În dimineața de 11 aprilie 1945, când tancurile Diviziei a 3-a Blindate americane au intrat în lagărul Buchenwald, aerul era încă greu de mirosul morții. Peste tot zăceau trupuri care nu mai apucaseră să vadă libertatea cu o zi, cu o oră înainte. Gardienii SS fugiseră sau fuseseră prinși, iar deținuții rămași în viață abia își târau picioarele, umbre ale unor oameni care cândva avuseseră nume, familii, vise.

Printre ei se afla un bărbat atât de slab încât oasele păreau să-i străpungă pielea. Nu mai avea putere să stea în picioare, dar când soldații au adus în baracă un pian vechi, confiscat dintr-o vilă părăsită a unui ofițer SS, el s-a ridicat încet și s-a așezat pe scaun. Degetele lui, ca niște crengi uscate, au atins clapele.

Primul acord a sunat stins, ca o șoaptă. Al doilea deja era o rugăciune. Apoi a început să cânte – nu știm ce melodie, poate Chopin, poate Beethoven, poate doar o arie pe care o purtase în minte ani ca să nu înnebunească. Sunetul umplea încăperea ca o lumină slabă într-un beci. Soldații americani, cu armele încă în mâini și praful drumului pe uniforme, au rămas înlemniți. Unii și-au scos căștile. Alții au început să plângă fără să-și dea seama.

Omul cânta de parcă fiecare notă îl costa ultima fărâmă de viață. Dar cânta. Cânta pentru că acum putea. Cânta pentru cei care nu mai puteau. Cânta pentru că muzica era singura dovadă că sufletul lui nu murise încă în camera de gazare, în marșurile morții, în bătăile de dimineață.

Advertisement

Când a terminat, a rămas aplecat deasupra clapelor, cu capul plecat. Un soldat s-a apropiat și i-a pus mâna pe umăr – ușor, de teamă să nu se sfărâme. Nu a spus nimic. Nu era nevoie.

Acea melodie scurtă, cântată de un om care cântărea mai puțin decât uniforma soldatului din spatele lui, a fost poate cea mai puternică declarație de victorie a acelor zile. Nu tancurile, nu steagurile, nu discursurile – ci un pian și zece degete care refuzaseră să moară.

Buchenwald a fost eliberat. Dar în acea clipă, cu adevărat liber a devenit doar sunetul.

Advertisement

Ziua în care Alexandru Ioan Cuza anunţa lumii recunoaşterea definitivă a Unirii (1861), Christian Barnard schimba pentru totdeauna medicina cu primul transplant de inimă (1967) şi în care istoria a înregistrat atât minciuni tragice (Stalin despre Katyn, 1941), cât şi gesturi de curaj incredibil (Bob Marley cântând după ce fusese împuşcat, 1976). O dată cu ecouri puternice în istoria României şi a lumii.

IATĂ CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN ACEASTĂ ZI:

1368 – S-a născut regele Charles al VI-lea al Franței.

1447 – S-a născut Baiazid al II-lea, sultan al Imperiului Otoman.

Advertisement

1533 – A murit Vasili al III-lea, mare cneaz al Moscovei.

1800 – Lângă München, armatele franceze conduse de Jean Moreau au repurtat o victorie decisivă în fața unei coaliții austro-bavareze în Bătălia de la Hohenlinden din cadrul Războiului celei de a Doua Coaliții.

1818 – Illinois a devenit cel de-al 21-lea stat al SUA.

1860 – S-a încheiat Convenția telegrafică alături de Rusia, prima convenție internațională a Principatelor Unite; a intrat în vigoare la 1/13 februarie 1862.

1861 – Alexandru Ioan Cuza a anunțat, cu prilejul deschiderii Camerelor, că „Înalta Poartă, precum și toate Puterile Garante” recunosc Unirea Principatelor Moldovei și Valahiei care vor alege așa cum “România o va simți și o va dori“.

Advertisement

1865 – Domnitorul Alexandru Ioan Cuza promulgă legea de organizare a serviciului de poștă și telegraf în România.

1873 – S-a născut lingvistul Ilie Bărbulescu, membru a numeroase societăți științifice, membru corespondent al Academiei Române; a înființat Catedra de Slavistică a Universității din Iași; (m. 5 iunie 1945). A fost, de asemenea, director al revistei „Arhiva”, organ al Societății de Istorie și Filologie din Iași (1921-1940).

