Curiozități și Istorie
Din disperare, s-a născut o capodoperă
Pearl S. Buck s-a născut în 1892 în West Virginia, dar America a cunoscut-o doar câteva luni, căci părinții ei misionari au dus-o curând în China. A crescut pe malurile râului Yangtze, în Zhenjiang, unde a învățat chineza înainte de engleză și își ascundea părul blond sub o pălărie ca să se poată juca liber cu copiii localnici. Mai târziu avea să spună că în acei ani nu se simțea o persoană albă – aparținea fiecărui loc și totodată niciunuia, o senzație de neapartenență care avea să o însoțească toată viața.
În 1917 s-a căsătorit cu John Lossing Buck și s-a mutat în zonele rurale ale Chinei. În 1920 a venit pe lume fiica lor, Carol. Curând au observat că ceva era în neregulă: copila nu vorbea, avea crize violente și nu învăța. Medicii nu puteau pune un diagnostic clar; astăzi știm că suferea de fenilcetonurie, o boală crudă care atunci rămânea doar o durere fără nume. Soțul ei s-a retras în tăcere și a refuzat să se întoarcă în America, unde poate ar fi existat tratamente mai bune. El controla strict banii, astfel încât Pearl trebuia să ceară fiecare monedă. A înțeles atunci, cu o claritate sfâșietoare, că viitorul fiicei ei depindea exclusiv de ea, iar ea nu avea nimic.
În 1927, războiul civil chinez le-a răsturnat complet existența. Au fugit mai întâi în Japonia, apoi s-au adăpostit într-un apartament sărăcăcios din Shanghai, împărțit cu alte familii. Soțul s-a întors la muncă, lăsând-o pe Pearl singură cu copiii. Avea 35 de ani, o căsnicie care se destrăma lent, o fiică ce avea nevoie de îngrijiri speciale și niciun orizont vizibil. Mulți în locul ei s-ar fi resemnat, dar ea a ales o altă cale: a început să scrie, nu din inspirație romantică, ci din disperare pură. Scrisul devenise singura poartă spre libertate și singura speranță de a-i oferi lui Carol un viitor.
A găsit un anunț cu trei agenți literari și le-a scris tuturor. Doi au refuzat-o imediat, spunând că nimeni nu citește povești despre China. Al treilea, David Lloyd, a acceptat și avea să-i rămână alături timp de trei decenii. În 1929 a adus-o pe Carol în America în căutarea unui tratament potrivit. A văzut instituții îngrozitoare, adevărate cuști ale uitării, până când a descoperit Vineland, în New Jersey – un loc uman și sigur. Să-și lase fiica acolo a fost, după propria mărturisire, cel mai dureros moment din viața ei, dar l-a acceptat și s-a îndatorat profund pentru a acoperi costurile.
Între timp, primul ei roman, „Vânt de răsărit, vânt de apus”, fusese acceptat după 25 de refuzuri, de către ultimul editor rămas. S-a întors în China și, mânată de o furie creatoare, a terminat în doar trei luni „Pământ bun” (The Good Earth) – povestea lui Wang Lung și a soției sale O-Lan, doi țărani chinezi simpli pe care i-a înfățișat cu o demnitate, profunzime și iubire nemărginită. Într-o Americă care disprețuia poporul chinez, cartea a devenit o adevărată revelație. Clubul Cărții Lunii a ales-o, iar Pearl a primit 4.000 de dolari – suficienți ca, pentru prima dată, să poată garanta siguranța lui Carol. A plâns de bucurie. Romanul a fost cel mai vândut în 1931 și 1932, iar în 1938 i-a adus Premiul Nobel pentru Literatură, făcând-o prima femeie americană care primea această distincție.
Totuși, adevăratul ei triumf nu a fost gloria literară, ci faptul că a dezvăluit lumii umanitatea acolo unde nimeni nu voia să privească și a construit punți între culturi doar prin puterea cuvintelor. Nu s-a oprit aici: a scris peste șaptezeci de cărți, a adoptat șapte copii de rase diferite, a luptat pentru drepturile civile, ale femeilor și ale persoanelor cu dizabilități și a fondat Welcome House, prima agenție de adopții interrasiale din America.
