Știri
INTERVIU. Cum a reușit Nicoleta Dănuleasa să ajute cadrele medicale și să ducă mai departe afacerea alături de salariați
După câteva zile de izolare, am realizat dimensiunea crizei ce avea să urmeze și mi-am dat seama ca dacă nu ne “omora” virusul, sigur economic vom avea probleme mari.
Nicoleta Dănuleasa – administrator GIP SRL
Trăim într-una dintre cele mai grele perioade din istoria recentă. Istorie pe care o scriem şi noi astăzi, prin tot ceea ce facem şi prin modul în care gândim. Vom reuși să trecem peste această situație în care a ajuns și țara noastr, însă după această criză fiecare dintre noi va reevalua priorităţile şi scara de valori.
În semn de solidaritate, societea GIP din Călărași, o firmă cu renume și ani buni în spate, printre primii în domeniul producției produselor de publicitate, vine în aceaastă perioadă și sprijină prin donații de viziere create în propriul alterier pentru instituțiile medicale din Călărași. Spitalul Județean de Urgență Călărași a fost prima unitate medicală din Călărași care s-a bucurat de sprijinul oferit de societatea coordonată de familoa Dănuleasa. Viziere donate au ajuns la cadrele medicale din prima linie care intră zilnic în contact cu persoanele infectate cu noul Coronavirus. Un cadru medical protejat, o șanșă în plus să ne facem bine!
Activitatea principală a companiei administrate de familia Dănuleasa se bazează pe crearea produselor publicitare având o gamă foarte existinsă de servicii/produse profesionale oferite celor ce aleg să aibă parte de servicii de calitate. Este important să fim uniți și să sprijinim comunitatea locală prin diferite mijloace. Majoritatea oamenilor ce provind din mediul intreprinzătorilor, a celor ce înțeleg nevoie de a ajuta pentru a depăși această încercare, vin și sprijină prin diverse donații instituțile medicale ce au deficit de echipamente medicale sau produse de protecție împotriva infecării cu COVID-19.
DIN SUFLET PENTRU CĂLĂRĂȘENI, PENTRU NOI TOȚI
Pentru că faptele bune trebuiesc apreciate de fiecare dintre noi, am contactat familia Dănuleasa și am realizat un scurt interviu cu doamna Nicoleta Dănuleasa, o călărășeancă adevărată care a demonstrat de multe ori că cel mai important lucru este să fii om cu suflet bun.
Cum a venit această idee de a produce astfel de viziere?
Îmediat după instalarea stării de urgenţă am considerat că o atitudine responsabilă este sa inchid atât magazinul cât si atelierul de producție. După câteva zile de izolare, am realizat dimensiunea crizei ce avea să urmeze și mi-am dat seama ca dacă nu ne “omora” virusul, sigur economic vom avea probleme mari. Totuși responsabilitatea faţa de angajații mei, a fost dublată de responsabilitatea pe care trebuie sa o avem cu toții fata de semenii noștri.
La S.C. GIP S.R.L. am creat o echipă, suntem o familie extinsă și fiecare dintre noi avem acasă de întreţinut alţi membrii de familie, avem de plătit credite, facturi….Atunci m-am gândit că trebuie să fac ceva. Dar ce? Doream sa fac ceva care sa ajute in aceasta perioada dificilă. Am văzut în mediul online aceste viziere. Erau destul de complicate şi greu de produs. Am hotărît să începem munca și să producem o vizieră uşoară ( am văzut viziere grele din plexiglas care purtate timp îndelungat ar fi mai degrabă inconfortabile şi nicidecum utile ) şi accesibile ca preţ pentru toată lumea. Aşa am ajuns la acest model al nostru. Primele sute de produse le-am donat la Ambulanţa Călăraşi, la Crucea Roşie şi Secţiilor din prima linie a Spitalului Judeţean, la Spitalul suport Covid 19- Oltenița, Spitalul Fundeni, Spitalul Galați- secția copii, Spitalul Marie Curie – copii. Continuăm cu donațiile și acum: luni vom face o donatie Spitalului Târgu Mureș- secţia neonatologie.
Cum au vazut medicii şi personalul iniţiativa dumneavostră privind donaţia?
Să ştiţi că donaţia a fost foarte bine primită. Am lucrat tot weekendul pentru a putea sa le dăm tuturor. Noi,ca popor, nu suntem obişnuiţi să primim ceva gratis. Am constat că adevăratele caractere se văd în situaţiile de criză. Eu am un respect deosebit pentru cadrele medicale. Şi mi-au demonstrat,încă o dată, că merită tot respectul nostru. La începutul producţiei, nevoile lor erau mai mari decât reuşeam noi să producem şi discutau între ei cum să le împartă pe secţii, să se ajute reciproc. A fost, pentru mine, o lecţie de solidaritate şi ajutor care ne arată încă o dată că această meserie nu este pentru oricine.
