Connect with us
Vremea în Călărași: 🌡️ 27°C | Anul XI Nr. 528

Cultură

Miercuri, 18 iunie, Mihai Viorel Dumitru lansează la Călărași volumul „E ultima doză”, o carte despre eliberare și introspecție

Published

on

Miercuri, 18 iunie 2025, la Biblioteca Județeană Călărași, începând cu ora 14:00, va avea loc lansarea cărții „E ultima doză”, semnată de Mihai Viorel Dumitru, un tânăr scriitor de doar 21 de ani, student la Facultatea de Litere.

Opera, așa cum sugerează chiar autorul, este rezultatul unui proces profund interior, cu valențe terapeutice, și promite să ofere publicului nu doar o poveste, ci o introspecție sinceră asupra condiției umane și a sensului eliberării personale.

O „ultimă doză” de introspecție și revelație

„Cred că «ultima» este cuvântul menit să desemneze esența acestei cărți”, declară Mihai. Titlul volumului nu este ales întâmplător. Tânărul autor mărturisește că în jurul acestui cuvânt gravitează toate celelalte sensuri, conturând ideea unei finalități absolute – o încheiere fără posibilitate de revers, atât pentru el, cât și pentru personajele care populează paginile cărții. Fiecare cuvânt scris pare să fie o ultimă confesiune, o ultimă ieșire dintr-un sine captiv.

„Dacă ar fi să aleg câteva cuvinte, probabil aș spune: căutare, obsesie, găsire, dependență, eliberare – în ordinea aceasta”, explică Mihai, oferind o cheie subtilă pentru cititorii care vor să pătrundă în miezul narativ al volumului.

Advertisement

Cartea s-a născut dintr-o nevoie acută de eliberare. Deși ideea i-a venit acum aproximativ trei ani, autorul spune că abia în ultimul an aceasta s-a cristalizat în urma unei „revelații cathartice”. În spatele acestei apariții editoriale se află însă mii de pagini scrise și nescoase la lumină, texte pe care Mihai Viorel Dumitru nu a vrut și poate nu va vrea niciodată să le publice.

„Am scris fiindcă n-am avut cu cine să vorbesc, fiindcă am crezut că cei din jur nu mă vor înțelege”, mărturisește el. În ciuda vârstei fragede, autorul are un raport matur cu scrisul, văzându-l nu doar ca pe o artă, ci ca pe un spațiu de siguranță, de refugiu și de adevăr.

Mihai Viorel Dumitru pășește cu încredere în fața publicului Călărășean

Pentru lansarea de miercuri, Mihai nu are emoții. Dimpotrivă, e nerăbdător să-și întâlnească cititorii și să pornească un dialog real. „Abia aștept!”, spune cu entuziasm. În cadrul evenimentului, el intenționează să vorbească despre desfășurarea acțiunii din carte și să abordeze, într-un mod deschis, problematica liberului arbitru, fără să ofere concluzii definitive. Ideea? Să transforme monologul autorului într-un dialog cu publicul.

Deși lansarea are loc într-un oraș mic, Mihai Viorel Dumitru este încrezător în potențialul cultural al Călărașiului. Tânărul scriitor vede o comunitate diversificată, în continuă dezvoltare, și remarcă inițiativele care promovează educația și cultura locală.

„Cred că oamenii ar trebui să lase puțin deoparte pesimismul ăsta (care ne cam domină de ceva vreme) și să arunce o privire la acești copii și tineri care fac performanțe într-o țară în care educația este la pământ”, subliniază tânărul. „Suntem cel mai frumos paradox”, adaugă el, cu o sinceritate care definește întreaga sa perspectivă.

Advertisement

„E ultima doză” nu este doar un debut literar. Este, poate, primul semnal al unei voci autentice, sensibile și lucide, care merită urmărită. Iar miercuri, 18 iunie, Mihai Viorel Dumitru ne invită să pătrundem în universul său.

