La zi
Dunărea Călărași/ Brisan Florentin: „Sperăm să vină un public numeros care să ne susțină și să mobilizeze în plus echipa!”
Astăzi, 15 martie, AFC Dunărea Călărași a organizat o cinferință de presă înaintea partidei de mâine cu Poli Iași, partidă care se joacă începând cu ora 13:00 la Călărași. În cadrul conferinței au participat, președintele clubului Dunărea, Brisan Florentin și antrenorul Dan Alexa.
F. Brișan: „Sperăm să vină un public numeros care să ne susțină și să mobilizeze în plus echipa. Am venit în întâmpinarea suporterilor și cu anumite reduceri de preț. Continuăm și la acest meci acțiunea de atargere a tinerilor către stadion. Avem deja un proiect, aproape finalizat care să vină în întâmpinarea tinerilor din județ, să-i atragem către sport„.
Dan Alexa: „Ne așteaptă un joc ca și o finală. Este important să jucăm cu multă determinare, este un meci important din toate punctele de vedere. Fac un apel la publicul călărășean. Vreau să spun o opinie personală. Vreau ca lumea să înțeleagă acest lucru. Mă așteptam la lumea din Călărași cu potență financiară să vină lângă echipă. La meciurile importante, lojele sunt pline, toți cei care vorbesc sunt cu sufletul lângă echipă dar nu au ajutat cu nimic. Aud discuții, numai conflicte. Să-i facă rău lui x sau y. Din cauza discuțiilor suntem mult sub nivelul Ligii 1. Se încearcă aducerea unor sponsori, vin prea puțini sau deloc. Când sunt meciuri importante nu ai loc de ei dar în schimb nu ajută cu nimic această echipă. Lumea este supărată că am pierdut la Dinamo. Acum un an și jumătate când am venit eu la această echipă, lumea se mândrea cu un amical jucat cu Dinamo pe vremea domnului Tărăcilă… Toți cei care sunt pe lângă echipă fac tot posibilul să nu retrogradăm. Sunt fotbaliști care au câștigat competiții în cariera lor și au venit la Călărași ca să ne salvăm. Dar nu putem singuri! Așa… să ne ajutăm din gură, toți vorbesc. Și ceilalți care se bucură când pierdem ce așteaptă? Așteaptă o retrogradare. Nu va mai fi fotbal la Călărași! Vă spun 100% de acest nivel. Oamenii trebuie să înțeleagă că dacă s-a vrut Liga 1 trebuie să se facă eforturi. Dacă vrei 3 bilete la un meci important nu mai găsești! Gratis! E greu să plătești și biletul. Toți suntem lângă echipă.. Îmi doresc să reușesc, să fac performanță! Am refuzat oferte importante să rămân la Călărași!„
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Gabrielle Bonheur Chanel, cunoscută lumii întregi sub numele de Coco Chanel, s-a născut pe 19 august 1883 în Saumur, o mică localitate din vestul Franței. Viața ei a început în sărăcie lucie: tatăl, Albert Chanel, un vânzător ambulant de mărunțișuri, și mama, Jeanne Devolle, o spălătoreasă, au adus pe lume cinci copii într-o familie instabilă. Când Gabrielle avea doar 12 ani, mama ei a murit de tuberculoză, iar tatăl a abandonat-o pe ea și pe surorile sale, lăsându-le în grija măicuțelor de la orfelinatul din Aubazine. Acolo, în atmosfera austeră a mănăstirii, micuța Gabrielle a învățat să coasă – o abilitate care îi va schimba destinul. Uniformele negre și albe ale călugărițelor, cu linii simple și elegante, au plantat în mintea ei sămânța unui stil minimalist care va revoluționa moda.
La 18 ani, Gabrielle a părăsit orfelinatul și s-a angajat ca vânzătoare într-un magazin de lenjerie din Moulins. Seara, pentru a-și suplimenta veniturile, cânta în cabarete locale. Porecla „Coco” i s-a lipit de la o melodie populară pe care o interpreta: „Qui qu’a vu Coco dans l’Trocadéro?”. Vocea ei nu era extraordinară, dar farmecul și ambiția o făceau de neuitat. În acei ani, a intrat în lumea boemă a ofițerilor militari și a bărbaților înstăriți. Étienne Balsan, un bogat moștenitor și pasionat de cai, a devenit primul ei protector. La castelul lui din Royallieu, Coco a învățat manierele înaltei societăți, dar s-a plictisit repede de rolul de amantă. A început să-și croiască pălării simple, din materiale accesibile, inspirate de garderoba masculină – o rebeliune împotriva corsetelor și rochiilor sufocante ale epocii edwardiene.
