Știri
Mâncarea ucide mai mulţi oameni decât alcoolul şi fumatul!
PROF. DR. NICOLAE HÂNCU: „Mâncarea ucide mai mulţi oameni decât alcoolul şi fumatul!”
Mâncarea ucide mai mulţi oameni – Profesorul Nicolae Hâncu subliniază că alimentaţia şi somnul sunt două elemente cheie pentru sănătatea noastră, scrie uti24.ro
Şi când afli că alimentaţia ucide anual 14 milioane de oameni te gândeşti serios cât de sănătoasă este mâncarea cu care te hrăneşti în fiecare zi. „Alimentaţia răspunde de 14 milioane de morţi în lume, anual. Alcoolul şi fumatul împreună fac 12 milioane de morţi”, menţionează specialistul.
Ca oamenii să fie mai sănătoşi trebuie umblat la mentalitate pentru schimbarea stilului de viaţă, aspecte care sunt foarte dificile.
„Să schimbi alimentaţia unui popor este un lucru extraordinar de greu. Noi, forurile ştiinţifice, educaţionale ne-am organizat să facem educaţie nutriţională populaţională. Când faci o astfel de educaţie îi spui omului şi cum să se mişte, cum să nu bea, cum să doarmă”, explică Nicolae Hâncu.
Cât trebuie să dormim şi când?
Nu doar în alimentaţie trebuie să fim echilibraţi, ci şi când vine vorba despre somn. „Somnul are o influenţă extraordinară asupra comportamentului şi greutăţii noastre. Ar trebui să dormim între 7 şi cel mult 9 ore pe noapte, din care o oră să fie înainte de miezul nopţii.
Dacă nu se doarme noaptea, totul lucrează împotriva sănătăţii. Nici prea mult somn, 10-12 ore cum obişnuiesc marii somnoroşi, nu face bine”, declară specialistul.
Profesorul Hâncu explică cum un aliment bun se transformă în duşman.
„Nu există alimente bune şi rele. Există alimente prietenoase, mai puţin prietenoase şi alimente duşmănoase. De exemplu, să mănânci 4-5 ouă pe săptămână transformă oul într-un aliment extrem de prietenos, dar dacă mănânci 10 ouă pe zi ca să îţi creşti masa musculară, oul devine neprietenos”, spune specialistul.
Stilul de viaţă a dus la o epidemie de diabet
Potrivit profesorului Hâncu, acum asistăm la cea mai mare epidemie de diabet din istorie. Şi totul se datorează stilului de viaţă care s-a schimbat în rău de-a lungul anilor. „În vara lui 1967 am intrat ca preparator la Clinica Medicală II, care avea şi Centrul de Diabet în subordine.
Am fost repartizat imediat la Centrul de Diabet şi din toamnă am răspuns de acest centru. Pe vremea aceea avea înscrise sub 1.000 de persoane şi în momentul de faţă sunt 28.000. Epidemia aceasta de diabet şi obezitate este probabil cea mai mare din istoria umanităţii. Cauzele ei sunt, fără îndoială, legate de stilul de viaţă.
Înainte dacă vroiai să urci la Babele din Bucegi urcai cu picioarele, iar acum urci cu maşina sau cu telefericul. Stilul de mâncare s-a schimbat în totalitate, există sedentarism, fumat, alcool”, spune Nicolae Hâncu.
Președintele Federației Române de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice, profesor doctor Nicolae Hâncu, ne dezvăluie care sunt regulile de alimentație de la care nu se abate. Prof. dr. Nicolae Hâncu se declară un mare amator de salate și de fructe, dar admite că nu refuză un vin bun…
Întotdeauna urmez eu însumi sfaturile pe care le dau. Sportul ocupă un loc important în viața mea. Am făcut sport de performanță până la 27 de ani, iar după ce m-am lăsat, am continuat să fac sport. Pe la 40 de ani m-am apucat de jogging și alergam zilnic între 3 și 5 km, după care am înlocuit alergatul cu mersul pe jos în ritm alert, aproape zilnic, și cu înotul, de câteva ori pe săptămână.