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Cultură

Recomandare de carte – „Ultimul copil” de John Hart

Published

on

„Ultimul copil”, scris de John Hart, este un roman care îmbină suspansul intens cu o poveste profund umană, fiind distins cu prestigiosul Edgar Award pentru cel mai bun roman. Acțiunea se concentrează pe Johnny Merrimon, un adolescent de 13 ani a cărui viață perfectă este spulberată când sora lui geamănă, Alyssa, dispare fără urmă. La un an de la tragedie, Johnny rămâne singurul care crede cu tărie că sora lui trăiește, deși nu poate explica pe deplin această convingere. Hotărât să o găsească, el se aventurează în părțile întunecate ale orașului, riscând totul într-o căutare disperată.

Romanul se remarcă prin profunzimea emoțională a personajelor, în special a lui Johnny, care, în ciuda vârstei fragede, poartă povara maturității forțate de circumstanțe. Alături de el, detectivul Clyde Hunt, care nu a abandonat cazul Alyessei, adaugă o dimensiune suplimentară poveștii, încercând să-l protejeze pe băiat. Intriga devine și mai tensionată când un alt copil dispare, iar Johnny, însoțit de prietenul său, pătrunde într-un loc cu o istorie violentă, unde întâlnesc un personaj enigmatic – un evadat marcat de propria tragedie.

Criticii au lăudat romanul pentru stilul literar rafinat al lui Hart. „Cu aluzii din Salinger și Dickens, este un roman tulburător care te prinde și nu-ți mai dă drumul,” notează Daily Mail. Booklist apreciază că „eroii lui Hart au o profunzime emoțională rar întâlnită în acest gen literar, iar proza expresivă plină de grație aduce poveștile sale pe tărâmul Literaturii, cu majusculă.” Book Reporter descrie cartea ca fiind „cu adevărat rară, atât de impresionante sunt forța și grandoarea talentului de povestitor al lui Hart.”

„Ultimul copil” nu este doar un thriller, ci și o meditație asupra durerii, speranței și rezilienței. Intriga complexă, cu răsturnări de situație și elemente subtile de paranormal, ține cititorul în suspans până la finalul surprinzător, care clarifică enigmele și oferă răspunsuri neașteptate. Recomandată pasionaților de thrillere, dar și celor care apreciază dramele de familie și poveștile cu personaje bine conturate, această carte este o lectură captivantă și memorabilă.

Advertisement

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

Cultură

Călărași – „Arhitectura unui oraș cu memorie”: expoziție dedicată Zilelor Europene ale Patrimoniului, la Biblioteca Județeană

Published

on

Biblioteca Județeană Călărași marchează Zilele Europene ale Patrimoniului prin deschiderea expoziției „Călărași – Arhitectura unui oraș cu memorie”, un demers care invită publicul să descopere legătura dintre trecut și prezentul orașului.

Tema din acest an – „Ferestre către trecut, uși către viitor” – propune o reflecție asupra felului în care arhitectura și patrimoniul pot inspira viitorul comunității. Selecția pregătită pentru vizitatori îmbină pagini de istorie, literatură și artă cu imagini ce surprind identitatea și diversitatea patrimoniului local, în dialog cu patrimoniul european.

Reprezentanții bibliotecii subliniază că expoziția devine „un spațiu al dialogului dintre trecut și prezent, o celebrare a valorilor comune care ne unesc”, oferind publicului o perspectivă sugestivă asupra evoluției orașului Călărași prin clădirile și detaliile sale arhitecturale.

Expoziția poate fi vizitată la Biblioteca Județeană Călărași; accesul publicului este încurajat pe întreaga perioadă de desfășurare a Zilelor Europene ale Patrimoniului.

Advertisement

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

Cultură

Recomandare de carte – „Întoarcere la Lemberg” de Philippe Sands

Published

on

„Întoarcere la Lemberg”  de Philippe Sands este o lucrare remarcabilă, care împletește cu măiestrie memoriile personale, investigația istorică și analiza juridică. Publicată în 2016 și tradusă în română în 2017, cartea a fost distinsă cu premii prestigioase, precum Baillie Gifford Prize și British Book Awards pentru non-ficțiune, fiind considerată o operă de referință în literatura contemporană.