Adevărata ei ascensiune a venit prin Arthur „Boy” Capel, un poloist englez și om de afaceri, iubitul ei pasional care i-a finanțat primul magazin în Paris, pe Rue Cambon, în 1910. Capel a fost muza și susținătorul ei; el credea în viziunea ei de a elibera femeile de constrângerile vestimentare. Coco a introdus jerseiul – un material ieftin, folosit până atunci pentru lenjeria bărbătească – în rochii fluide, comode, care permiteau mișcare liberă. „Luxul trebuie să fie confortabil, altfel nu e lux”, spunea ea. În 1913, a deschis un boutique în Deauville, unde a lansat costume de baie și haine sport pentru femei active, inspirate de uniformele marinarilor.
Primul Război Mondial a fost un catalizator neașteptat. Cu milioane de femei intrând în forța de muncă, cererea pentru haine practice a explodat. Coco a prosperat, angajând zeci de croitorese și extinzându-și afacerea. În 1921, a lansat parfumul Chanel No. 5 – primul parfum sintetic, creat cu chimistul Ernest Beaux. Sticla minimalistă, cu dop pătrat și etichetă simplă, era o declarație de modernitate. Marilyn Monroe avea să-l imortalizeze spunând că doarme doar cu câteva picături de No. 5. Succesul a făcut-o miliardară în dolari de azi; ea a cumpărat hotelul Ritz din Paris și a trăit o viață de opulență.
Anii ’20 au fost apogeul: „micul negru” – rochia neagră simplă, versatilă, care a democratizat eleganța. Geanta 2.55 cu lanț, inspirată de curelele soldaților, bijuteriile false care imitau perlele scumpe, tweed-ul moale – toate au definit stilul Chanel. A colaborat cu artiști ca Picasso și Cocteau, a fost amanta ducelui de Westminster, dar a rămas independentă: „Nu fac modă, fac femeile să se simtă libere.”
Al Doilea Război Mondial a adus umbre. În 1939, Coco a închis atelierele, concediind mii de angajați. S-a refugiat la Ritz, ocupat de naziști, și a început o relație cu ofițerul german Hans Günther von Dincklage. Acuzată de colaborare, a fost arestată scurt în 1944, dar eliberată datorită conexiunilor (se spune că Winston Churchill a intervenit). A fugit în Elveția până în 1954, când, la 71 de ani, s-a întors triumfător. Relansarea colecțiilor a fost un succes răsunător în America; costumele cu fustă dreaptă și jachetă cu margini aurii au cucerit-o pe Jackie Kennedy.
Coco Chanel a murit pe 10 ianuarie 1971, la 87 de ani, în apartamentul ei de la Ritz, lucrând până în ultima clipă la o nouă colecție. A lăsat în urmă un imperiu evaluat la miliarde, preluat de Karl Lagerfeld în 1983. De la orfană la icon, Chanel a transformat moda într-o declarație de independență: „Moda trece, stilul rămâne.”
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
O lege rutieră proaspăt adoptată în România revoluționează traficul: sancțiuni mai dure, digitalizare totală și reguli stricte pentru începători. Autoritățile promit mai puține accidente prin combaterea teribilismului și neglijenței – iată ce trebuie să știi ca să nu rămâi fără permis!
Când riști să pierzi permisul instant
Lista abaterilor grave s-a extins: conducere sub influența alcoolului/drogurilor, refuzul testării, viteze excesive, manevre riscante sau fugă de la accident. Recidiviștii sunt loviți cel mai tare – repetarea greșelilor în timp scurt înseamnă suspendare automată sau anulare definitivă a permisului.
Reguli suplimentare pentru șoferii începători
Dacă ai permisul de sub un an, pregătește-te pentru restricții: viteză maximă limitată și supraveghere intensă în trafic. Măsura țintește tinerii, categoria cu cele mai multe accidente, pentru a preveni dezastrele din start.
Digitalizare completă: Totul online și instant
Adio hârtii! Permisele și documentele se verifică electronic, cu baze de date interconectate. Poliția vede pe loc istoricul tău, sancțiunile și respectarea lor – o revoluție care accelerează controalele și elimină scuzele.
Controale medicale obligatorii și stricte
Afecțiuni care afectează condusul? Verificări periodice rămân obligatorii, iar orice schimbare în sănătate trebuie raportată imediat. În cazuri serioase, permisul se suspendă până la reevaluare – siguranța înainte de toate!
Sancțiuni mai dure și cooperare UE
Refuzul colaborării cu poliția, teste pozitive la substanțe sau încălcări repetate aduc pedepse severe. Plus: sancțiunile din alte țări UE se recunosc automat în România – nu mai scapi peste graniță!
