Pe timp de pandemie!

Soțul meu mă întreabă de vreo trei săptămâni și azi mai des decât în ultimii 30 de ani dacă începe să facă bagajele și să plecăm în ”lumea civilizata”. Am refuzat să plec …..educația bat-o vina nu mă lasă!….Slogan de genul: “țara”, “ce las în urmă”, “ce-ai făcut în viața asta”, “ce lași moștenire” “strada pe care locuiești o să poarte numele tău, după ce mori”….îmi ghidează viața și încă mă bântuie.

Aflu azi  pe la ora 1pm că, după 5 ani de muncă ca director medical, după înca 2 de manager venit prin concurs cu un proiect real, sau de fapt cu proiecte reale și toate realizate sau  pe ultima sută de metri…..sunt suspendată pe motiv de “nedeplinirea atribuțiilor de serviciu” fără o anexă asa, măcar de amorul meu propriu în care să mi se înșiruie acolo ceva, orice ca să li se spele păcatele celor care lansează acuzația.

Și mă gândesc ce o fi vrut să zică semnatarii adresei?!  S-or fi gândit la perioada de când sunt manager și am făcut, împreună cu o mână de oameni , aceiași,  dar fără incompetenții care s-au eliminat singuri și care ne-au tras in jos ani de zile  în detrimentul pacientului , toată treaba?

Sau  la timpul care s-a scurs  de când s-a declanșat starea de urgență ……și cine știe ce n-am facut de  nici corpul de control al Ministerului Sanatatii nu mi-a trimis notificări la vreo 2-300 de pagini scanate si trimise….

Cert este că dacă aștepti  35 de zile de la declanșarea stării de urgență  ca să trimiți suspendarea și, nu te uiți pe nici-un raport zilnic trimis către toate diviziile și, mai faci și un raport după ureche scris pe genunchi în maxi-taxi, sigur îmi jignește coeficientul de inteligență.

Acest raport vă reprezintă și îmi lasă un gust amar….

Poate Domnule Ministru, ar fi trebuit să mă anunțați că  treceți pe la spitalul al cărui manager sunt de 2 ani și să mă întrebați măcar din politețe, cum am reușit într-o vreme în care Unifarmul ne- a adus 90 de măști, cum spitalul din Oltenița  a avut capacitatea de a selecta informațiile și să  se pregătească de urgie?, sau să mă întrebați  ce ne mai trebuie ?, cu ce ne puteți ajuta, cum să ne sprijiniți și să ne asigurați medicii necesari pt patologia covid ? , de vreme ce ne-ați clasificat ca spital suport….

Ați stat de vorbă cu personal care dorește un ”spa” și nu o zonă de siguranță pentru toți….au uitat să vă spună  cum  doresc reducerea numarului de paturi prin utilizarea saloanelor ca “zonă verde“  într-un spital covid…..și cum propunerea vine din partea unor medici care sunt pe ștatul de plată al clinicilor private…..sau poate cum vrem  alte “zone verzi” in mijlocul unei  secții, ca să nu-și piardă clientela ginecologii….. Erau multe de discutat și nu în parcare, avem documentații și instruiri…… vreo 6 bibliorafturi. Corpul de control a primit doar o parte.

Cum am ajuns director medical și apoi manager?

Intr-o zi,  membrii familiei mele  s-au îmbolnăvit și am descoperit că până la Viena, trebuie să trec mai întâi pe la spitalul din Oltenița.  Deși doctor in spital care mi -am văzut de treaba mea, cu toate de acasă, de la aparatură până la medicamente pentru că am niște standarde, hotărăsc că dacă vreau o șansă trebuie să schimb ceva…..și vin la primul concurs de director medical….pe al doilea mi- l anulează cu 5 min înainte de începere, fostul – actualul manager interimar;  până la urmă îmi permite totuși să-l susțin  dar întâi  strânge toți medicii care-mi impun să nu particip la concurs, probabil din poziția lor de “actionari”. Țin concursul și, ca să nu mă plictisesc fac tot felul de treburi din fișa de post a managerului….Constat ca nu pot sa schimb nimic în echipa fostului – actualul manager interimar…….aceleași spatii medicale, aceleași dotări cu echipamente vechi, aceiasi listă de 3 pagini care nu se scurtează deși timpul trece, să poată spitalul să-și ia autorizația sanitară de fucționare.           Sacrific familia, nu bag în seamă avizul negativ al soțului susțin concursul de manager, îl i-au, mobilizez echipa care trage cum nici nu visa și uite unde am ajuns???

