Connect with us
Vremea în Călărași: 🌡️ 2°C | Anul XI Nr. 541

Știri

Destinații cu temperaturi calde iarna, cu buget redus. Unde te poți bucura și de opt ore de soare în sezonul rece

Published

on

Criza costului vieții îi face pe mulți dintre noi să strângă cureaua și să reconsidere planurile de călătorie pentru anul viitor.

Dar asta nu înseamnă că trebuie să ratezi soarele iarna aceasta. Extrasezonul este un moment excelent pentru a găsi oferte pentru vacanțele cu climă mai caldă.

Pentru a afla unde este cel mai puțin costisitor să călătorești în jumătatea lunii februarie 2023, OTA Insight a analizat prețul mediu al camerelor de hotel pe noapte.

Raportul a analizat orașe și destinații-cheie care sunt de obicei mai calde în lunile de iarnă, unde puteți sta cu 100 EUR pe noapte sau mai puțin.

Advertisement

Iată cele mai ieftine destinații cu temperaturi ridicate iarna.

Sardinia, Italia-pentru 100 € pe noapte

Sardinia sare puțin peste pragul de 100 EUR pentru o noapte de ședere, dar are multe de oferit. Deși plaje ar putea să nu fie amenajate în februarie, puteți totuși să vă plimbați de-a lungul falezelor frumoase și să admirați obiectivele turistice.

Există o mulțime de experiențe culturale și culinare care să vă umple timpul și sunt destul de puțini vizitatori în timpul sezonului de iarnă. Sardinia are aproximativ cinci ore de soare pe zi în februarie și temperaturile maxime medii zilnice de 15C.

Nisa-Franța pentru 99 EUR pe noapte

Acest oraș plin de farmec este încă la fel de elegant în timpul lunilor de iarnă. Și, ca bonus, acest loc nu este plin de vizitatori în această perioadă. Bucurați-vă de apusuri uimitoare de seară de la una dintre cafenelele sau barurile de pe celebra promenadă din Nisa.

Temperaturile din Nisa încep să se crească din nou din ianuarie, făcându-l un loc blând. Maximele zilnice medii pot atinge 13C cu nouă ore de soare, dar împachetați-vă îmbrăcăminte groasă pentru noapte.

Advertisement

Marbella-Spania, pentru 99 EUR pe noapte

Costa del Sol este renumită pentru vacanțele însorite în sezonul cald , dar este și o alegere excelentă pentru o vacanță de iarnă. Schimbați relaxarea pe plajă pentru unele dintre facilitățile sportive pe care le oferă Marbella.

Profitați de vremea mai rece pentru a face drumeții prin peisajul rural sau bucurați-vă de unul dintre cele 70 de terenuri de golf împrăștiate în regiune.

Marbella are un microclimat care înregistrează maxime medii în februarie de 16 C și șapte ore de soare pe zi. Precipitațiile medii sunt mai mici decât în ​​ianuarie, dar este încă una dintre cele mai umede luni, așa că asigurați-vă că luați o umbrelă.

Montpellier, Franța pentru 90 EUR pe noapte

În medie, cazarea în Montpellier vă va costa 90 EUR pe noapte în februarie. Poate că nu este la fel de cald ca lunile de vară, dar iarna este cel mai bun moment pentru a vă bucura de festivaluri culturale și de tot ce are de oferit orașul.

Vizitați una dintre numeroasele sale săli de ceai, înfășurați-vă într-o pătură și savurați o ciocolată fierbinte.

Advertisement

Vremea în Montpellier în luna februarie este răcoroasă și cu vânt, cu maxime de 12 grade Celsius, dar cu șanse de ploaie de doar 18%.

Casablanca, Maroc pentru 87 € pe noapte

Marocul nu are foarte multți turiști în februarie, așa că este un moment bun pentru a-l vizita dacă nu vă place aglomerația. Mai mult decât atât, înseamnă că veți plăti mai puțin pentru cazare, în medie 87 EUR pe noapte.

Puteți să vă bucurați de arhitectura unică a orașului fără mulțimea obișnuită de turiști. Este una dintre cele mai calde destinații de pe această listă, cu o medie zilnică maximă de 18C. Vă puteți aștepta la aproximativ șapte ore de soare pe zi. Cu toate acestea, februarie este cea mai umedă lună, așa că asigurați-vă că luați îmbrăcăminte adecvată.

Malta, pentru 86 EUR pe noapte

Costul mediu de cazare este mai mic în Malta în extrasezon. În medie, vă va costa 86 EUR pe noapte în luna februarie.

Siturile istorice și muzeele mari sunt probabil și ele mai puțin aglomerate ca vara. Este, de asemenea, un moment minunat pentru a explora restaurantele, barurile și puburile din Malta.

Advertisement

Iarna este mai rece pe insulă, dar este încă mai caldă și mai însorită decât în ​​majoritatea părților Europei. Malta se bucură de o medie de opt ore de soare în februarie și de temperaturi medii zilnice ridicate de 16 C.