A murit în 1973, iar Carol a trăit încă două decenii – în siguranță, îngrijită și iubită, exact cum promisese mama ei. Povestea lui Pearl S. Buck ne amintește că marile capodopere nu se nasc întotdeauna din inspirație cerească, ci uneori din foame, din suferință și din cea mai pură, disperată și indestructibilă dragoste maternă. „Pământ bun” nu a fost scris pentru faimă, ci pentru că o mamă nu avea altă alegere. Și tocmai acea alegere a transformat literatura, a schimbat percepția asupra unui întreg popor și, în cele din urmă, a schimbat lumea. Pearl S. Buck ne arată că, atunci când dragostea este suficient de puternică, poate muta munți din loc.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În inima munților australieni, acolo unde aerul miroase a eucalipt umed și mușchi vechi, trăiește o pasăre care pare ruptă dintr-o flacără. Masculul privor de flacără poartă o mantie de un negru profund, aproape catifelat, peste care arde un scut roșu-strălucitor ce îi acoperă pieptul și fruntea. Când soarele îl atinge, roșul acesta pare că se aprinde cu adevărat, ca o bucată de jar viu care pulsează între copaci.
Femela, dimpotrivă, îmbracă tonuri mai discrete și mai calde: un cenușiu-maroniu cald, cu urme discrete de ruginiu, perfect adaptată să dispară printre crengi și frunze moarte. Doar ochii lor mici, negri și lucioși, îi trădează întotdeauna.
Îl vezi cel mai adesea stând nemișcat pe o creangă joasă sau pe o piatră, cu coada ridicată și capul ușor plecat, pândind. Apoi, brusc, se aruncă la sol după o insectă mică, cu mișcări rapide și precise, după care se întoarce pe același loc de observație ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Cântecul lui e neașteptat de puternic pentru o pasăre atât de mică: o succesiune clară, veselă, de fluierături scurte și limpezi, care răsună prin văi și te face să întorci capul mirat. În sezonul de cuibărit devine și mai insistent, ca un mic clopot de foc care vestește viața nouă.
Privorul de flacără nu e doar o pasăre. E o mică minune de culoare și curaj, un fragment de vară veșnică purtat prin ceața rece a munților. Când îl vezi, pentru o clipă uiți de frig, de vânt și de umezeală – rămâne doar focul acela mic, viu, care nu se stinge niciodată.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Pe 29 decembrie 1919, Parlamentul României a votat legile de ratificare a Unirii Basarabiei (27 martie/9 aprilie), Bucovinei (15/28 noiembrie) și Transilvaniei (1 Decembrie 1918) cu Regatul României, punând astfel pecetea juridică definitivă asupra celui mai important act din istoria modernă românească: Marea Unire și nașterea României Mari. Această zi rămâne simbolul împlinirii visului național de secole al românilor.
IATĂ CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN ACEASTĂ ZI:
1170 – Thomas Becket, Arhiepiscop de Canterbury, a fost asasinat în interiorul Catedralei Canterbury de susținători ai regelui Henric al II-lea Plantagenet.
1606 – A murit Ștefan Bocskai, principe al Transilvaniei.
1610 – Începe campania lui Gabriel Bathory, principe al Transilvaniei, împotriva lui Radu Şerban, domnul Munteniei. Oastea transilvăneană pătrunde prin pasul Bran în Muntenia şi înaintează spre Tîrgovişte, prăpădind şi arzînd satele străbătute. Radu Şerban se refugiază în Moldova.
1721 – S-a născut Madame de Pompadour, metresa regelui Ludovic al XIV-lea al Franței.
1776 – S-a născut Charles Macintosh, chimist britanic, inventatorul impermeabilului;
1800 – S-a născut Charles Goodyear, inventator si om de afaceri american, faimos in zilele noastre pentru inventarea cauciucului vulcanizat;
1808 – S-a născut Andrew Johnson, politician american al 17-lea președinte al Statelor Unite.
1809 – S-a născut William Ewart Gladstone, conducător al Partidului Liberal Britanic, prim-ministru al Marii Britanii în perioadele 1868–1874, 1880–1885, 1886 și 1892–1894 ; (d. 19 mai 1898).
1837 – Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg, o reședință a țarilor, a ars complet.
1843 – S-a născut Regina Elisabeta a României, soţia regelui Carol I al României. (d.1916)
1845 – Republica Texas s-a unit cu Statele Unite ale Americii, devenind al 28-lea stat al acestei federații.
