa continuă să fascineze, amintindu-ne de fragilitatea ambițiilor umane și de misterele
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Prohibiția, prin Amendamentul al 18-lea (1920-1933), interzicea producerea, vânzarea și transportul alcoolului în SUA, cu excepții medicale sau religioase. Motivată de reforme sociale pentru combaterea abuzului, legea a eșuat, creând o piață neagră masivă și infracțiuni organizate.
Consumul a continuat ilegal: bootleggers importau alcool din Canada sau Mexic, iar distilerii clandestine produceau băuturi toxice. Guvernul a denaturat alcoolul industrial cu otrăvuri precum kerosen, brucină (rudă a stricninei), gazolină, benzen, cadmium, iodină, cloroform, eter, nicotină, zinc, camfor, acid carbolic, chinină și acetonă, ducând la circa 10.000 de morți până în 1933. Speakeasies – baruri clandestine – au promovat jazz-ul și petrecerile secrete.
Mafia a prosperat: Al Capone a construit un imperiu cu venituri uriașe, mituind oficiali și declanșând războaie între bande, precum Masacrul de Sfântul Valentin (1929). Agenți ca Eliot Ness au luptat contra corupției, dar fără succes major.
Economic, a pierdut locuri de muncă, dar a stimulat băuturi răcoritoare. Social, a divizat urbanul de rural. Marea Depresiune a grăbit abrogarea prin Amendamentul al 21-lea.
Astăzi, e o lecție despre consecințele neașteptate ale interdicțiilor, influențând dezbateri despre droguri.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Găina de Guineea Vulturină (Acryllium vulturinum), cunoscută și sub numele de Guineea vulturină, este una dintre cele mai spectaculoase specii de păsări din familia Numididae, originară din savanele și tufișurile din estul Africii, în special din Kenya, Etiopia, Somalia și Tanzania. Numele său derivă din aspectul său distinct, cu un gât lung și golaș, de un căprui intens, care amintește de pielea vulturilor, și un penaj de un căprui vibrant, cu irizații de smarald și safir.
Caracteristici fizice remarcabile
Această pasăre, cu o lungime de aproximativ 60-70 cm, este cea mai mare dintre speciile de găini de Guineea. Penajul său este o combinație fascinantă de nuanțe: pieptul și spatele sunt împodobite cu pene de un căprui metalic, cu pete albe delicate, în timp ce gâtul golaș, de un roșu-cărămiziu, contrastează cu ciocul său robust și ochii pătrunzători. Coada lungă, cu pene în evantai, adaugă un aer regal, iar picioarele puternice sunt adaptate pentru a scormoni solul în căutarea hranei.
Habitat și comportament
Găina de Guineea Vulturină preferă zonele aride și semiaride, populate cu ierburi și arbuști, unde trăiește în grupuri sociale de 20-50 de indivizi. Aceste păsări sunt extrem de gregare, comunicând printr-o varietate de sunete, de la țipete stridente la chemări joase, care pot fi auzite de la distanță. Sunt diurne și petrec mare parte din zi căutând hrană – semințe, insecte, frunze și chiar mici vertebrate. Spre deosebire de alte găini de Guineea, specia vulturină este mai puțin domesticită și preferă libertatea sălbăticiei.
Reproducere și ecologie
Sezonul de reproducere coincide cu anotimpul ploios, când resursele sunt abundente. Femelele depun 4-8 ouă de culoare crem, pe care le clocesc în cuiburi ascunse în vegetație. Puii, numiți keets, sunt precoce și pot alerga la doar câteva ore după eclozare, dar rămân sub protecția grupului. Găina vulturină joacă un rol ecologic important, controlând populațiile de insecte și dispersând semințele plantelor din savană.
Amenințări și conservare
Deși nu este considerată o specie pe cale de dispariție, găina de Guineea Vulturină se confruntă cu amenințări din cauza pierderii habitatului și a vânătorii ocazionale pentru penajul său. Conservarea zonelor de savană și educația comunităților locale sunt esențiale pentru protejarea acestei păsări magnifice.
Curiozități
-
Găina vulturină poate alerga cu până la 30 km/h pentru a scăpa de prădători precum șoimii sau hienele.