Efortul financiar facut de dvs. a fost mare?
Important a fost prototipul. Dar materia prima devenise o problema atât a noastră cât şi a furnizorilor noștri. Firmele importatoare nu aveau stocuri atât de mari la câtă cerere era. Importurile ar fi ajuns în jurul Paştelui, destul de târziu, iar varianta China pentru produs finit era una neviabilă. S-au mărit preturile de câte 4 sau 5 ori, practic mult mai scumpe decât le comercializam noi. Iar miza era timpul.
In orice criză, dacă o priveşti realist si fără panică există oportunităţi. Doar trebuie să le vezi si să le pui in practică, să iei decizii rapide si să transformi dezavantajele in avantaje pentru tine și pentru semenii pe care-i deservești.
E important pentru un om de afaceri să nu trimită oamenii in șomaj, e important pentru noi toți ca economia sa funcționeze, e important sa produci articole specifice crizei (măsti, combinezoane, viziere, biocide, dezinfectanti). Firmele romanesti pot produce atât pentru nevoile interne, cât și pentru extern.
Peste tot in lume exista cerință in momentul de faţă. Dar este necesar ca totul sa fie organizat, e nevoie de decizii rapide, e nevoie ca statul sa intervină promt pentru încurajarea și sprijinul economiei.
Avem oameni buni, avem posibilități dar statul întodeauna e cu un pas in urma nevoilor, oportunităților.
Eu am reusit să salvez locurile de muncă, să funcționez fără sprijin din partea statului, dar câți au reușit?
Materialele procurate se gasesc usor in aceasta perioada?
Nu. Nu se găsesc uşor. Dar nici nu este imposibil să găseşti soluţii. Important este să vrei, să gândeşti, să iei decizii bune şi rapide.
Ce a insemnat pentru salariaţi această initiativă ?
Dacă ştii să foloseşti orice oportunitate, chiar şi într-o perioadă de criză, reuşeşti! Vreau să vă spun că eu nu doar am salvat locurile lor de muncă, fără a avea ajutor din partea statului, dar am mai si creat alte locuri muncă.
Realizati venituri mari din astfel de activităţi de producţie publicitară ?
Realizăm venituri pe măsura muncii, calităţii si seriozităţii firmei noastre. Am aproape 18 ani de când fac asta. Dar tot timpul am fost conectaţi la tot ceea ce este nou, am implementat şi aici, la Călăraşi tehnologii noi, ne-am adaptat la cerinţe si am susţinut întotdeauna un preţ decent. După pandemie intenționăm să investim in aparatură si sa ne dezvoltăm în continuare.
Exista o satisfactie profesionala, dar umana?
Există, da! Pentru mine, în primul rând, contează mulţumirea clientului, bucuria şi împlinirea pe care ti-o dau lucrurile frumoase şi bine facute. Satisfacţia umană …Da! De necuprins în cuvinte, mai ales acum când am ajutat atâţia oameni. Donaţia de suflet a fost cea de la Spitalul Marie Curie (Budimex)- spital de copii, pentru care am realizat viziere cu personaje din desene animate atât pentru ei, cât şi pentru personalul medical. Angajaţii mei au lucrat cu atâta bucurie şi dăruire încât, practic, nu am mai simţit nici oboseala, nici faptul că suntem la muncă. S-a creat o atmosferă de bună dispoziţie şi noua echipa s-a “sudat” atât de bine, încât nu puteam să îi trimit acasă.
Cum apreciati activitatea doctorilor din SJU Călăraşi în această perioadă grea? Sunt expuşi la riscuri?
Eu v-am spus. Am un respect deosebit pentru cadrele medicale. Practic ei sunt eroii zilelor noastre! Pleacă de acasă, de lângă familii, neştiind ce le aduce ziua de azi sau cea de maine. Sunt expuşi toţi. Şi toţi suntem oameni, avem emoţii, îndoieli, frici. De aceea, măcar acum, să dăm dovadă de înţelegere, de acceptare, de preţuire , de apreciere a tot ceea ce fac!
De ce ati facut această donaţie, nu era mai usor să le vindeti către unităţile medicale?
Nu am intenţionat să fac o afacere profitabilă, un “tun”, spus mai popular. Am vrut să îmi salvez afacerea, să salvez locurile de muncă, să găsesc soluţii să trecem cu bine peste această perioadă. De aceea am donat foarte mult şi donăm în continuare. Fiind printre primii care am ajuns să avem pe stoc aceste viziere, cu livrare imediată la nivel naţional, am primit foarte multe comenzi atât de la persoane fizice (care au luat vizierele pentru familii sau pentru donaţii), cât şi de la firme care le-au dat angajaţilor.