1883 – S-a născut prozatorul şi dramaturgul rus Alexei N. Tolstoi. (d. 1945)
1891 – Inventatorul american Thomas Edison a patentat radioul.
1892/10 ianuarie 1893 – Se oficiaza, la Sigmaringen, în Germania, căsătoria dintre Principele Ferdinand de Hohenzollern, moştenitor al tronului României, cu principesa Maria (fiica ducelui Alfred de Edinburgh–Coburg şi a marii ducese Maria a Rusiei).
1910 – Demisia Guvernului liberal condus de Ion I. C. Brătianu ; se formează un guvern conservator, în frunte cu P.P. Carp, care promovează o susținută și eficientă inițiativă.
1919 – Parlamentul votează Legile de ratificare a unirii cu România a Transilvaniei, a Bucovinei şi a Basarabiei; este primul Parlament al României reîntregite, reunit la Bucureşti, ales prin vot universal şi cuprinzând reprezentanţi din toate teritoriile locuite majoritar de români.
1930 – A avut loc primul recensământ al populației României reîntregite.
1933 – A încetat din viaţă I.G.Duca, prim-ministru al guvernului României, asasinat de către un comando legionar pe peronul gării din Sinaia;
1959 – S-a deschis prima linie a metroului din Lisabona.
1970 – Conducerea Partidului Comunist Român a aprobat deshumarea osemintelor lui Iuliu Maniu, aflate în incinta penitenciarului Sighet, și reînhumarea lor în satul Bădăcin, județul Sălaj. De asemenea, a fost aprobată deshumarea osemintelor lui Ion Mihalache aflate în incinta penitenciarului Râmnicu-Sărat și reînhumarea lor în comuna Topoloveni, județul Argeș.
1989 – Are loc prima şedinţă a guvernului provizoriu, condus de Petre Roman, primul guvern al României de după căderea comunismului.
1989 – Prin Decret CFSN (nr.33) a fost desfiinţat Departamentul Securităţii Statului (odioasa poliție secretă comunistă).
1989 – Václav Havel a devenit preşedinte al Cehoslovaciei.
2024 – Accident aviatic în Coreea de Sud: Bilanţ final – 179 de morţi şi doi supravieţuitori.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Tanagerul pestriț (Ixothraupis guttata) este una dintre acele păsări care par pictate de un artist prea entuziast: galben strălucitor aproape peste tot, presărat cu pete și stropi negre neregulate, ca o ploaie de cerneală pe un fundal solar.
Trăiește în zonele umede și calde ale Americii de Sud, de la Panama și Columbia, prin Ecuador și Peru, până în nord-vestul Boliviei. Preferă marginile pădurilor tropicale, luminișurile, plantațiile abandonate și pădurile secundare, acolo unde lumina pătrunde mai generos și fructele sunt la îndemână.
Masculul este vedeta incontestabilă: capul, gâtul, pieptul și burta galbene intense, aproape fosforescente în lumină directă, cu pete negre mari și bine conturate pe spate, aripi și coadă. Femela păstrează aceeași schemă de culori, dar totul este mai stins, mai discret – galbenul devine lămâie pal, iar petele negre mai puțin contrastante.
Se deplasează în grupuri mici, adesea alături de alte specii de tangare și pitulice, formând stoluri mixte zgomotoase care explorează coroanele copacilor în căutarea fructelor mici, a boabelor suculente și a insectelor ascunse sub frunze. Cântecul lui este un ciripit rapid, ascuțit și vesel, care răsună ca un semnal de alarmă veselă prin vegetația deasă.
Ceea ce impresionează cel mai mult la tanagerul pestriț este felul în care culorile lui par să schimbe atmosfera întregii zone: când apare într-un luminis, întregul peisaj devine brusc mai viu, mai tropical, mai aproape de acea imagine idealizată pe care o avem despre jungla sud-americană.
O mică bijuterie în mișcare, un fragment de vară eternă prins între crengi – tanagerul pestriț rămâne una dintre cele mai vesele și mai ușor de recunoscut păsări ale tropicelor umede. O vezi o dată și nu o mai uiți niciodată.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Din disperare, s-a născut o capodoperă
Recomandare de carte – „Falsul candidat” – de Brian Klein
Siropul de casă care „topește” grăsimea de pe abdomen
Ședința Consiliului Județean Călărași, plină de emoție și bucurie. Zeci de colindători au creat o atmosferă de sărbătoare
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
