Pe 4 decembrie, România a trăit de-a lungul anilor momente cu greutate simbolică și politică profundă: în 2002 primea invitația oficială de aderare la NATO la Praga, în 2017 zeci de mii de români își luau rămas-bun de la Regele Mihai I în cadrul funeraliilor naționale, iar în 2025 este ziua în care va fi înmormântată Rodica Stănoiu, una dintre cele mai controversate figuri ale justiției postdecembriste. O zi care împletește triumful integrării euro-atlantice cu momente de doliu și reflecție asupra trecutului recent.

IATĂ CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN ACEASTĂ ZI:

1110 – Prima Cruciadă – Cruciații conduși de regele Baldwin al Ierusalimului și Sigurd Regele Norvegiei, cuceresc cetatea Sidon, care a devenit centrul unei importante signorii in cadrul Regatului Ierusalimului.

1214 – A decedat William I, cunoscut sub numele de William Leul (n. 1143), rege al Scoției din 1165 până în 1214. Domnia sa a fost a doua din cea mai lungă domnie din istoria Scoției, înainte de Actul de Unire cu Anglia din 1707.

Advertisement

1639 – Astronomul englez Jeremiah Horrocks a efectuat prima observație a tranzitului lui Venus.

1642 – A încetat din viață cardinalul Armand-Jean du Plessis de Richelieu, omul politic francez care a consolidat poziția statului francez în Europa și a sprijinit întemeierea Academiei Franceze (1635); (n. 9 septembrie 1585).

1676 – O armată suedeză a respins o invazie norvegiano-daneză condusă de regele Christian al V-lea al Danemarcei în bătălia de la Lund.

1691 – Prin Diploma Leopoldină din 1691 împăratul Leopold I recunoaște sistemul politic al Principatului Transilvaniei, iar el însuși devine mai întâi tutore al lui Mihai Apafi al II-lea, apoi, la majoratul acestuia și renunțarea la domnie în 1697, șef al statului, ca principe al Transilvaniei. Se instaura dominația habsburgică în Transilvania.

1769 – A murit Constantin Mavrocordat (23noiembrie/4 /15 decembrie), domn fanariot al Tărilor Române.

Advertisement

1798 – A încetat din viată Luigi Galvani, medic și fizician italian, unul dintre întemeietorii electricității ca știință (n. 09.091737).

1816 – James Monroe devine cel de-al cincilea președinte al SUA.

1855 – A fost inaugurată “Școala de mică chirurgie” la Spitalul Mihai Vodă din București.

 1864 – Domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) a promulgat Codul Civil, acesta urmând să intre în vigoare de la 1/13 ianuarie 1866.

1888 – A apărut la București, in România, foaia literară “Fîntîna Blanduziei“, condusă de un comitet de redacție în frunte cu Mihai Eminescu. Ziarul va apărea pană pe 12 ianuarie 1890.

Advertisement

1892 – S-a născut Francisco Franco Bahamonde, general și om politic; a pus capăt războiului civil spaniol (1936-1939), iar ca șef al statului, din 1 aprilie 1939, a instaurat în Spania un regim autoritar, fiind numit “ultimul dictator fascist supraviețuitor”.

1902 – A încetat din viață patriotul român Ion Rațiu (n.19 august 1828), om politic transilvănean, avocat, președinte al Partidului Național Român din Transilvania (1892-1902).

1908 – S-a născut microbiologul si geneticianul american Alfred Day Hershey, laureat al premiului Nobel pentru medicină în anul 1969; (m. 22 mai 1997).

1917 – A avut loc ședința de deschidere a Sfatului Tării, din fosta Basarabia țaristă.

1922 – S-a născut Gérard Philipe, actor francez; a excelat în interpretarea unor personaje romantice (din filmografie: “Mânăstirea din Parma”, “Fanfan la Tulipe”, “Rosu si negru”); (d. 25.11.1959).

Advertisement

1931 – La Moscova, se desfăşoară lucrările Congresului al V-lea al Partidului Comunist din România (3-4 decembrie). Alexandru Ştefanski (Gorn), membru al Partidului Comunist Polonez, este numit secretar general.