Prevenție și responsabilitate: Mesajul autorităților
Verifică-ți documentele regulat, condu defensiv și evită riscurile! Campanii de informare masive și patrule intensificate pe drumuri principale. Noua lege transformă condusul în act de respect și siguranță pentru toți.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În pădurile de conifere din Europa de Nord și Asia, unde crengile bradului șoptesc secretele vântului rece, trăiește o creatură minuscule care sfidează grandoarea naturii cu o prezență regală. Este tiranul pigmeu cu cap rufos, cunoscut științific sub numele de Regulus regulus sau, în limbajul comun, pitulice regală ori regele păsărilor. Cu o lungime de doar 8-9 centimetri – mai mic decât degetul mare al unui adult – și o greutate de circa 5-7 grame, această pasăre este una dintre cele mai mici din familia Regulidae, un grup de “regi” ai arborilor care populează continentele Eurasia și America de Nord. Numele său latin, Regulus, derivă din cuvântul “rex” – rege –, un omagiu adus crestei sale aurii strălucitoare, care pare o coroană împărătească ridicată în momente de exaltare.
Imaginează-ți o zi de toamnă târzie în Carpații noștri: frunzele se înroșesc, iar aerul e încărcat de mirosul rășinii. Sus, în vârful unui molid bătrân, un fâlfâit abia perceptibil zdruncină acele verzi. Este tiranul pigmeu, cu penajul său de un verde-oliv subtil, presărat cu dungi fine pe aripile și coada scurtă. Capul, acel “cap rufos” care i-a atras atenția ornitologilor, e încununat de o pată galben-aurie vibrantă, mărginită de două linii negre subțiri, ca niște sprâncene regale. Masculii afișează uneori un galben mai intens, aproape fosforescent, ridicând creasta în ritualuri de curtare sau teritorialitate, transformându-se pentru o clipă într-un mic suveran al crengilor. Ochii lor negri, mici și vii, scanează febril frunzișul, iar ciocul subțire, ascuțit ca o săgeată, sondază scoarța în căutarea hranei.
Habitatul său preferat sunt pădurile dese de conifere – brazi, molizi și pini – unde își construiește cuibul atârnat, ca o pungă de mușchi și licheni, suspendat sub o creangă, protejat de privirile prădătorilor. Iarna, când gerul mușcă din ramuri, coboară mai jos, în tufișuri sau garduri vii, uneori migrând spre sud în căutarea căldurii relative. Aici, în România, îl poți întâlni în munții Apuseni sau în Delta Dunării, mai ales toamna, când valuri de indivizi din nordul Europei populează regiunea noastră. Este o pasăre rezistentă, capabilă să suporte temperaturi de sub -40°C, formând mici bande mixte cu alte specii – pițigoi, mierle sau vânturei – pentru a-și spori șansele de supraviețuire. Curiozitatea sa e legendară: nu se sperie de prezența omului, ci deseori se apropie, fluturând agil printre crengi, ca un spiriduș al pădurii.
Comportamentul său e un dans perpetuu de supraviețuire și farmec. Hrănindu-se aproape exclusiv cu insecte – afide, păduchii de plantă, licurici minusculi ascunși în scoarța copacilor –, tiranul pigmeu explorează frunzișul cu o agilitate acrobatică. Îl vezi atârnând cu capul în jos, ca un leneș zburător, sau planând de pe o ramură pe alta într-un zbor haotic, dar precis. Cântecul său, un tril subțire și înalt, ca un fluier de sticlă, răsună primăvara în păduri: “tsi-tsi-tsi-tuyu”, un imn teritorial care poate dura minute întregi, deși plămânii săi mici abia îl susțin. Femela depune 7-10 ouă albe-măslinii, pe care le clocește cu o devotare maternă, în timp ce masculul patrulează teritoriul, gonind intrușii cu creasta ridicată ca o flamură de luptă.
Dar ce îl face cu adevărat un “tiran”? În lumea sa microscopică, este un despot neîndurător al crengilor înalte. Apără cu ferocitate cuibul și hrana, alungând vecinii cu atacuri fulgerătoare, deși statura sa minusculă îl face vulnerabil la pisici, șoimi sau chiar vânturi puternice. Legendele europene îl numesc “regele păsărilor” după o poveste veche: într-o competiție a zborului, vrabia l-a purtat pe umeri până la lună, dar greierele l-a detronat la întoarcere, lăsându-l pe creangă ca suveran umil. Totuși, în realitate, este un supraviețuitor tenace, cu o speranță de viață de până la 8 ani în sălbăticie, rezistând presiunilor habitatului fragmentat prin adaptabilitate.
Astăzi, în era schimbărilor climatice, tiranul pigmeu cu cap rufos ne amintește de fragilitatea echilibrului natural. Defrișările reduc pădurile sale de conifere, iar iernile blânde alterează migrațiile. Totuși, populațiile sale rămân stabile, un semn că micii regi ai naturii pot învăța lecții de reziliență. Următoarea dată când auzi un tril cristalin în vârful unui brad, oprește-te: acolo domnește un împărat pigmeu, tiran al frunzelor, rege al invizibilului.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Melodia fantomatică a solitarului cu față neagră: Secretul pădurilor tropicale
Biblioteca Județeană Călărași marchează 142 de ani de tradiție și 6 decenii de activitate modernă