Ce ar trebui să facem fiecare pentru a trece de această perioada?
În primul rând, să depăşim această panică şi isterie creată de această situaţie de criză. Să fim responsabili, să fim precauţi, să ascultăm autorităţile, dar se ne continuăm activitatea în condiţii de securitate, protecţie şi să mergem înainte. Să avem credința și speranța că vom depăși această grea perioada grea. Să fim solidari cu seniorii noştri. Mi-aș dori să ne respectăm mai mult, să ne înțelegem unii pe ceilalți, să ne ajutăm reciproc, sa fim mai buni!
Și fiindcă astăzi, creștinii ortodocși din întreaga lume sărbătoresc intrarea Domnului in Ierusalim în zilele de dinaintea patimilor, Floriile, le urez tuturor acelora care își serbează ziua numelui un sincer: La mulți ani!
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Un remediu popular mai puțin cunoscut, dar uimitor de eficient împotriva tusei seci și iritante este siropul făcut din bere și zahăr ars. După o viroză sau o răceală puternică, tusea uscată poate rămâne săptămâni întregi și devine extrem de obositoare. Acest sirop tradițional o calmează rapid și ajută la eliminarea ei.
Ingrediente (pentru un borcan de ~300 ml):
- 500 ml bere (de preferat brună sau neagră, dar merge și blondă)
- 250 g zahăr (aproximativ o cană și jumătate)
- un borcan curat cu capac
Mod de preparare:
- Într-o cratiță cu fund gros punem zahărul la foc mic și îl topim până devine caramel de culoare brun-aurie (avem grijă să nu-l ardem prea tare, ca să nu capete gust amar).
- Când zahărul este complet topit și spumegă, turnăm berea treptat (va face spumă puternică multă – e normal). Atenție să nu vă stropiți!
- Amestecăm continuu și lăsăm să fiarbă la foc mic circa 15–20 de minute, până când compoziția scade și capătă consistența unui sirop gros, asemănător mierii.
- Luăm de pe foc, lăsăm 5 minute să se mai răcească, apoi turnăm fierbinte în borcanul sterilizat.
- Înșurubăm capacul și păstrăm la cămară, în loc răcoros și întunecos.
Administrare:
- Adulți: câte 1 lingură de 3–4 ori pe zi
- Copii peste 7 ani: câte 1 linguriță de 3 ori pe zi
După 2–3 zile tusea seacă se transformă în una productivă și dispare mult mai repede. Gustul este plăcut dulce-amărui, iar efectul calmant asupra gâtului se simte aproape imediat.
Un leac vechi, simplu și la îndemâna oricui – încercat și confirmat de generații întregi!
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Știri
Alertă de lepră la Cluj: primul caz confirmat după decenii – ce spun autoritățile despre riscuri
În plină iarnă a anului 2025, România se confruntă cu o știre șocantă: un caz de lepră – cunoscută și ca boala lui Hansen – a fost confirmat oficial, iar alte trei suspiciuni sunt în plină evaluare medicală. Anunțul a venit chiar pe 11 decembrie, de la Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, care a subliniat că situația este sub control strict, dar nu una de neglijat.
Totul a început pe 26 noiembrie, când două tinere de 21 și 25 de ani, originare din Indonezia, s-au prezentat la Spitalul Clinic Județean de Urgență din Cluj-Napoca prezentând leziuni cutanate suspecte. Acestea, alături de alte două femei tot din Asia, lucrau ca maseuze într-un salon SPA din oraș. Testele microbiologice au confirmat că boala este prezentă la una dintre ele, iar celelalte trei cazuri sunt acum investigate detaliat, pe baza simptomelor vizibile pe piele și a istoricului epidemiologic.
Este vorba despre cel mai recent episod dintr-o boală veche de mii de ani, care a dispărut practic din țară după anul 1981, ultimul caz înregistrat atunci. La nivel european, lepră rămâne extrem de rară, manifestându-se sporadic mai ales la persoane venite din zone endemice precum Asia, Africa sau America Latină. Transmiterea ei nu se face ușor – necesită contact prelungit și intim cu un pacient netratat, ceea ce face ca riscul pentru populație este minim, conform specialiștilor.
Autoritățile au reacționat prompt: salonul SPA a fost închis temporar, Inspecția Sanitară de Stat supraveghează îndeaproape situația, iar direcțiile de sănătate publică județene și centrul național coordonează toate măsurile necesare.
Pacientele primesc tratament antibiotic adaptat, care vindecă boala în majoritatea cazurilor dacă este depistată la timp, fără a lăsa sechele grave.