1940 – A fost semnat, la Berlin, “Protocolul asupra colaborării româno-germane la realizarea unui plan de 10 ani pentru refacerea economiei românești”, unul din principalele instrumente prin care capitalurile germane au pătruns în economia românească.

România devenea astfel un important exportator de materii prime şi cel mai mare furnizor de produse agricole al celui de-al treilea Reich, economia sa fiind complet subordonată “noii ordini economice europene”, instituită de naziști.

1945 – Senatul american și-a dat acordul asupra participării SUA la Consiliul Națiunilor Unite.

1948 – Vaporul chinez cu aburi Kiangya a explodat și s-a scufundat în gura de vărsare a râului Huangpu după ce s-a lovit de o mină lăsată în urmă de către marina imperială japoneză în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Numărul morților este necunoscut, cu toate acestea, se crede că între 2750 și 3920 au murit, 700-1000 supraviețuitori fiind preluați de către alte nave.

Advertisement

1959 – Ca parte a programului Mercury, NASA trimite în spațiu misiunea Little Joe 2 care transportă maimuța Sam (Macaca mulatta) pentru a testa funcționalitatea sistemelor și efectele adverse ale spațiului asupra oamenilor. Zborul a durat 11 minute și 6 secunde.

1973 – A avut loc cea de-a doua vizită în SUA a soților Ceaușescu, la invitația lui Richard Nixon.

1984 – A încetat din viață Ștefan Voitec, fost președinte al MAN.

1987 – A încetat din viață filosoful şi eseistul Constantin Noica, mentor spiritual al unei pleiade de intelectuali români: Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Sorin Vieru; membru titular post-mortem al Academiei Române (“Sentimentul românesc al ființei”, “Eminescu sau gânduri despre omul deplin în cultura română”); (n. 12/25 iulie 1909).

1991 – Corespondentul Associated Press, Terry Anderson a fost eliberat după ce fusese ținut ostatic în Liban vreme de șapte ani.

Advertisement

1992 – Sub egida ONU, președintele SUA, George Bush a ordonat înființarea Unified Task Force cu scopul de a acorda ajutor umanitar și de a restaura ordinea în Somalia.

 1993 – A murit Frank Zappa, instrumentist și compozitor rock american, unul dintre cei mai importanți muzicieni ai ultimelor decenii; (n. 21.12.1940).

1996 – A fost inaugurată filiala din România a companiei Microsoft.

 2000 – A încetat din viață, la Paris, pictorul Horia Bernea, fostul director (1990-2000) şi întemeietorul Muzeului Țăranului Român, care a primit, în anul 1996, premiul pentru “Muzeul european al anului”; (n. 14 septembrie 1938).

2004 – Muzicianul roman Teo Peter, basist al trupei Compact, a murit în urma unui tragic accident de mașină; (n. 1954).

Advertisement

Ochiul gol cu pete negre: Bijuteria ascunsă a Amazonului

În adâncurile umede și întunecate ale pădurilor tropicale din Amazon, unde lumina soarelui abia pătrunde prin frunzișul des, trăiește o creatură fascinantă: ochiul gol cu pete negre. Această pasăre mică, dar impresionantă, face parte din familia furnicariilor – un grup de păsări adaptate perfect la vânătoarea de insecte în mijlocul haosului vegetal. Cu o lungime de aproximativ 17 centimetri și o greutate de circa 45 de grame, exemplarele adulte au un aspect care te lasă cu gura căscată: capul, gâtul și pieptul sunt de un negru intens, contrastând cu spatele și aripile de un căprui cald, presărate cu pete negre în formă de lacrimi, ce îi conferă un aer de camuflaj perfect.

Cea mai izbitoare trăsătură este zona goală din jurul ochilor: un inel roșu-aprins, lipsit de pene, care îi dă păsării un aspect aproape extraterestru, de parcă ar purta o mască de foc. Această piele expusă nu este doar decorativă – ajută la termoreglare în umiditatea sufocantă a pădurii și, posibil, la semnalizarea în timpul ritualurilor de împerechere. Masculii și femelele arată identic, ceea ce face ca această specie să fie una dintre cele mai egalitare din lumea păsărilor.

