Linda Hazzard: Doctorul Înfometării care a murit de propria metodă

Linda Hazzard (1867–1938), cunoscută ca „Doctorul Înfometării”, este una dintre cele mai controversate figuri din istoria medicală americană, recunoscută ca un medic asasin în serie care și-a ucis pacienții prin diete extreme de înfometare. Promovând o metodă terapeutică bazată pe post alimentar sever, pe care o considera un remediu universal, Hazzard a cauzat moartea a cel puțin 15 pacienți, deși numărul real al victimelor este probabil mai mare. Într-un final, ironia sorții a făcut ca Linda Hazzard să moară din cauza propriei metode, înfometându-se în încercarea de a-și demonstra teoria.

Table of Contents

Biografie timpurie și educație

Născută Lynda Laura Burfield pe 18 decembrie 1867, în Carver, Minnesota, Hazzard a crescut într-o familie modestă. Deși nu a absolvit o facultate de medicină acreditată, a obținut o licență de medic „osteopat” în statul Washington, datorită unor lacune legislative care permiteau practicarea medicinei alternative fără studii complete. Fascinată de medicina naturistă, Hazzard s-a stabilit în Minneapolis, apoi în statul Washington, unde și-a dezvoltat teoria conform căreia toate bolile, de la cancer la afecțiuni minore, pot fi vindecate prin post alimentar prelungit, combinat cu clisme și masaje intense.

Metoda terapeutică și crimele

Hazzard a fondat un sanatoriu numit „Wilderness Heights” în Olalla, Washington, în 1908, promovându-l ca un centru de vindecare prin post. Pacienții, atrași de promisiunile ei de sănătate și purificare, erau supuși unor regimuri draconice: diete de sub 300 de calorii pe zi, constând în supe diluate de roșii sau sparanghel, uneori doar apă, timp de săptămâni sau chiar luni. În paralel, le administra clisme zilnice cu litri de apă și masaje brutale, care slăbeau și mai mult organismul.

Victimele, în mare parte femei bogate și vulnerabile, ajungeau rapid în stare de malnutriție severă, pierzând zeci de kilograme. Hazzard profita financiar, obținând controlul asupra conturilor bancare și bunurilor pacienților prin manipulare sau falsificarea testamentelor. Între 1908 și 1911, cel puțin 15 persoane au murit sub „îngrijirea” ei, inclusiv Daisy Maud Haglund (care și-a lăsat orfan fiul, viitorul actor Ivar Haglund) și Claire Williamson, o moștenitoare britanică al cărei caz a atras atenția autorităților. La autopsie, Claire cântărea doar 23 de kilograme, iar ficatul ei era distrus de înfometare. Suspiciunile au crescut când s-a descoperit că Hazzard falsificase acte pentru a moșteni averi.

Procesul și condamnarea

Cazul a explodat în 1911, când Margaret Conway, sora lui Claire Williamson, a alertat autoritățile britanice și americane. Ancheta a dezvăluit condițiile inumane din sanatoriu și dovezi de fraudă. Hazzard a fost arestată în august 1911 și judecată pentru uciderea lui Claire Williamson. În 1912, a fost condamnată pentru omor prin imprudență (manslaughter) și a primit o pedeapsă de 2 până la 20 de ani în închisoarea Walla Walla. A fost eliberată condiționat în 1915, după doar doi ani, grație influenței soțului ei, Sam Hazzard, un fost ofițer de armată implicat în escrocherii.

După eliberare, Linda a continuat să practice medicina alternativă, mutându-se în Noua Zeelandă pentru o perioadă, apoi revenind în Olalla, unde a redeschis sanatoriul. Acesta a ars într-un incendiu în 1935, dar Hazzard nu a fost descurajată, continuând să promoveze postul extrem.

Moartea și ironia finală

În 1938, la vârsta de 70 de ani, Linda Hazzard a decis să demonstreze eficiența metodei sale supunându-se unui post prelungit. Slăbită de malnutriție, a murit în propria casă din Olalla, cântărind doar câteva zeci de kilograme. Autopsia a confirmat că decesul a fost cauzat de înfometare, o ironie tragică care a pecetluit moștenirea ei ca medic care și-a aplicat propria metodă letală.

Moștenire

Cazul Lindei Hazzard a expus pericolele medicinii alternative necontrolate și lipsa reglementărilor în SUA la începutul secolului XX. Cartea „Starvation Heights” de Gregg Olsen (1997) a adus povestea în atenția publicului, detaliind cruzimea și lăcomia ei. Sanatoriul din Olalla, astăzi în ruine, rămâne un loc asociat cu ororile ei. Hazzard este amintită ca un exemplu al abuzului de încredere medicală, exploatând credulitatea pacienților disperați.

Curiozități

Hazzard insista că pacienții morți „nu respectaseră strict” regimul ei, deși autopsiile arătau malnutriție extremă.
Soțul ei, Sam, a fost complice în fraudele financiare, ajutând-o să falsifice documente pentru a moșteni averile victimelor.
În ciuda condamnării, Hazzard a rămas convinsă până la moarte că postul era un panaceu, refuzând să accepte dovezile medicale.