Creta-Grecia pentru 80 € pe noapte

Există mult mai puțini turiști în Creta în timpul iernii, ceea ce înseamnă că prețul mediu de cazare scade la 80 de euro pe noapte.

Este, de asemenea, mai verde, iar munții sunt acoperiți de zăpadă în această perioadă a anului, ceea ce îl face probabil mai frumos decât în ​​timpul verii uscate. Nici la site-uri celebre precum Knossos sau Elafonisi nu vor fi aglomerații.

Temperaturile în Creta în februarie ating o medie zilnică maximă de 16C. Ai șanse de 55% să ai o zi perfect însorită. Totuși, marea va fi prea rece pentru o baie , așa că cel mai bine este să rămâneți la o piscină încălzită dacă doriți să faceți o baie.

Portimão, Portugalia pentru 77 EUR pe noapte

Cu o medie de 77 EUR pe noapte, Portimão este mai ieftină decât multe alte destinații de iarnă din Portugalia. Este cel mai mare oraș din vestul Algarve, dar este adesea mult mai puțin agitat decât orașele de pe plajă din jur.

Advertisement

În februarie, temperatura maximă medie zilnică este în jur de 16 C – nu la fel de caldă ca altele de pe listă, dar cu siguranță mai caldă decât în ​​nordul Europei. Asigurați-vă că luați haine groase dacă intenționați să vă aventurați după întuneric, deoarece temperaturile pot scădea dramatic la apusul soarelui.

sursa: Euronews.ro

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Știri

Leacul bunicii care te scapă rapid de tusea seacă: siropul magic făcut din bere și zahăr ars

Published

on

Un remediu popular mai puțin cunoscut, dar uimitor de eficient împotriva tusei seci și iritante este siropul făcut din bere și zahăr ars. După o viroză sau o răceală puternică, tusea uscată poate rămâne săptămâni întregi și devine extrem de obositoare. Acest sirop tradițional o calmează rapid și ajută la eliminarea ei.

Ingrediente (pentru un borcan de ~300 ml):

  • 500 ml bere (de preferat brună sau neagră, dar merge și blondă)
  • 250 g zahăr (aproximativ o cană și jumătate)
  • un borcan curat cu capac

Mod de preparare:

  1. Într-o cratiță cu fund gros punem zahărul la foc mic și îl topim până devine caramel de culoare brun-aurie (avem grijă să nu-l ardem prea tare, ca să nu capete gust amar).
  2. Când zahărul este complet topit și spumegă, turnăm berea treptat (va face spumă puternică multă – e normal). Atenție să nu vă stropiți!
  3. Amestecăm continuu și lăsăm să fiarbă la foc mic circa 15–20 de minute, până când compoziția scade și capătă consistența unui sirop gros, asemănător mierii.
  4. Luăm de pe foc, lăsăm 5 minute să se mai răcească, apoi turnăm fierbinte în borcanul sterilizat.
  5. Înșurubăm capacul și păstrăm la cămară, în loc răcoros și întunecos.

Administrare:

  • Adulți: câte 1 lingură de 3–4 ori pe zi
  • Copii peste 7 ani: câte 1 linguriță de 3 ori pe zi

După 2–3 zile tusea seacă se transformă în una productivă și dispare mult mai repede. Gustul este plăcut dulce-amărui, iar efectul calmant asupra gâtului se simte aproape imediat.

Un leac vechi, simplu și la îndemâna oricui – încercat și confirmat de generații întregi!

Advertisement
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

Știri

Alertă de lepră la Cluj: primul caz confirmat după decenii – ce spun autoritățile despre riscuri

Published

on

În plină iarnă a anului 2025, România se confruntă cu o știre șocantă: un caz de lepră – cunoscută și ca boala lui Hansen – a fost confirmat oficial, iar alte trei suspiciuni sunt în plină evaluare medicală. Anunțul a venit chiar pe 11 decembrie, de la Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, care a subliniat că situația este sub control strict, dar nu una de neglijat.

Totul a început pe 26 noiembrie, când două tinere de 21 și 25 de ani, originare din Indonezia, s-au prezentat la Spitalul Clinic Județean de Urgență din Cluj-Napoca prezentând leziuni cutanate suspecte. Acestea, alături de alte două femei tot din Asia, lucrau ca maseuze într-un salon SPA din oraș. Testele microbiologice au confirmat că boala este prezentă la una dintre ele, iar celelalte trei cazuri sunt acum investigate detaliat, pe baza simptomelor vizibile pe piele și a istoricului epidemiologic.

Este vorba despre cel mai recent episod dintr-o boală veche de mii de ani, care a dispărut practic din țară după anul 1981, ultimul caz înregistrat atunci. La nivel european, lepră rămâne extrem de rară, manifestându-se sporadic mai ales la persoane venite din zone endemice precum Asia, Africa sau America Latină. Transmiterea ei nu se face ușor – necesită contact prelungit și intim cu un pacient netratat, ceea ce face ca riscul pentru populație este minim, conform specialiștilor.