„În plus, nu există dimineață în care să nu fac gimnastică acasă (stretching 10-15 min.). Și câteodată fac și exerciții cu haltere ușoare…
A doua componentă a stilului meu de viață este somnul. Îmi încep activitatea trezindu-mă la ora 5:30 și niciodată nu mă culc seara mai târziu de 22:30.
A treia componentă, poate cea mai importantă, e alimentația.
Micul dejun, de la care nu mă abat niciodată, este format obligatoriu din iaurt și fulgi. Pe la 10:30-11:00 iau o gustare formată dintr-un baton din prune uscate, scorțișoară, alune sau nuci.
Prânzul îl iau în jur de ora 14:00-14:30 și mănânc un singur fel de mâncare: legume asortate cu aproximativ 150 grame de pește sau carne de pasăre. Carnea de porc și de vită nu există în alimentația mea. La ceva timp după masă mănânc un fruct, iar seara, de 30 de ani, mănânc salate.
Consum un bol mare de salată din care nu lipsesc salata verde, salata cu andive sau cu varză albă proaspătă, roșii, castraveți, ardei, ceapă, usturoi și maximum 2 linguri de ulei, niciodată sosuri.
În funcție de consumul energetic din ziua respectivă, mai mănânc uneori 1-2 felii de pâine integrală, cu șuncă de pui sau de curcan, piept de pui gătit în casă sau somon pe care îl consum de 2-3 ori pe săptămână, fie gătit, fie afumat.
Sâmbăta și duminica, la micul dejun, mănânc o omletă albă formată din 3-4 albușuri de ou foarte bine prăjite pe teflon, fără ulei, în care nu mai adaug nimic. De ani de zile, toate mâncărurile mele sunt foarte sărace în sare.
Zilnic, mănânc 3-4 fructe la ceva timp după masă și seara după cină. Și 3-4 pahare de vin pe săptămână, numai după ce am mâncat.”, citează uti24.ro
sursa: adriansora.ro
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Știri
Doi tineri ofițeri se alătură echipei ISU Călărași: început de carieră pentru noii sublocotenenți
Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Barbu Știrbei” al județului Călărași îi întâmpină cu încredere și apreciere pe noii ofițeri care s-au alăturat echipei de salvatori: sublocotenenții Trifan Ștefan și Epuran Daniel Andrei. Cei doi sunt absolvenți ai Facultății de Pompieri din cadrul Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” din București și vor ocupa funcții de conducere în cadrul structurilor operative ale ISU Călărași.
Sublocotenentul Trifan Ștefan a fost repartizat la Detașamentul de Pompieri Călărași, în timp ce sublocotenentul Epuran Daniel Andrei își va desfășura activitatea la Stația de Pompieri Borcea.
Reprezentanții ISU Călărași le urează mult succes în cariera aleasă și misiuni cât mai ușoare, însoțite de încredere, echilibru și satisfacția lucrului bine făcut, sub deviza „Audacia et devotio!”.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În perioada 1764-1767, regiunea Gévaudan, situată în sudul Franței (actualul departament Lozère), a fost scena uneia dintre cele mai enigmatice și terifiante povești din istoria Europei. O creatură necunoscută, numită La Bête du Gévaudan, a semănat panică și groază, ucigând peste 100 de oameni, în special femei și copii, și rănind numeroase alte victime. Misterul din spatele identității acestei bestii rămâne nerezolvat până în prezent, generând speculații variind de la teorii realiste la legende supranaturale.
Contextul istoric și primele atacuri
Gévaudan era o zonă rurală izolată, caracterizată de păduri dese, dealuri și platouri, situată în munții Margeride. În secolul al XVIII-lea, această regiune era slab populată, iar localnicii trăiau din agricultură și creșterea animalelor. În iunie 1764, o tânără din apropierea satului Langogne a raportat un atac al unei creaturi ciudate, descrisă ca fiind mai mare decât un lup, cu trăsături neobișnuite. Femeia a scăpat datorită intervenției turmei de vite, dar incidentul a marcat începutul unei serii de atacuri sângeroase. Prima victimă oficială, Jeanne Boulet, o fată de 14 ani, a fost ucisă pe 30 iunie 1764, corpul său fiind găsit mutilat, cu gâtul sfâșiat.
