În inima pădurilor tropicale umede din sud-estul Braziliei și nord-estul Argentinei, printre ramurile înalte ale copacilor uriași, trăiește una dintre cele mai frumoase și mai amenințate păsări din lume: guanul cu frunte neagră. Cu penajul de un verde-smarald strălucitor, gâtul alb-albăstrui și ciocul albastru-deschis, această pasăre mare, de mărimea unei curci, pare ruptă dintr-o lume străveche.
Numele său vine de la creasta neagră și ciufulită de pe frunte și de glasul caracteristic, un fluierat puternic și răsunător care seamănă cu un „pia-pia” metalic, auzit adesea în zorii zilei când stolurile coboară din coronamentul copacilor pentru a se hrăni cu fructe. Este o pasăre strict frugivoră: palmieri, lauracee, mirtacee – nimic nu-i scapă. Semințele pe care le înghite întregi sunt răspândite apoi prin pădure odată cu dejecțiile, făcând din guan un grădinar esențial al pădurii atlantice.
Trăiește în grupuri familiale de 5–12 indivizi, petrecându-și cea mai mare parte a vieții în vârfurile copacilor, la 20–30 de metri înălțime. De acolo sare de pe o creangă pe alta cu o dexteritate surprinzătoare pentru dimensiunea sa, folosindu-și aripile late doar pentru planări scurte. Doar femela coboară la sol pentru a-și construi cuibul simplu, dintr-o platformă de crengi, în care depune de obicei două ouă mari și albe.
Din păcate, frumusețea și carnea sa gustoasă au atras vânătorii de secole. La aceasta s-a adăugat tăierea masivă a pădurii atlantice – astăzi mai există doar 7–10 % din suprafața inițială. Guanul cu frunte neagră a dispărut complet din multe zone în care altădată era comun. Astăzi este considerată specie pe cale de dispariție critică, cu o populație estimată la mai puțin de 1.000 de indivizi matur în sălbăticie.
Câteva proiecte curajoase de reintroducere, în special în rezervația naturală din regiunea Misiones (Argentina) și în parcuri private din statul São Paulo, au început să dea roade. Pui eclozați în captivitate și crescuți cu grijă sunt eliberați treptat în zone protejate, unde li se montează emițătoare pentru a le urmări deplasările. Primele semne sunt încurajatoare: stoluri mici au început din nou să fluieră diminețile în pădurile regenerate.
Dacă pădurea atlantică va mai primi o șansă, atunci și guanul cu frunte neagră – această bijuterie vie a Americii de Sud – ar putea să-și recapete glasul pierdut printre frunze.
Vrei să fii mereu la curent cu toate știrile? Urmăreste CalarasiPress pe canalul de WhatsApp.
Abonează-te la canal