Această reapariție subliniază provocările globalizării: migrația și contactele internaționale pot aduce boli uitate înapoi în țări considerate sigure. Totuși, vestea vine cu un mesaj liniștitor – lepră nu este o epidemie iminentă, ci un incident izolat, gestionat cu profesionalism. România, care a închis ultimul leprozeriu de la Tichilești în 2011, arată că lecțiile istoriei sunt încă vii, dar progresele medicinei moderne fac ca o astfel de boală să nu mai fie un blestem inevitabil.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În primăvara anului 1967, Uniunea Sovietică voia cu orice preț să sărbătorească 50 de ani de la Revoluția din Octombrie printr-un spectacol cosmic grandios. Nava Soiuz-1 urma să fie lansată cu un singur om la bord, iar a doua zi să se cupleze în orbită cu Soiuz-2, echipată cu trei cosmonauți. Cei patru urmau apoi să facă schimb de locuri și să se întoarcă pe Pământ în formații diferite – o premieră tehnică menită să eclipseze definitiv Statele Unite.
Doar că Soiuz-1 era bolnavă. Grav bolnavă. În lunile de teste, inginerii descoperiseră 203 de defecte structurale majore. Partea electronică era un coșmar, termoizolația aproape inexistentă, parașută principală fusese împachetată de mântuială. Toată lumea știa, de la tehnicieni până la proiectanții-șefi. Nimeni nu îndrăznea însă să oprească programul: Brejnev voia paradă, iar anularea ar fi însemnat umilință națională.
Pilotul principal ales era Vladimir Komarov, 40 de ani, inginer strălucit, deja erou al zborului Voskhod-1. Rezervă îi era Iuri Gagarin, primul om în cosmos și prietenul său cel mai apropiat. Când testele finale au arătat că nava nu poate fi salvată, Gagarin a făcut un gest disperat: s-a prezentat la centrul de pregătire și a cerut să ia el locul lui Komarov, sperând că autoritățile nu vor risca viața simbolului suprem al cuceririi spațiale sovietice.
Komarov a aflat. Și a refuzat categoric. „Dacă mor eu, tu rămâi în viață și vei putea lupta să nu se mai întâmple așa ceva niciodată”, i-a spus prietenului său. A acceptat misiunea știind că nu se va mai întoarce.
Pe 23 aprilie 1967, la ora 3:35 dimineața, racheta s-a ridicat de la Baikonur. Primele ore au fost un calvar. Unul dintre panourile solare nu s-a deschis, bateria s-a descărcat rapid, sistemele de orientare au început să cedeze. Komarov a încercat zeci de manevre manuale, dar nava devenea din ce în ce mai instabilă. Controlul misiunii a anulat lansarea lui Soiuz-2 – era clar că acuplarea era imposibilă.
A venit ordinul de întoarcere. La intrarea în atmosferă, capsula a început să se rotească nebunește. Când a ajuns la altitudinea de 7 kilometri, sistemul principal de parașute a eșuat complet. Parașuta de rezervă s-a deschis doar pe jumătate și s-a înfășurat imediat. Soiuz-1 s-a izbit de pământ cu peste 600 km/h lângă Orenburg. Impactul a fost atât de violent încât capsula s-a transformat într-o minge de metal topit. Corpul lui Komarov a fost practic pulverizat; ceea ce a rămas a încăput într-o cutie de pantofi.
Se spune că, în ultimele minute, când a înțeles că nu mai există nicio șansă, Komarov a deschis canalul de comunicație și a început să strige. Nu plângea. Blestema. Blestema pe cei care l-au obligat să zboare cu o navă moartă, pe inginerii care au semnat rapoarte mincinoase, pe politicienii care au preferat gloria goală în locul vieții unui om.
A murit la 40 de ani, lăsând în urmă o soție și doi copii. A murit știind totul și alegând să moară pentru ca altcineva – prietenul său – să poată trăi și să spună cândva adevărul.
Adevărul acela a rămas mult timp îngropat sub cenușa capsulei. Dar numele lui Vladimir Komarov a rămas: omul care a privit moartea în ochi și a acceptat-o cu demnitate, ca să nu moară altul în locul lui.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Ședință extraordinară a Consiliului Local Călărași, convocată pentru rectificarea bugetului pe 2025
Accident rutier între Dichiseni și Satnoieni: mamă și copil de 7 ani, transportați la spital
Cinteza de aur – micuța comoară americană cu pene de catifea neagră și aurie
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
VIDEO. PRIMELE DECLARAȚII ALE VICTIMELOR CONFLICTULUI VIOLENT DIN UNIREA: „AM FOST PUȘI LA PĂMÂNT, LOVIȚI ȘI AMENINȚAȚI CU PISTOLUL”