Autoritățile au reacționat prompt: salonul SPA a fost închis temporar, Inspecția Sanitară de Stat supraveghează îndeaproape situația, iar direcțiile de sănătate publică județene și centrul național coordonează toate măsurile necesare.

Advertisement

Pacientele primesc tratament antibiotic adaptat, care vindecă boala în majoritatea cazurilor dacă este depistată la timp, fără a lăsa sechele grave.

Această reapariție subliniază provocările globalizării: migrația și contactele internaționale pot aduce boli uitate înapoi în țări considerate sigure. Totuși, vestea vine cu un mesaj liniștitor – lepră nu este o epidemie iminentă, ci un incident izolat, gestionat cu profesionalism. România, care a închis ultimul leprozeriu de la Tichilești în 2011, arată că lecțiile istoriei sunt încă vii, dar progresele medicinei moderne fac ca o astfel de boală să nu mai fie un blestem inevitabil.

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

Știri

Omul care a murit strigând blesteme către cei care l-au trimis în cer

Published

on

În primăvara anului 1967, Uniunea Sovietică voia cu orice preț să sărbătorească 50 de ani de la Revoluția din Octombrie printr-un spectacol cosmic grandios. Nava Soiuz-1 urma să fie lansată cu un singur om la bord, iar a doua zi să se cupleze în orbită cu Soiuz-2, echipată cu trei cosmonauți. Cei patru urmau apoi să facă schimb de locuri și să se întoarcă pe Pământ în formații diferite – o premieră tehnică menită să eclipseze definitiv Statele Unite.

Doar că Soiuz-1 era bolnavă. Grav bolnavă. În lunile de teste, inginerii descoperiseră 203 de defecte structurale majore. Partea electronică era un coșmar, termoizolația aproape inexistentă, parașută principală fusese împachetată de mântuială. Toată lumea știa, de la tehnicieni până la proiectanții-șefi. Nimeni nu îndrăznea însă să oprească programul: Brejnev voia paradă, iar anularea ar fi însemnat umilință națională.

Pilotul principal ales era Vladimir Komarov, 40 de ani, inginer strălucit, deja erou al zborului Voskhod-1. Rezervă îi era Iuri Gagarin, primul om în cosmos și prietenul său cel mai apropiat. Când testele finale au arătat că nava nu poate fi salvată, Gagarin a făcut un gest disperat: s-a prezentat la centrul de pregătire și a cerut să ia el locul lui Komarov, sperând că autoritățile nu vor risca viața simbolului suprem al cuceririi spațiale sovietice.

Komarov a aflat. Și a refuzat categoric. „Dacă mor eu, tu rămâi în viață și vei putea lupta să nu se mai întâmple așa ceva niciodată”, i-a spus prietenului său. A acceptat misiunea știind că nu se va mai întoarce.

Advertisement

Pe 23 aprilie 1967, la ora 3:35 dimineața, racheta s-a ridicat de la Baikonur. Primele ore au fost un calvar. Unul dintre panourile solare nu s-a deschis, bateria s-a descărcat rapid, sistemele de orientare au început să cedeze. Komarov a încercat zeci de manevre manuale, dar nava devenea din ce în ce mai instabilă. Controlul misiunii a anulat lansarea lui Soiuz-2 – era clar că acuplarea era imposibilă.

A venit ordinul de întoarcere. La intrarea în atmosferă, capsula a început să se rotească nebunește. Când a ajuns la altitudinea de 7 kilometri, sistemul principal de parașute a eșuat complet. Parașuta de rezervă s-a deschis doar pe jumătate și s-a înfășurat imediat. Soiuz-1 s-a izbit de pământ cu peste 600 km/h lângă Orenburg. Impactul a fost atât de violent încât capsula s-a transformat într-o minge de metal topit. Corpul lui Komarov a fost practic pulverizat; ceea ce a rămas a încăput într-o cutie de pantofi.

Se spune că, în ultimele minute, când a înțeles că nu mai există nicio șansă, Komarov a deschis canalul de comunicație și a început să strige. Nu plângea. Blestema. Blestema pe cei care l-au obligat să zboare cu o navă moartă, pe inginerii care au semnat rapoarte mincinoase, pe politicienii care au preferat gloria goală în locul vieții unui om.

A murit la 40 de ani, lăsând în urmă o soție și doi copii. A murit știind totul și alegând să moară pentru ca altcineva – prietenul său – să poată trăi și să spună cândva adevărul.

Adevărul acela a rămas mult timp îngropat sub cenușa capsulei. Dar numele lui Vladimir Komarov a rămas: omul care a privit moartea în ochi și a acceptat-o cu demnitate, ca să nu moară altul în locul lui.

Advertisement

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading