16 noiembrie marchează momente definitorii în istoria mondială și românească, simbolizând răsturnări politice, progrese științifice și mișcări sociale. De la sfârșitul monarhiilor la revoluții democratice, această zi reflectă lupta pentru libertate și inovație, cu ecouri profunde în România secolului XX.

IATĂ CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN ACEASTĂ ZI:

1272 – În timpul celei de-a IX-a Cruciade, prințul Edward devine rege al Angliei după moartea lui Henric al III-lea al Angliei, dar nu se va întoarce în Anglia timp de aproape doi ani pentru a prelua tronul.

1364 – A murit domnitorul Nicolae Alexandru. (domnie începută la 1352).

Advertisement

1364 – Începutul domniei lui Vladislav Vlaicu în Țara Românească.

1485 – Lupta de la Cătlăbuga; Ștefan cel Mare îi învinge pe otomani. Bătălia de la Cătlăbuga a avut loc pe 16 noiembrie 1485 între trupele lui Ștefan cel Mare și forțe ale Imperiului Otoman care apărau cetatea Chilia (azi în Ucraina).

1643 – Se încheie Tratatul de alianță dintre Transilvania, Suedia și Franța, încheiat la Alba Iulia, Transilvania. Conform Tratatului, Transilvania primește subsidii pentru întreținerea armatei în vederea luptei împotriva Imperiului habsburgic.

1766 – S-a născut Rodolphe Kreutzer, violonist şi compozitor francez, căruia Beethoven i-a dedicat ”Sonata pentru pian şi vioară, Opus 47″, cunoscută ca “Sonata Kreutzer”; (m. 6 ianuarie 1831).

 1793 – Revoluția franceză: 90 de preoți romano-catolici dizidenți sunt executați prin înec la Nantes.

Advertisement

 1797 – A murit regele Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei (n. 1744).

1797 – Moștenitorul prusac, Frederic Wilhelm, devine rege al Prusiei sub numele de Frederic Wilhelm al III-lea.

1816 – S-a născut patriotul si revoluționarul român Andrei Mureșanu.

1849 – Un tribunal rus l-a condamnat pe marele scriitor rus Fiodor Dostoievski la moarte, pentru activități anti-guvernamentale; execuția lui a fost anulată în ultimul moment, pedeapsa fiind co mutată în exil în Siberia.

1855 – Exploratorul britanic David Livingstone e primul european care ajunge la cascada Victoria (Mosi-oa-Tunya).

Advertisement

1868 – În România, este învestit guvernul prezidat de Dimitrie Ghica, care își desfășoară activitatea intre 16 noiembrie 1868 – 2 februarie 1870.Guvernul era unul de coaliție între conservatori si liberal-democrați.

1878 – S-a constituit la Sibiu, Reuniunea Română de Muzică sub conducerea cărturarului Zaharia Boiu.

881 – La București a fost înființată Facultatea de Teologie Ortodoxă.

1885 – George Eastman, fondator al companiei Kodak, a inventat în SUA pelicula de nitroceluloză, pentru imprimarea de imagini.

1907 – După ce cu doi ani în urmă nu au reușit să constituie un stat al SUA, cele cinci triburi civilizate s-au unit cu teritoriul Oklahoma și au format al 46-lea stat al Uniunii. Cele cinci triburi civilizate au fost cinci națiuni amerindiene: cherokee, chickasaw, choctaw, creek și seminole.

Advertisement

1916 – Începe Bătălia de la Neajlov-Argeș (16/29 noiembrie – 20 noiembrie/3 decembrie 1916).

1922 – S-a născut José Saramago, scriitor portughez, laureat al Premiului Nobel (d. 2010)

1938 – Chimistul elvețian Albert Hofmann a sintetizat pentru prima oară drogul halucinogen LSD în laboratoarele Sandoz din Basel, Elveția.

1945 – Constituirea UNESCO – Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură. In timpul Conferintei de la Londra, a fost creata Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință si Cultura (UNESCO), instituie specializata a ONU, cu sediul la Paris.

1957 – Începe la Moscova, consfătuirea reprezentanților partidelor comuniste din 64 de țări. Se adoptă o declarație care condamnă “revizionismul” în general, iar în mod special “revizionismul” iugoslav.

Advertisement

1960 – Actorul american Clark Gable, supranumit “The King”, a încetat din viata la 59 de ani.

1965 – Sovieticii lansează de la baza Baikonur din Kazakhstan, sonda spațială Venera III.

1979 – Primul-ministru al Marii Britanii Margaret Thatcher, a dezvăluit ca Sir Anthony Blunt, un fost ofițer din serviciile de securitate şi consilier personal de arta al Reginei, a fost ”al patrulea spion ” din grupul spionilor sovietici de la Cambridge”, alături de Guy Burgess, Donald Maclean și “Kim” Philby.

1979 – Se inaugurează primul tronson de metrou din București, parte a magistralei I, care avea șase stații și funcționa între Semănătoarea și Timpuri Noi.

1988 – A fost adoptată Declarația de suveranitate a Republicii Estonia, prin care se recunoștea supremația legilor estoniene asupra celor unionale.

Advertisement

1988 – Benazir Bhutto este aleasă în funcția de prim ministru al Pakistanului, pe care a deținut-o în legislaturile 1988-1990 și 1993-1996, fiind prima conducătoare politică a unei țări musulmane.

1998 – Primarul ales al Bucureștiului, Viorel Lis, a depus jurământul, după ce a fost validat definitiv si irevocabil in funcția de primar general de către Tribunalul București.

 1998 – Înființarea Ziarului Financiar.

2000 – Adunarea Generala a Organizației Națiunilor Unite a adoptat o rezoluție inițiată de România referitoare la colaborarea dintre ONU si OCEMN (Organizația pentru Cooperare Economica in regiunea Marii Negre).

 2000 – Bill Clinton devine primul președinte american care vizitează Vietnamul.

Advertisement

2001 – Celebrul alpinist roman Constantin Lăcătușu a pornit, alături de americanul Michael Hodges, într-o expediție în Antarctica, vizând escaladarea vârfului Mount Vinson.

2004 – Consilierul prezidențial american pentru securitate, Condoleezza Rice, a fost numită oficial în funcția de secretar de Stat, în locul lui Colin Powell.

2014 – Al doilea tur al alegerilor prezidențiale din România. Klaus Iohannis a obținut 54,43% din voturi la turul doi al alegerilor prezidențiale, iar Victor Ponta a fost votat de 45,56% dintre alegătorii care s-au prezentat la urne.

Advertisement

În Londra victoriană, unde ceața groasă a Tamisei se împletea cu fumul fabricilor și cu visele umile ale clasei muncitoare, s-a născut pe 20 decembrie 1874 Mary Ann Webster. Nu în anul 1847, cum ar putea sugera o eroare a timpului, ci în ploaia rece a iernii 1874, în cartierul sărac Plaistow din East End. Fiica lui James Webster, un fierăstrău cu aburi care muncea zi și noapte pentru a-și hrăni familia, și a Mariei Ann Killman, o femeie rezilientă crescută în umbra sărăciei, Mary Ann a venit pe lume ca al doilea dintre opt copii. Casa lor modestă de pe Prince Street, în Deptford, era un loc de zgomot și căldură umană, unde râsetele copiilor se amestecau cu tusea cronică a părinților obosiți de muncă.

Copilăria ei a fost marcată de ritmul aspru al epocii: școli puține, muncă timpurie și o dragoste pentru cărți împrumutate pe furiș. La 17 ani, Mary Ann a ales un drum care o definea – a devenit soră medicală, o meserie rară pentru femeile din clasa ei. Cu mâini blânde și o inimă plină de compasiune, ea îngrijea răniții în spitalele aglomerate ale Londrei, unde holera și tuberculoza coseau victime fără milă. Era o femeie frumoasă, cu trăsături delicate și un zâmbet care lumina saloanele întunecate. În 1902, la 28 de ani, viața ei s-a schimbat în bine: s-a căsătorit cu Thomas Bevan, un șofer de trăsură cu ochi calzi și umor londonez. Cuplul s-a mutat în Bromley, Kent, visând la o familie liniștită. Au venit pe lume patru copii – trei băieți și o fată – iar Mary Ann a renunțat temporar la uniforma de soră pentru a-i crește, găsind bucurie în poveștile spuse la gura sobei și în plimbările duminicale prin parcurile verzi ale suburbiilor.

Dar soarta, crudă precum iarna londoneză, a bătut la ușă în 1914. Thomas a murit brusc, lăsând-o pe Mary Ann, acum 40 de ani, singură cu patru copii mici și datorii apăsătoare. Războiul Mondial tocmai izbucnea, furând bărbații tineri și înăsprind economia. Ca orice mamă victoriană adevărată, ea a pus umărul: a revenit la meseria de soră, lucrând nopți întregi în spitalele de campanie, bandajând răni sângerânde și șoptind încurajări soldaților care visau la casele lor îndepărtate. Banii abia ajungeau pentru pâine și chirie, iar copiii creșteau în umbra sărăciei, hrăniți cu speranțe și resturi.