Habitatul său preferat sunt subsolurile dense ale pădurilor de ploaie, mai ales în zonele inundabile sezonier, unde crește abundent vegetația joasă precum heliconiile. Aici, ochiul gol cu pete negre se mișcă agil pe sol, săpând prin frunze putrede și urmărind roiuri de furnici sau termite. Este un vânător răbdător: stă nemișcat, ascultând zgomotele subtile ale prăzii, apoi atacă folosindu-și ciocul puternic și picioarele adaptate. Dieta sa include în principal insecte mari, larve și chiar mici nevertebrate, dar uneori nu disprețuiește și fructe căzute. Vocile sale – un amestec de țipete ascuțite și sunete guturale – servesc la teritorialitate și la coordonarea cu partenerul, căci această pasăre este monogamă și trăiește în cupluri sau grupuri mici.

Advertisement

Distribuția sa se întinde pe o vastă porțiune a Americii de Sud: de la sudul Columbiei, prin Ecuador și Peru, până în nord-estul Boliviei și sud-vestul Braziliei. Există patru subspecii, care diferă ușor prin intensitatea petelor sau nuanțele penajului, adaptate la variațiile locale ale ecosistemului. Cuibul este o construcție modestă, un cuib sferic din frunze și fibre vegetale, ascuns la doar un metru deasupra solului, unde femela depune două ouă albe cu pete maronii.

Din fericire, populația sa este considerată stabilă, deși defrișările amenință aceste habitate fragile. Observarea unui ochi gol cu pete negre este o experiență rară, rezervată exploratorilor curajoși ai Amazonului – o amintire vie a diversității uimitoare a vieții sălbatice. Dacă visezi la o aventură în junglă, ține minte: în spatele petelor negre se ascunde un paznic tăcut al pădurii, un simbol al echilibrului natural pe care trebuie să-l protejăm cu toții.

În dimineața de 11 aprilie 1945, când tancurile Diviziei a 3-a Blindate americane au intrat în lagărul Buchenwald, aerul era încă greu de mirosul morții. Peste tot zăceau trupuri care nu mai apucaseră să vadă libertatea cu o zi, cu o oră înainte. Gardienii SS fugiseră sau fuseseră prinși, iar deținuții rămași în viață abia își târau picioarele, umbre ale unor oameni care cândva avuseseră nume, familii, vise.

Printre ei se afla un bărbat atât de slab încât oasele păreau să-i străpungă pielea. Nu mai avea putere să stea în picioare, dar când soldații au adus în baracă un pian vechi, confiscat dintr-o vilă părăsită a unui ofițer SS, el s-a ridicat încet și s-a așezat pe scaun. Degetele lui, ca niște crengi uscate, au atins clapele.

Primul acord a sunat stins, ca o șoaptă. Al doilea deja era o rugăciune. Apoi a început să cânte – nu știm ce melodie, poate Chopin, poate Beethoven, poate doar o arie pe care o purtase în minte ani ca să nu înnebunească. Sunetul umplea încăperea ca o lumină slabă într-un beci. Soldații americani, cu armele încă în mâini și praful drumului pe uniforme, au rămas înlemniți. Unii și-au scos căștile. Alții au început să plângă fără să-și dea seama.

Omul cânta de parcă fiecare notă îl costa ultima fărâmă de viață. Dar cânta. Cânta pentru că acum putea. Cânta pentru cei care nu mai puteau. Cânta pentru că muzica era singura dovadă că sufletul lui nu murise încă în camera de gazare, în marșurile morții, în bătăile de dimineață.

Advertisement

Când a terminat, a rămas aplecat deasupra clapelor, cu capul plecat. Un soldat s-a apropiat și i-a pus mâna pe umăr – ușor, de teamă să nu se sfărâme. Nu a spus nimic. Nu era nevoie.

Acea melodie scurtă, cântată de un om care cântărea mai puțin decât uniforma soldatului din spatele lui, a fost poate cea mai puternică declarație de victorie a acelor zile. Nu tancurile, nu steagurile, nu discursurile – ci un pian și zece degete care refuzaseră să moară.

Buchenwald a fost eliberat. Dar în acea clipă, cu adevărat liber a devenit doar sunetul.

Advertisement