Pearl S. Buck s-a născut în 1892 în West Virginia, dar America a cunoscut-o doar câteva luni, căci părinții ei misionari au dus-o curând în China. A crescut pe malurile râului Yangtze, în Zhenjiang, unde a învățat chineza înainte de engleză și își ascundea părul blond sub o pălărie ca să se poată juca liber cu copiii localnici. Mai târziu avea să spună că în acei ani nu se simțea o persoană albă – aparținea fiecărui loc și totodată niciunuia, o senzație de neapartenență care avea să o însoțească toată viața.
În 1917 s-a căsătorit cu John Lossing Buck și s-a mutat în zonele rurale ale Chinei. În 1920 a venit pe lume fiica lor, Carol. Curând au observat că ceva era în neregulă: copila nu vorbea, avea crize violente și nu învăța. Medicii nu puteau pune un diagnostic clar; astăzi știm că suferea de fenilcetonurie, o boală crudă care atunci rămânea doar o durere fără nume. Soțul ei s-a retras în tăcere și a refuzat să se întoarcă în America, unde poate ar fi existat tratamente mai bune. El controla strict banii, astfel încât Pearl trebuia să ceară fiecare monedă. A înțeles atunci, cu o claritate sfâșietoare, că viitorul fiicei ei depindea exclusiv de ea, iar ea nu avea nimic.
În 1927, războiul civil chinez le-a răsturnat complet existența. Au fugit mai întâi în Japonia, apoi s-au adăpostit într-un apartament sărăcăcios din Shanghai, împărțit cu alte familii. Soțul s-a întors la muncă, lăsând-o pe Pearl singură cu copiii. Avea 35 de ani, o căsnicie care se destrăma lent, o fiică ce avea nevoie de îngrijiri speciale și niciun orizont vizibil. Mulți în locul ei s-ar fi resemnat, dar ea a ales o altă cale: a început să scrie, nu din inspirație romantică, ci din disperare pură. Scrisul devenise singura poartă spre libertate și singura speranță de a-i oferi lui Carol un viitor.
A găsit un anunț cu trei agenți literari și le-a scris tuturor. Doi au refuzat-o imediat, spunând că nimeni nu citește povești despre China. Al treilea, David Lloyd, a acceptat și avea să-i rămână alături timp de trei decenii. În 1929 a adus-o pe Carol în America în căutarea unui tratament potrivit. A văzut instituții îngrozitoare, adevărate cuști ale uitării, până când a descoperit Vineland, în New Jersey – un loc uman și sigur. Să-și lase fiica acolo a fost, după propria mărturisire, cel mai dureros moment din viața ei, dar l-a acceptat și s-a îndatorat profund pentru a acoperi costurile.
Între timp, primul ei roman, „Vânt de răsărit, vânt de apus”, fusese acceptat după 25 de refuzuri, de către ultimul editor rămas. S-a întors în China și, mânată de o furie creatoare, a terminat în doar trei luni „Pământ bun” (The Good Earth) – povestea lui Wang Lung și a soției sale O-Lan, doi țărani chinezi simpli pe care i-a înfățișat cu o demnitate, profunzime și iubire nemărginită. Într-o Americă care disprețuia poporul chinez, cartea a devenit o adevărată revelație. Clubul Cărții Lunii a ales-o, iar Pearl a primit 4.000 de dolari – suficienți ca, pentru prima dată, să poată garanta siguranța lui Carol. A plâns de bucurie. Romanul a fost cel mai vândut în 1931 și 1932, iar în 1938 i-a adus Premiul Nobel pentru Literatură, făcând-o prima femeie americană care primea această distincție.
Totuși, adevăratul ei triumf nu a fost gloria literară, ci faptul că a dezvăluit lumii umanitatea acolo unde nimeni nu voia să privească și a construit punți între culturi doar prin puterea cuvintelor. Nu s-a oprit aici: a scris peste șaptezeci de cărți, a adoptat șapte copii de rase diferite, a luptat pentru drepturile civile, ale femeilor și ale persoanelor cu dizabilități și a fondat Welcome House, prima agenție de adopții interrasiale din America.
A murit în 1973, iar Carol a trăit încă două decenii – în siguranță, îngrijită și iubită, exact cum promisese mama ei. Povestea lui Pearl S. Buck ne amintește că marile capodopere nu se nasc întotdeauna din inspirație cerească, ci uneori din foame, din suferință și din cea mai pură, disperată și indestructibilă dragoste maternă. „Pământ bun” nu a fost scris pentru faimă, ci pentru că o mamă nu avea altă alegere. Și tocmai acea alegere a transformat literatura, a schimbat percepția asupra unui întreg popor și, în cele din urmă, a schimbat lumea. Pearl S. Buck ne arată că, atunci când dragostea este suficient de puternică, poate muta munți din loc.