Atunci a început blestemul tăcut. Pe la 40 de ani, Mary Ann a observat primele semne: oboseală cronică, dureri de cap și o schimbare subtilă în chipul ei oglindit. Medicii, cu aerul lor distant, au diagnosticat acromegalie – o boală rară cauzată de un exces de hormoni de creștere, care deformează oasele feței, mâinilor și picioarelor. Fruntea i s-a lărgit, nasul i s-a alungit, maxilarul inferior a ieșit în afară, iar dinții s-au răsfirat ca într-un rânjet involuntar. Părul ei, odată lucios, a căzut în şuvițe subțiri, iar statura ei, deja impunătoare la 1,70 metri, părea să se extindă și mai mult. Copiii o priveau cu ochi mari, iar pacienții din saloane șopteau în spatele ei. “Monstrul”, murmuraseră unii. Mary Ann, cu inima sfâșiată, a simțit cum lumea ei se prăbușește. Prietenii s-au îndepărtat, iar oportunitățile de muncă s-au evaporat. Cum să îngrijești bolnavi când propriul chip te face țintă de batjocură?

Advertisement

În disperare de cauză, în 1916, a răspuns unui anunț din ziar: “Căutăm femei neobișnuite pentru circ”. Impresarul Ringling Brothers, în căutarea senzațiilor pentru circurile americane, promisese salarii grase – de zece ori mai mult decât un salariu de soră. Mary Ann a ezitat, dar gândul la copiii ei a învins rușinea. A traversat Atlanticul cu vaporul, lăsându-i pe băieți în grija rudelor, și a pășit în lumea strălucitoare și crudă a sideshow-urilor. Aici, sub lumini orbitoare și aplauze batjocoritoare, a devenit “Femeia cea Mai Urâtă din Lume”. Publicul, înfometat de spectacol, o privea cu un amestec de groază și fascinație: “Priviți creatura asta! Vine din negura Londrei, cu fața de troglodită și mâini ca niște lopeți!” striga crainicul. Mary Ann stătea nemișcată pe scenă, îmbrăcată în rochii victoriene demodate, zâmbind forțat pentru a-și ascunde durerea. Câștiga 50 de dolari pe săptămână – suficient să trimită bani acasă, să plătească școli și să hrănească familia. A călătorit prin SUA, de la New York la World’s Fair din Chicago, expusă ca un exponat viu al evoluției umane inverse.

Dar sub masca de “monstru”, Mary Ann rămânea femeia blândă care citise Shakespeare în nopțile londoneze. Scria scrisori lungi copiilor, pline de povești inventate despre “aventuri americane”, și economisea fiecare bănuț pentru o casă modestă în Anglia. În 1933, la 59 de ani, boala a învins-o: a murit pe 26 decembrie, în plină zi de Crăciun, în New York, cântărind 76 de kilograme și purtând cicatricile unei vieți nedrepte. Trupul ei a fost adus înapoi la Londra și înmormântat în cimitirul Brockley and Ladywell, sub o piatră simplă care nu menționează spectacolul, ci doar numele: Mary Ann Webster Bevan.

Astăzi, povestea ei nu e una de urâțenie, ci de curaj sfâșietor. O mamă care a sacrificat demnitatea pentru supraviețuire, o femeie care a transformat durerea în mijloace de trai. Într-o epocă în care se venera frumusețea superficială, Mary Ann ne amintește că adevărata monstruozitate e indiferența lumii.

Advertisement

Turaco-ul cu creastă purpurie, cunoscut științific sub denumirea Gallirex porphyreolophus, este o pasăre de o frumusețe rară, originară din pădurile tropicale și subtropicale ale Africii de Est și de Sud. Corpul său robust, de mărime medie – ajungând până la 45 de centimetri în lungime – este acoperit de un penaj viu colorat: verde smarald pe spate și aripi, cu nuanțe de albastru intens pe coadă și un roșu aprins sub aripi, vizibil doar în zbor. Cea mai impresionantă trăsătură rămâne creasta purpurie, formată din pene lungi și moi, care îi conferă un aspect regal și misterios.

Aceste păsări trăiesc în grupuri mici, ascunse în coronamentul înalt al copacilor, unde se hrănesc în principal cu fructe suculente, frunze tinere și ocazional insecte. Sunt renumite pentru zborul lor planat grațios, ajutat de aripile late, și pentru vocalizările puternice, asemănătoare unui râs răgușit, care răsună prin pădure pentru a marca teritoriul. Spre deosebire de multe alte specii, turaco-ii cu creastă purpurie nu migrează, preferând să rămână loiali habitatului lor umed și bogat în vegetație.

Reproducerea lor are loc în sezonul ploios, când femela depune două-trei ouă într-un cuib simplu, construit din crengi, la înălțime. Puii eclozează după aproximativ trei săptămâni și sunt îngrijiți de ambii părinți, învățând rapid să sară prin ramuri înainte de a zbura. Deși nu sunt amenințați critic, pierderea pădurilor din cauza defrișărilor reprezintă o provocare pentru supraviețuirea lor.

Observarea unui turaco cu creastă purpurie în sălbăticie este o experiență magică, un simbol al biodiversității africane care încântă orice pasionat de natură.

Advertisement