Povestea începe cu o invitație adresată autorului, un renumit avocat internațional, de a susține o conferință la Universitatea din Lviv, Ucraina, cunoscută în trecut sub diverse nume – Lemberg, Lwów sau Lvov – în funcție de ocupațiile istorice ale regiunii. Această călătorie devine punctul de plecare pentru o dublă anchetă: una personală, legată de istoria familiei sale, și alta juridică, care explorează originile conceptelor de „genocid” și „crime împotriva umanității”. Sands descoperă că Lvivul este nu doar locul copilăriei bunicului său, Leon Buchholz, ci și orașul unde au studiat doi juriști evrei de marcă, Hersch Lauterpacht și Raphael Lemkin, cei care au definit aceste concepte fundamentale pentru dreptul internațional. În paralel, autorul urmărește și traiectoria lui Hans Frank, fost guvernator nazist al Poloniei, responsabil pentru implementarea „Soluției Finale” în regiune.

 Sands surprinde prin talentul său de povestitor, transformând o cercetare complexă într-un thriller istoric. Primele capitole, care descriu căutarea adevărului despre bunicul său, sunt scrise cu o intensitate care ține cititorul lipit de pagină, așa cum notează și criticii de pe Babelio: „se citește ca un suspense”. Autorul reconstituie trecutul cu o precizie care dă impresia unui martor ocular, deși evenimentele relatate sunt petrecute cu decenii în urmă.

 Cartea este rezultatul unei munci titanice de cercetare, bazată pe documente de arhivă, interviuri cu descendenți și mărturii istorice. Sands aduce în prim-plan detalii cutremurătoare despre Holocaust și procesul de la Nürnberg, oferind o perspectivă profundă asupra modului în care s-au conturat normele juridice internaționale.

Advertisement

Povestea familiei lui Sands, marcată de tragedia Holocaustului, se împletește cu destinele lui Lauterpacht, Lemkin și Frank, toți legați de orașul Lviv. Această convergență creează un „nod de coincidențe” care face narativul unic, așa cum subliniază recenziile: „o meditație profundă asupra puterii memoriei”.

 Sands explică pe înțelesul tuturor diferențele dintre viziunile lui Lauterpacht (care susținea protejarea individului prin conceptul de „crime împotriva umanității”) și Lemkin (care apăra grupurile prin conceptul de „genocid”). Aceste idei sunt prezentate clar, fără a copleși cititorul cu jargon juridic, ceea ce face cartea accesibilă unui public larg.

 Pentru unii cititori, abundența detaliilor istorice și juridice poate părea copleșitoare, mai ales în părțile dedicate procesului de la Nürnberg. Unii recenzori de pe SensCritique menționează un „retur mitigé, între interes și agasare” din cauza ritmului variabil.

 După cum notează Danny Trom, Sands omite parțial contextul cultural al orașului Lviv, cum ar fi rolul său ca leagăn al sionismului exprimat în idiș, ceea ce ar fi putut adăuga o dimensiune suplimentară poveștii.

De ce să citești „Întoarcere la Lemberg”?

Această carte este o lectură indispensabilă pentru cei interesați de istoria secolului XX, dreptul internațional și impactul traumelor colective asupra memoriei personale. Sands nu doar că documentează originile conceptelor juridice care au schimbat lumea, ci și explorează cu sensibilitate rănile lăsate de Holocaust în propria sa familie. Stilul său fluid, combinat cu o cercetare meticuloasă, transformă „Întoarcere la Lemberg” într-o operă care „te clouă în fotoliu” și te face să reflectezi la fragilitatea justiției în fața atrocităților.

Advertisement

Recomand această carte cititorilor care apreciază non-ficțiunea narativă, poveștile de familie și reflecțiile asupra justiției și memoriei. Este o lucrare care transcende genurile, oferind o lecție universală despre cum trecutul continuă să ne modeleze prezentul.

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading