La doar câteva ore după ce președintele american Donald Trump a anunțat public existența unui acord cu Vladimir Putin privind „detensionarea situației din Europa de Est”, Rusia a declanșat unul dintre cele mai ample atacuri aeriene din ultimele luni asupra Ucrainei. Potrivit autorităților ucrainene, peste o sută de drone de atac au fost lansate în valuri succesive, vizând infrastructura energetică, zone industriale și puncte logistice din mai multe regiuni ale țării. În paralel, o rachetă balistică a fost detectată și interceptată în apropierea capitalei Kiev, provocând explozii puternice și panică în rândul populației.

Atacul a venit într-un moment în care opinia publică internațională încerca să înțeleagă implicațiile anunțului făcut de Trump, care sugera o posibilă schimbare de ton în relațiile dintre Washington și Moscova. În Ucraina, însă, reacția a fost imediată: sirenele de raid aerian au răsunat ore în șir, iar autoritățile au cerut populației să rămână în adăposturi. Echipele de intervenție au lucrat toată noaptea pentru stingerea incendiilor și pentru restabilirea alimentării cu energie în zonele afectate.

Deși o parte dintre drone au fost doborâte de apărarea antiaeriană, amploarea atacului a demonstrat încă o dată capacitatea Rusiei de a lovi simultan mai multe puncte strategice. Oficialii ucraineni au interpretat acțiunea ca pe un mesaj direct, menit să arate că Moscova nu intenționează să reducă presiunea militară, indiferent de declarațiile politice făcute pe scena internațională.

Evenimentele au reaprins dezbaterea globală privind stabilitatea regiunii și au ridicat semne de întrebare cu privire la efectele reale ale acordului anunțat. În timp ce liderii occidentali analizează situația, Ucraina continuă să se confrunte cu realitatea dură a unui război care nu dă semne de încetinire.

Curtea de Apel Bucureşti este programată să pronunţe astăzi, 30 ianuarie 2026, decizia în dosarul deschis de avocata AUR Silvia Uscov, care solicită suspendarea din funcţie a judecătorilor Curţii Constituţionale Mihai Busuioc şi Dacian Cosmin Dragoş.

Cererea invocă neîndeplinirea condiţiei legale de vechime minimă de 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior la momentul numirii.

În cazul lui Dacian Dragoş (numit de preşedintele Nicuşor Dan), contestarea vizează în special durata efectivă a experienţei juridice. În paralel, s-a adus în discuţie şi faptul că Dragoş figura, la un moment dat, ca administrator al unei societăţi comerciale din Cluj-Napoca, deşi el susţine că şi-a dat demisia înainte de numirea la CCR.

Pentru Mihai Busuioc (propus de PSD şi votat de Senat), cererea este considerată de mulţi experţi inadmisibilă, deoarece hotărârile Parlamentului cu caracter individual (cum este numirea unui judecător CCR) nu pot fi contestate pe cale judiciară obişnuită.

Fostul judecător CCR Tudorel Toader a declarat public că ambele cereri vor fi respinse: cea privind Busuioc ca inadmisibilă, iar cea privind Dragoş ca neîntemeiată.

Decizia Curţii de Apel Bucureşti nu va fi definitivă şi poate fi atacată cu recurs, însă judecătorul poate dispune executarea provizorie. În caz de admitere, cei doi judecători ar putea fi suspendaţi imediat din funcţie, ceea ce ar reprezenta un precedent major în istoria Curţii Constituţionale.

Dosarul a primit termene rapide şi a fost amânat de două ori, ultima oară pe 16 ianuarie 2026 – exact în ziua în care CCR a amânat şi ea decizia pe pensiile de serviciu ale magistraţilor.

Un nou act normativ schimbă fundamental modul în care companiile din România trebuie să gestioneze sănătatea psihică a angajaților. Epuizarea profesională, cunoscută sub numele de burnout, devine oficial un risc ce trebuie prevenit prin măsuri clare, obligatorii și verificabile. Autoritățile susțin că legea răspunde unei realități tot mai vizibile: presiunea constantă, volumul excesiv de muncă și lipsa echilibrului între viața profesională și cea personală afectează direct performanța și sănătatea lucrătorilor.

Evaluarea riscurilor psihosociale devine obligatorie

Potrivit noilor prevederi, angajatorii sunt obligați să includă în evaluarea riscurilor factori precum stresul ocupațional, suprasolicitarea, conflictele interne, lipsa predictibilității sau presiunea termenelor. Evaluarea trebuie realizată periodic și integrată în planul general de prevenire, la fel ca riscurile fizice sau tehnice.

Specialiștii în resurse umane consideră că această schimbare va obliga companiile să privească sănătatea mentală ca pe o componentă esențială a siguranței la locul de muncă, nu ca pe un subiect secundar.

Măsuri concrete pentru reducerea stresului

Legea introduce obligația implementării unor programe interne de prevenire a epuizării profesionale. Printre măsurile vizate se numără:

• reorganizarea sarcinilor pentru evitarea suprasolicitării;
• stabilirea unor limite clare privind disponibilitatea în afara programului;
• sesiuni de informare și instruire privind gestionarea stresului;
• acces la consiliere psihologică sau suport specializat;
• monitorizarea atentă a volumului de muncă în perioadele de vârf.

Angajatorii trebuie să demonstreze că au aplicat aceste măsuri, iar nerespectarea lor poate atrage sancțiuni.

Control mai strict asupra timpului de lucru

Un alt element central al legii îl reprezintă monitorizarea timpului de lucru. Companiile trebuie să asigure respectarea orelor de program, a pauzelor și a perioadelor de repaus. Orele suplimentare devin o excepție justificată, nu o practică permanentă.

Inspectorii de muncă vor putea verifica dacă angajații sunt solicitați în mod repetat în afara programului, iar angajatorii care încurajează cultura „muncii non-stop” riscă amenzi.

Dialog obligatoriu între angajatori și angajați

Legea pune accent pe comunicare și transparență. Angajatorii trebuie să creeze mecanisme prin care angajații pot semnala suprasolicitarea, conflictele sau disfuncționalitățile organizaționale fără teama de represalii. Consultarea periodică a personalului devine o obligație, iar feedbackul angajaților trebuie integrat în planurile de prevenire.

Responsabilitate directă pentru manageri

Conducerea companiilor are un rol esențial în aplicarea noilor reguli. Managerii trebuie instruiți să recunoască semnele epuizării profesionale și să intervină înainte ca situația să se agraveze. Lipsa acțiunii poate fi considerată neglijență, întrucât burnout-ul este tratat ca un risc profesional ce trebuie gestionat la nivel organizațional.

Un pas necesar într-o piață a muncii tensionată

Specialiștii consideră că legea vine într-un moment în care tot mai mulți angajați reclamă presiune, lipsă de predictibilitate și volum excesiv de muncă. În același timp, companiile se confruntă cu dificultăți în retenția personalului, iar prevenirea epuizării profesionale devine un element strategic.

Noua legislație schimbă paradigma: sănătatea psihică nu mai este o responsabilitate individuală, ci una instituțională. Angajatorii sunt obligați să creeze un mediu de lucru echilibrat, în care performanța nu se obține prin suprasolicitare, ci prin stabilitate, organizare și respect pentru limitele umane.