Instituția Prefectului – Județul Călărași avertizează populația asupra unei perioade critice de caniculă și disconfort termic accentuat, în urma unei informări oficiale emise de Administrația Națională de Meteorologie. Județul Călărași se află sub incidența unor coduri galben și portocaliu de vreme extrem de caldă, valabile în intervalul 25 iunie, ora 10:00 – 27 iunie, ora 10:00.

🔶 25–26 iunie: COD GALBEN
În această perioadă, valul de căldură va cuprinde întreaga regiune de sud a țării, inclusiv județul Călărași. Se vor înregistra temperaturi maxime între 34°C și 38°C, iar nopțile vor fi tropicale, cu temperaturi care nu vor coborî sub 20°C.
Indicele temperatură-umezeală (ITU) va depăși pragul critic de 80 de unități, generând un disconfort termic sever, în special pentru persoanele vulnerabile.

🟧 26–27 iunie: COD PORTOCALIU
Pentru această perioadă, meteorologii anunță temperaturi extreme, de până la 40°C, în județul Călărași și sudul Munteniei. Nopțile vor fi deosebit de calde, cu minime cuprinse între 20°C și 24°C, ceea ce va îngreuna considerabil odihna și refacerea organismului.

📌 Recomandări pentru populație:
– Evitați deplasările în aer liber în intervalul orar 11:00–18:00;
– Hidratați-vă corespunzător, consumând cel puțin 2 litri de lichide pe zi;
– Purtați haine lejere, deschise la culoare și protejați-vă capul cu pălării sau umbrele;
– Nu lăsați copiii, persoanele vârstnice sau animalele de companie în autoturisme parcate la soare;
– Respectați sfaturile medicilor și autorităților locale.

Advertisement

Instituția Prefectului face apel la cetățeni să trateze cu seriozitate aceste avertizări și să ia toate măsurile de precauție pentru a preveni efectele negative ale caniculei.

În plin cod galben de caniculă, ISU Călărași lansează un apel emoționant către populație pentru a veni în ajutorul animalelor fără stăpân, afectate de temperaturile extreme. Într-o postare pe pagina oficială de Facebook, reprezentanții ISU transmit un mesaj clar: „Poate n-au gură să strige, dar sigur le este sete!”, încurajând cetățenii să lase boluri cu apă și hrană în locuri umbroase și sigure pentru câini și pisici.

„Este un gest simplu, dar extrem de important pentru supraviețuirea și confortul acestor animale în perioadele de caniculă”, se arată în mesajul ISU.

Totuși, mesajul salvatorilor intră în coliziune directă cu o hotărâre a Consiliului Local Călărași, care interzice explicit hrănirea animalelor și păsărilor fără stăpân de pe domeniul public.

Conform HCL nr. 194/2023,  Art. 5 – hrănirea acestora este sancționată cu amenzi între 1.500 și 2.000 de lei. Măsura a fost inspirată de inițiative similare din orașe mari, precum Timișoara.

Pe de altă parte, medicii veterinari confirmă că porumbeii pot deveni vectori de boli, printre care și psitacoza, o zoonoză periculoasă care, în cazuri rare, se poate transmite și între oameni.

Advertisement

Sati (sau suttee) a fost o practică funerară tradițională din India, în care o văduvă se autoimola pe rugul funerar al soțului său decedat, considerată un act de devotament suprem. Originea sa este strâns legată de cultura hindusă, datând probabil din secolele IV-V d.Hr., deși primele relatări detaliate apar în texte din secolul al X-lea. Practica era bazată pe credința că o văduvă își putea asigura soțului un loc în ceruri și propria eliberare spirituală prin acest sacrificiu.

Sati nu a fost niciodată universală în India, fiind mai frecventă în anumite regiuni, precum Bengalul și Rajasthan, mai ales în castele superioare, precum kshatriya (războinicii) și brahminii. Textul sacru Rigveda menționează rareori astfel de acte, dar interpretările ulterioare ale dharmașastras au promovat ideea că o văduvă virtuoasă ar trebui să urmeze soțul în moarte. Totuși, mulți istorici consideră că practica a fost adesea impusă de presiuni sociale sau familiale, mai degrabă decât aleasă liber.

Metoda implica ca văduva să fie plasată pe rugul funerar al soțului, unde flăcările erau aprinse, uneori cu ajutorul rudelor sau al preoților. În unele cazuri, femeile erau legate sau sedate pentru a nu putea scăpa. Ritualul era însoțit de cântări și rugăciuni, iar martorii îl percepeau ca pe un act sacru. Totuși, existau și excepții: văduvele tinere sau cele cu copii erau adesea descurajate să practice sati, iar unele regiuni permiteau alternative, precum purtarea unor simboluri ale văduviei.

Abolirea sa a început în secolul al XIX-lea, sub influența britanicilor care controlau India. În 1829, guvernatorul general Lord William Bentinck a interzis oficial practica sati prin lege, cu sprijinul reformatorilor hinduși precum Raja Ram Mohan Roy. Deși interzicerea a fost întâmpinată cu rezistență în anumite cercuri, cazurile de sati au scăzut semnificativ. Astăzi, practica este ilegală și extrem de rară, fiind considerată o relicvă a trecutului, condamnată pe scară largă ca o încălcare a drepturilor umane.

Advertisement

Sati rămâne un subiect sensibil, reflectând atât complexitatea tradițiilor indiene, cât și eforturile de modernizare și emancipare a femeilor.