Manakinul striolat (Machaeropterus striolatus), cunoscut și sub numele de manakin vestic cu dungi, este o pasăre mică și fascinantă din familia Pipridae, întâlnită în pădurile tropicale din vestul și nord-vestul Amazoniei. Această specie impresionează prin penajul colorat al masculilor și comportamentul său unic, fiind un adevărat spectacol al naturii.
Caracteristici fizice
Manakinul striolat este o pasăre de dimensiuni mici, având o lungime de 9–9,5 cm și o greutate de aproximativ 9,4 g. Masculul rasei nominale are un penaj oliv deasupra, cu o coroană și o ceafă de un roșu aprins, care contrastează puternic cu dungile albe și roșiatice de pe abdomen. Gâtul este albicios, conferindu-i un aspect distinctiv. Femela, în schimb, este mai puțin spectaculoasă, lipsindu-i coroana roșie, și are un penaj de un căpriu-verzui cu dungi subtile pe flancuri. Această dimorfism sexual este tipic pentru manakini, masculii fiind mult mai viu colorați decât femelele.
Habitat și răspândire
Manakinul striolat trăiește în pădurile tropicale de câmpie și de deal din estul Columbiei, estul Ecuadorului, nord-estul Peru și vestul Braziliei amazoniene, cu unele subspecii prezente în nord-vestul Venezuelei și vestul Guyanei. Preferă pădurile umede, unde se găsește în nivelurile inferioare și medii ale vegetației. Este o pasăre discretă, care devine vizibilă mai ales în timpul dansurilor elaborate de curtare.
Comportament și dietă
Această specie se hrănește în principal cu fructe mici, în special fructe de pădure, dar consumă și insecte, pe care le capturează în zbor, similar modului în care alte păsări „vânează” insecte. Manakinul striolat este cunoscut pentru ritualurile sale de curtare spectaculoase, care au loc în lecuri – zone unde masculii se adună pentru a-și etala dansurile și vocalizările pentru a atrage femelele. Masculii produc sunete mecanice, precum bâzâituri și trosnituri, folosind penele modificate ale aripilor, o trăsătură specifică genului Machaeropterus. Dansurile lor implică mișcări rapide, sărituri și vibrații ale aripilor, creând un spectacol vizual și auditiv impresionant.
Reproducere
Femelele manakinului striolat construiesc singure cuibul, un căuș deschis situat în vegetația joasă, unde depun de obicei două ouă, de culoare albicioasă sau crem, marcate cu pete maronii. Incubația durează între 18 și 21 de zile, iar puii sunt îngrijiți exclusiv de femelă timp de 13–15 zile după eclozare. Masculii nu contribuie la construirea cuibului sau la creșterea puilor, concentrându-se în schimb pe apărarea teritoriului și pe curtare.
Statut de conservare
Manakinul striolat nu este considerat o specie amenințată, având o distribuție relativ largă în habitatele sale naturale. Cu toate acestea, defrișările și degradarea pădurilor tropicale pot afecta populațiile locale, mai ales în zonele intens exploatate. Conservarea pădurilor amazoniene este esențială pentru supraviețuirea acestei specii și a altor păsări din regiune.
Curiozități
-
Numele „manakin” provine din olandezul mijlociu „mannekijn”, care înseamnă „omuleț”, datorită dimensiunilor mici și comportamentului activ al acestor păsări.
-
Sunetul specific „ch-peew” al manakinului striolat, un fluierat subțire și ascuțit, este folosit pentru a atrage atenția femelelor în timpul curtării.
-
Spre deosebire de alte păsări, manakinii au o cutie vocală (syrinx) extrem de variabilă, care le permite să producă sunete unice, folosite pentru identificarea speciilor.
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.