Între 1764 și 1767, bestia a atacat în mod repetat, vizând în principal păstori și copii care își pășteau animalele. Martorii au descris atacurile ca fiind extrem de violente, victimele fiind adesea decapitate sau mutilate, cu urme de mușcături adânci și răni provocate de gheare puternice. Un studiu din 1987 a estimat că au avut loc 210 atacuri, rezultând în 113 morți și 49 de răniți, dintre care 98 de victime au fost parțial devorate.
Descrierea bestiei
Martorii oculari au oferit descrieri variate, dar adesea contradictorii, ale creaturii. Aceasta era descrisă ca având dimensiunile unui vițel sau chiar ale unui cal, cu o blană roșiatică sau brun-roșcată, uneori cu dungi negre și o coadă lungă, groasă, cu un smoc la capăt. Capul său era mare, cu un bot alungit, dinți proeminenți și urechi ascuțite, iar unii susțineau că putea sări distanțe impresionante sau chiar merge pe două picioare. Aceste trăsături au alimentat speculațiile că bestia nu era un lup obișnuit, ci ceva mai neobișnuit, poate un hibrid sau o creatură exotică.
Reacția autorităților și vânătoarea
Atacurile au atras atenția întregii Franțe, inclusiv a regelui Ludovic al XV-lea, care se confrunta cu o criză politică și economică după Războiul de Șapte Ani (1756-1763). Povestea bestiei a devenit o senzație mediatică, amplificată de ziare precum Gazette de France și Courrier d’Avignon, care au exagerat detaliile pentru a captiva publicul. Regele a trimis trupe și vânători profesioniști pentru a captura sau ucide creatura. Căpitanul Jean-Baptiste Duhamel, împreună cu dragonii săi, a organizat numeroase expediții de vânătoare, dar acestea au fost lipsite de succes și au stârnit nemulțumirea localnicilor din cauza abuzurilor soldaților.
În 1765, Ludovic al XV-lea l-a trimis pe François Antoine, purtătorul său de archebuz, care a ucis un lup mare pe 20 septembrie 1765. Animalul, descris ca având o greutate de aproximativ 60 kg, a fost dus la Versailles și prezentat ca fiind bestia. Cu toate acestea, atacurile au continuat, sugerând că fie nu era adevăratul vinovat, fie că existau mai multe creaturi. În cele din urmă, pe 19 iunie 1767, un vânător local, Jean Chastel, a ucis o altă creatură, descrisă ca un canid mare, posibil un lup sau un hibrid. Autopsia a relevat rămășițe umane în stomacul animalului, iar atacurile au încetat după acest eveniment.
Teorii despre identitatea bestiei
Identitatea Bestiei din Gévaudan rămâne un subiect de dezbatere. Printre teoriile principale se numără:
-
Lup sau haită de lupi: Cea mai plauzibilă explicație, susținută de istorici precum Jay M. Smith, este că bestia era un lup mare sau o haită de lupi. Atacurile lupilor erau frecvente în Franța secolului al XVIII-lea, cu peste 9.000 de cazuri raportate între secolele XVII și XIX. Totuși, comportamentul atipic al bestiei, care viza oameni în loc de animale și ataca în mod constant timp de trei ani, ridică întrebări. Lupii turbați nu ar fi supraviețuit atât de mult, iar frecvența atacurilor era neobișnuită.
-
Hibrid lup-câine: Unii cercetători, precum Bernard Soulier, sugerează că bestia ar fi fost un hibrid între un lup și un câine, ceea ce ar explica trăsăturile neobișnuite și forța sa. Astfel de hibrizi nu erau neobișnuiți în epocă, fiind folosiți uneori de vânători.
-
Animal exotic: Alte ipoteze propun că bestia ar fi fost o hienă dungată, un leu tânăr sau chiar un tigru scăpat dintr-o menajerie privată. Descrierile cu blană dungată și coadă lungă par să susțină teoria hienei, dar hienele dungate nu sunt cunoscute pentru atacuri asupra oamenilor, iar prezența unui astfel de animal în Franța rurală este improbabilă.
-
Criminal uman sau animal dresat: O teorie mai controversată sugerează că un criminal în serie, eventual folosind un animal dresat (cum ar fi un mastiff sau un câine de război), ar fi fost responsabil. Decapitările și mutilările severe nu sunt tipice pentru atacurile animalelor, dar ideea unui om deghizat în blană de lup este considerată puțin probabilă.
