Povestea Ouălor-Bijuterii de la Fabergé

În inima Rusiei imperiale, la sfârșitul secolului al XIX-lea, o tradiție unică a prins viață datorită geniului unui bijutier de excepție: Peter Carl Fabergé. Ouăle Fabergé, celebrele bijuterii create pentru țarii Rusiei, sunt astăzi considerate unele dintre cele mai valoroase și fascinante opere de artă din lume. Povestea lor este una despre măiestrie, lux și istorie, cu un strop de mister care continuă să captiveze imaginația.

Începuturile unei legende

Totul a început în 1885, când țarul Alexandru al III-lea i-a comandat lui Carl Fabergé, bijutierul oficial al curții imperiale, un dar special pentru soția sa, împărăteasa Maria Feodorovna. Era vorba despre un ou de Paște, o tradiție rusească profund înrădăcinată, dar Fabergé a transformat acest simbol simplu într-o capodoperă. Primul ou, numit „Ou cu Găină”, părea un simplu ou de aur, dar ascundea în interior o găină mică din aur, cu ochii din rubine, care, la rândul ei, conținea o coroană minusculă și un pandantiv. Împărăteasa a fost încântată, iar astfel a început o tradiție care a durat peste trei decenii.

Arta și inovația

Fiecare ou Fabergé era o demonstrație a măiestriei atelierului Fabergé din Sankt Petersburg. Create din aur, argint, pietre prețioase și email, ouăle ascundeau „surprize” ingenioase: miniaturi de palate, trenuri, portrete sau mecanisme complicate. De exemplu, „Oul Coroanei Imperiale” din 1897 conținea o miniatură a trăsurii de încoronare a țarului Nicolae al II-lea, lucrată cu o precizie uluitoare. Alt ou celebru, „Oul Liliecilor” din 1911, era decorat cu smaralde și diamante, reflectând opulența epocii.

Fabergé și echipa sa de meșteri nu doar că foloseau materiale de cea mai înaltă calitate, dar inovațiile lor tehnice și artistice au ridicat bijuteriile la rang de artă. Fiecare ou era unic, combinând stiluri precum rococo, neoclasic sau Art Nouveau, și reflecta personalitatea destinatarului sau evenimentele importante ale vremii.

Advertisement

Declinul și misterul

După Revoluția Rusă din 1917, dinastia Romanov a căzut, iar atelierul Fabergé a fost naționalizat. Carl Fabergé a fugit din Rusia, iar multe dintre ouăle create au fost confiscate sau pierdute. Din cele 50 de ouă imperiale create, doar 43 sunt localizate astăzi, restul fiind considerate pierdute. Valoarea lor este inestimabilă, iar colecționarii din întreaga lume le vânează cu pasiune. În 2007, „Oul Rothschild” a fost vândut la o licitație pentru 18,5 milioane de dolari, un record care subliniază fascinația continuă pentru aceste opere.

Porumbelul verde cu picioare galbene (Treron phoenicopterus)

Porumbelul verde cu picioare galbene, cunoscut științific sub numele de Treron phoenicopterus, este o specie de pasăre din familia Columbidae, răspândită în pădurile și zonele împădurite din Asia de Sud și Sud-Est. Această pasăre fascinantă este recunoscută pentru penajul său vibrant și comportamentul discret, fiind un simbol al biodiversității tropicale.

Caracteristici fizice

Porumbelul verde cu picioare galbene are un aspect distinctiv, cu un penaj predominant verde, care îl ajută să se camufleze perfect în frunzișul copacilor. Masculii și femelele prezintă diferențe subtile: masculii au o nuanță mai intensă de verde pe spate și aripi, cu o pată gri-albăstruie pe piept, în timp ce femelele tind să aibă culori mai estompate. Picioarele lor galbene, de unde le provine și numele, sunt un semn distinctiv, la fel și ciocul gri-albăstrui și ochii de un căprui cald. Lungimea corpului variază între 29 și 33 cm, iar greutatea este de aproximativ 200-250 de grame.

Habitat și răspândire

Această specie preferă pădurile tropicale și subtropicale, inclusiv pădurile de foioase, mangrovele și zonele de deal cu vegetație densă. Este întâlnită în țări precum India, Sri Lanka, Bangladesh, Myanmar, Thailanda, Laos, Cambodgia și Vietnam. Porumbelul verde cu picioare galbene se adaptează bine și în zonele agricole sau grădinile mari, atâta timp cât există copaci fructiferi care să le ofere hrană.