-
În ciuda aspectului său fragil, este o pasăre rezistentă, capabilă să supraviețuiască în condiții dure, cu acces limitat la apă.
-
Penajul său irizat este folosit în unele culturi africane pentru ornamente tradiționale.
Găina de Guineea Vulturină rămâne un simbol al frumuseții sălbatice a Africii, o pasăre care îmbină grația cu supraviețuirea într-un mod unic. Observarea ei în habitatul natural este o experiență de neuitat pentru orice iubitor al naturii.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Cinteza pictată (Emblema pictum): O bijuterie a naturii
Cinteza pictată (Emblema pictum), cunoscută și sub denumirea de cinteza curcubeu, este una dintre cele mai spectaculoase păsări din lume, originară din Australia și insulele învecinate. Această pasăre mică, dar vibrant colorată, aparține familiei Estrildidae și este renumită pentru penajul său strălucitor, care combină nuanțe de roșu, albastru, verde, galben și negru, creând un efect vizual ce pare desprins dintr-o pictură. Masculii sunt, în general, viu colorați comparativ cu femelele, folosindu-și penajul pentru a atrage partenerele în timpul sezonului de împerechere.
Caracteristici și comportament
Cinteza pictată măsoară aproximativ 10-12 cm în lungime și cântărește între 10 și 15 grame. Penajul său multicolor este complet dezvoltat la maturitate, iar diferențele dintre sexe devin evidente în această perioadă. Masculii au obrajii roșii intens, pieptul albastru și abdomenul galben, în timp ce femelele prezintă culori mai estompate.
Aceste păsări sunt sociabile și trăiesc în stoluri mici, preferând zonele de savană, pășuni și regiunile cu vegetație joasă din nordul și estul Australiei. Se hrănesc în principal cu semințe de ierburi, dar ocazional consumă și insecte mici sau fructe. Cinteza pictată este o pasăre agilă, care zboară rapid și se deplasează cu mișcări energice, fiind adesea observată în grupuri care explorează solul în căutarea hranei.
Reproducere și habitat
Sezonul de reproducere al cintezei pictate variază în funcție de condițiile climatice, dar este de obicei corelat cu sezonul ploios, când hrana este abundentă. Cuiburile sunt construite din ierburi și fibre vegetale, ascunse în tufișuri sau ierburi înalte. Femela depune între 4 și 6 ouă, pe care ambii părinți le clocesc timp de aproximativ 13-14 zile. Puii părăsesc cuibul după circa trei săptămâni, dar rămân dependenți de părinți pentru hrană încă o perioadă.
Cinteza pictată preferă climatele calde și umede, dar se adaptează bine și în captivitate, fiind o pasăre populară în avicultură datorită frumuseții sale. Totuși, în sălbăticie, populațiile sale pot fi afectate de pierderea habitatului din cauza expansiunii agricole sau a schimbărilor climatice.
Importanța culturală și ecologică
În cultura aborigenă australiană, cinteza pictată este uneori asociată cu simboluri ale vitalității și diversității, datorită culorilor sale vibrante. Din punct de vedere ecologic, această pasăre joacă un rol important în dispersarea semințelor, contribuind la regenerarea vegetației în habitatele sale.
Conservare
Deși cinteza pictată nu este considerată o specie pe cale de dispariție, schimbările de mediu și fragmentarea habitatului pot pune presiune pe populațiile locale. Eforturile de conservare se concentrează pe protejarea zonelor de savană și a pășunilor care reprezintă casa acestei păsări.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Scandal uriaș: Parchetul General cere ridicarea imunității pentru Diana Șoșoacă! Amalia Bellantoni, cea care a tras primul semnal de alarmă
Sondaj Avangarde: AUR conduce detașat în preferințele electorale. Majoritatea românilor consideră că țara merge pe un drum greșit
Probleme majore cu noile cărți de identitate electronice. Ce au pățit mai mulți tineri studenți
VIDEO. PMC / Noua creșă din Cartier Tineri, inaugurată la Călărași
Călărași: Bărbat de 35 de ani intoxicat cu alcool metilic la Dragalina. Poliția și localnicii oferă versiuni diferite