-
Folclor și supranatural: În epocă, localnicii credeau că bestia era un vârcolac sau o pedeapsă divină, o credință susținută de episcopul de Mende, care a ordonat rugăciuni și procesiuni religioase. Aceste teorii au fost alimentate de panica generalizată și de relatările senzaționale din presă.
Bestia din Gévaudan a devenit un simbol al terorii și al necunoscutului, inspirând numeroase opere literare, filme și seriale, precum Le Pacte des Loups (2001) sau referințe în Teen Wolf. Povestea sa a captivat imaginația publicului, transformând-o într-o legendă care continuă să fascineze. Contextul social al epocii, marcat de sărăcie și instabilitate, a contribuit la amplificarea mitului, bestia fiind folosită pentru a distrage atenția de la problemele politice ale Franței.
Bestia din Gévaudan rămâne unul dintre cele mai mari mistere ale istoriei. Fie că a fost un lup neobișnuit de mare, un hibrid, un animal exotic sau chiar rezultatul unor acte umane, impactul său asupra regiunii și al imaginației colective este de necontestat. Lipsa conservării rămășițelor animalelor ucise de Antoine și Chastel împiedică o identificare clară, lăsând loc speculațiilor. Ceea ce este cert este că, timp de trei ani, această creatură a transformat Gévaudan într-un loc al groazei, marcând istoria Franței cu o poveste care împletește realitatea cu legenda.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Puțini știu că pe tălpile picioarelor și pe palme există puncte care corespund tuturor organelor interne ale corpului uman. Prin stimularea și masarea acestor puncte sau prin mersul desculț, îmbunătățim fluxul energetic vital, care, prin presare și masaj, este direcționat către organele interne, ajutându-le să devină mai rezistente, mai viguroase și mai sănătoase.
În trecut, oamenii mergeau mult desculți, fără încălțăminte, pe pietre ascuțite, iarbă moale sau nisip fin de pe plaje virgine. Acest contact natural cu solul oferea un masaj natural, benefic pentru sănătate.
În organismul nostru funcționează bioelectricitatea, care transmite energie către toate organele, asigurându-le o funcționare echilibrată și corectă. Aceasta circulă prin rețeaua de meridiane ale corpului, similar fluxului sangvin. Meridianele pornesc de la degetele mâinilor, se extind prin corp și se termină în vârful degetelor de la picioare. Când fluxul energetic este liber, organele primesc exact cantitatea de energie necesară pentru a funcționa optim.
Dacă energia nu ajunge la un anumit organ, acesta devine vulnerabil, funcționarea sa se deteriorează, iar în timp poate apărea boala. Pentru a înțelege mai bine, organismul este ca un circuit electric: dacă un fir se întrerupe, curentul nu mai ajunge la bec.
Din fericire, există soluții. În corp există așa-numitele „întrerupătoare” care pot redirecționa bioelectricitatea către organe. Acestea se găsesc în palme și pe tălpi, conform hărții de mai jos. Pentru a le activa, masați-vă picioarele sau mergeți desculți.
Pentru o sănătate optimă și vitalitate, masați fiecare mână și picior timp de 5 minute în fiecare dimineață. Presiunea trebuie să fie fermă, dar nu excesivă, astfel încât să nu simțiți durere.
Prin acupresiune, puteți ameliora probleme precum sinuzita, tulburările digestive, stresul, lipsa de energie, infecțiile frecvente, afecțiunile cardiace și dezechilibrele hormonale.
Recomandarea este să mergeți desculți ori de câte ori aveți ocazia – nu ezitați să faceți acest lucru!
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Foc în Gara Plopeni: 40 de călători scapă nevătămați dintr-un vagon în flăcări!
Misterul Mariei Celeste: ce s-a întâmplat cu echipajul dispărut?
Sucul de roșii: secretul sănătății tale într-un pahar
O fetiță de 4 ani, acroșată de o mașină a Poliției Locale pe o stradă din cartierul Fantoma
VIDEO. Copiii se joacă lângă șine. Parcul Constructorilor, vandalizat și nesigur