Comportament și dietă

Porumbelul verde cu picioare galbene este o pasăre arboricolă, petrecând cea mai mare parte a timpului în coronamentul copacilor. Este o specie frugivoră, hrănindu-se în principal cu fructe, în special smochine, dar și cu muguri, frunze și ocazional semințe. Aceste păsări sunt adesea văzute în grupuri mici, căutând hrană în liniște, ceea ce le face dificil de observat datorită penajului lor camuflat.

Advertisement

Spre deosebire de alți porumbei, această specie nu este foarte vocală. Sunetele lor sunt moi, asemănătoare unui fluierat sau unui murmur, folosite în principal pentru comunicare în timpul sezonului de reproducere.

Reproducere

Sezonul de reproducere variază în funcție de regiune, dar de obicei are loc în lunile mai calde. Cuibul este o platformă simplă din crenguțe, construită în copaci la înălțimi moderate. Femela depune de obicei un singur ou, rareori două, care este clocit de ambii părinți. Puii sunt hrăniți cu “lapte de gușă”, o substanță nutritivă produsă de părinți, specifică porumbeilor.

Statut de conservare

Conform Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN), Treron phoenicopterus este clasificat ca specie cu risc scăzut (Least Concern). Cu toate acestea, defrișările și pierderea habitatului pot afecta populațiile locale în anumite regiuni. Protejarea pădurilor și a zonelor împădurite este esențială pentru menținerea sănătății acestei specii.

Curiozități

• Numele științific phoenicopterus face referire la asemănarea picioarelor galbene cu cele ale flamingo-ului, deși cele două specii nu sunt înrudite.

• Datorită penajului său, porumbelul verde cu picioare galbene este adesea confundat cu frunzișul, fiind o adevărată “fantomă” a pădurii.

• În unele culturi din Asia de Sud, această pasăre este considerată un simbol al fertilității datorită dietei sale bogate în fructe.

Porumbelul verde cu picioare galbene este o bijuterie a naturii, a cărei frumusețe discretă și comportament grațios merită admirate și protejate. Observarea acestei specii în sălbăticie este o experiență care conectează iubitorii de natură cu bogăția ecosistemelor tropicale.

Advertisement

Inspectoratul de Jandarmi Județean Călărași este în doliu, după trecerea la cele veșnice a colonelului (r) Virgil Gănciulescu, un om deosebit, un camarad loial și un profesionist desăvârșit, care și-a dedicat întreaga carieră Jandarmeriei Române.

Născut pe 8 iulie 1969, în municipiul Călărași, Virgil Gănciulescu a purtat mereu în suflet orașul natal. Absolvent al Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” (promoția 1995), a continuat pregătirea profesională prin masterul „Guvernare modernă și integrare europeană” la SNSPA (2008), dovedind constant seriozitate și dorință de evoluție.

🔹 Și-a început cariera la 26 iulie 1995 și, timp de peste 20 de ani, a ocupat funcții de mare responsabilitate și onoare:

• comandant pluton și companie la U.M. 0412 Fetești;
• comandant companie și, ulterior, comandant al detașamentului IJJ Călărași;
• șef serviciu Management operațional (Centrul operațional);
• între 2016–2017, a fost împuternicit Prim-adjunct al inspectorului-șef al IJJ Călărași.

Colegii îl descriu drept „mai mult decât un coleg – un sprijin pentru toți cei din jur, un om calm, echilibrat și respectat, care a știut mereu să îmbine fermitatea cu omenia”.

În plan personal, a fost un soț devotat, un tată iubitor și un om cu suflet cald, care nu a uitat niciodată să fie aproape de cei dragi.

Advertisement

Trupul neînsuflețit al colonelului (r) Virgil Gănciulescu este depus la capela Catedralei „Sfânta Anastasia” din Călărași. Slujba de înmormântare va avea loc vineri, 10 octombrie 2025.

„Plecarea lui lasă în urmă un gol dureros în inimile noastre. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Drum lin, domnule colonel!”, au transmis colegii din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Călărași.