Viață pierdută??????

Mai sper că nu! Accesăm fonduri europene si dotăm toate secțiile și compartimentele spitalului. Mobilizăm pe toată lumea, facem fundamentări, depunem dosare …ne asumăm răspunderea….cu toții….nu așteptăm “să vină un boier și să ne dea bani” asa cum zicea fostul- actualulul manager interimar. Le cerem tuturor să-și asume,  facem potecă la minister, la primarie… vin bani din nou…luăm autorizații pentru compartimentul de radiologie care se înnoiește cu aparat modern și spații conforme …..scurtăm lista obiectivelor de la 3 pagini la 3 puncte….Resuscitam sectoare moarte, ambulatoriul face bani, trece si proiectul cu fonduri europene început în 2014 pe care UAT il face posibil . De doua ori fonduri europene într-un mandate ? Nu ne lăsam ….găsim într-un sertar   la secretara o hârtie rătăcită despre CPU în care UAT investise niște bani  seriosi pentru infrastructură , compartiment care n- a adus un leu și dăm drumul la  “ monștri” ….. îl organizăm.. facem linie de gardă…în felul ăsta pacientii internați au parte de alte servicii…..5 doctori sunt mai buni decat 4 ca să-ți salveze viata. De data asta facem tranșee la minister pentru finanțare ….

Din 2015, adică în vremea mandatului fostului-actualului manager compartimentul pierde cam 600 000 de mii de lei pe lună, adică consum 25% din resursele spitalului . Poate  ar fi fost un subiect de discutii ……cum să trecem de a treia comisie de urgența la minister si să primim finanțarea …..

Nu ne dezmeticim bine și ne trezim în vârtejul unor “amenințări “…spitalul pierde paturi  pe o analiza  a indicatorilor din mandatul fostului – actual manager interimar …..și înca odată inclinăm balanța in favoarea spitalului făcând un contract bun după niște negocieri crâncene…..avem martori….și mulți nu ne-au uitat….

  Cum mi-am piedut popularitatea. De tot!

Dacă ai alte standarde începi să ceri…..să fii prezent, să-ți faci treaba …avem o fișă de post…..vrei să “asanezi mlaștina”….pretenții…începi să pierzi …”prieteni”, popularitate….dar te alegi cu adrenalina…tot e ceva…La sfârșit faci contractul, mai faci niște bani, asiguri condiții bune de muncă, civilizate …sigur vrei mai departe să vină la program, să te găsească pacientul, să-i ridici la alte standarde, îți asumi niste riscuri: ”mă aruncă de pe targă când oi fi bolnavă și n-oi mai fi manager”….până atunci, îți cauți un coș unde să-ți pui capul când ți lor tăia….și toate astea înainte să te crezi vre-un urmaș al Brancovenilor……

  Ne întoarcem de unde am plecat…

Până la urmă cred ca ați întârziat  mai mult de 2 ani cu documentele de azi  și ați greșit destinatarul, mandatul…..Asa, pentru stiinta tuturor alaltăieri nici amenințările unor persoane revendicative nu m-au mișcat….mă “antrenez” de ceva vreme.

Pare să fim prinși intr-o poveste fară de sfarșit… al doilea spital public ca marime din județ  e vândut sistematic pe “2 arginți”. Dacă repetați greșelile, peste 100000 de locuitori rămân fără asistență medicala secundară accesibilă  și, dacă nu suntem sănătoși și nu avem educație suntem condamnați la săracie.

Ca de obicei, am încercat  să înclin balanța în favoarea spitalului și  am cerut “clemență” : adică dacă tot amesteci spitalul public în politică,  înlocuiește competența cu ceva mai bun……Dar nu se dorește asta. Am înteles !  Nu ne trebuie performanță, oameni competenți, capabili să schimbe ceva. In acest context  de pandemie, greu de altfel pentru toată lumea este mai importanta viața decat politica.

Lăsa-ți Evul Mediu în pace!  Nu-mi doresc o astfel de țară pentru copilul meu și, oricum  îmi doresc altceva de la sistemul public de sănătate. Asa cum stau lucrurile acum, echipa poate fi mandra  c pana la schimbarea mea ca manager, a facut din  Spitalul Municipal Oltenita un ghid de bune practice in pandemie.

Dr. Smochină Simona Eliza Sanda