1880 – Prințul Ferdinand de Hohenzollern, nepot de frate al regelui României Carol I, este desemnat moștenitor prezumtiv al tronului României.

1888 – A încetat din viață Carl Zeiss, inventatorul sticlei Zeiss. (n. 11 septembrie 1816).

1892 – Regele României, Carol I, şi regina Marii Britanii, Victoria, semnează tratatul privitor la căsătoria principelui Ferdinand, moștenitor al Tronului României, fiul lui Leopold, prinț de Hohenzollern-Sigmaringen, şi al Antoniei, infanta Portugaliei, nepot de frate al regelui Carol I, cu Maria, principesă de Marea Britanie și Irlanda, fiica Mariei Aleksandrovna (fiica țarului Alexandru al II-lea) și a lui Alfred, duce de Edinburgh (al doilea fiu al reginei Victoria).

Advertisement

1901 – S-a înființat societatea “Tinerimea artistică” de către pictorii Ștefan Luchian, Nicolae Vermont, Constantin Artachino, Gheorghe Petraşcu ş.a.; gruparea milita pentru o artă realistă, pentru subiecte luate din viața țăranilor, a oamenilor de rând.

 1905 – S-a născut Attila Jozsef, unul dintre cei mai mari poeți ai Ungariei (“Cerșetorul frumuseții”, “Rău mă doare”); (m. 1937).

1917 – Este inaugurat podul Quebec, la vest de orașul cu același nume, a cărui proiectarea și construcție a durat două decenii.

1919 – A murit pictorul impresionist francez Pierre-Auguste Renoir; (n. 25 februarie 1841).

1920 – La Geneva a fost semnat Protocolul privind constituirea Curții Permanente de Justiție Internațională cu sediul la Haga.

Advertisement

1927 – S-a lansat primul film cu Stan și Bran, “Putting Pants on Philip”.

1931 – La Moscova, se desfășoară lucrările Congresului al V-lea al Partidului Comunist din România. Alexandru Ştefanski (Gorn), membru al Partidului Comunist Polonez, este numit secretar general al partidului. (3-4 decembrie).

1933 – A început funcționarea efectivă a Spitalului de Urgență din București, actualul Spital de Urgenta Floreasca.

1941 – Stalin îi spune lui Wladysław Sikorski, lider al polonezilor din exil, că unii ofițeri polonezi prizonieri pe teritoriul URSS lipsesc, probabil pentru că au evadat în Manciuria. Istoricii vor dovedi mai târziu că ofițerii fuseseră asasinați la ordinul liderului sovietic.

1948 – S-a născut Ozzy Osbourne, solistul trupei Black Sabbath.

Advertisement

1949 – Decret privind înființarea Camerei de Comerț Exterior a României.

1954 – A încetat din viață Maria Ventura, actriță română (n. 1886)

1967: Într-un spital din Cape Town, chirurgul sud-african Christian Barnard,  conducând o echipă din 31 de specialiști, a efectuat, cu succes, primul transplant de inimă.

1971: Armata pakistaneză a atacat India, declanșând Războiul indo-pakistanez din 1971.

 1973: Programul Pioneer: Pioneer 10 trimite înapoi pe Terra prima imagine de aproape a planetei Jupiter.

Advertisement

 1973: Nicolae Ceaușescu ajunge în Statele Unite pentru o vizită oficială. Va fi primit cu toate onorurile posibile.

1976: A avut loc o încercare de asasinat asupra lui Bob Marley. A fost împușcat de două ori însă a cântat în concert două zile mai târziu.

1977: A fost inaugurat Muzeul Județean Botoșani.

1977: Au fost inaugurate lucrările de construcție a sistemului hidroenergetic și de navigație Porțile de Fier II de la Drobeta-Turnu Severin.

1987: Adunarea Generală a ONU adoptă rezoluții inițiate de România privind reducerea bugetelor militare, reglementarea pașnică a diferendelor dintre state, dezvoltarea bunei vecinătăți.

Advertisement

1991: A încetat din viață filosoful roman Petre Ţuţea. A fost deținut politic între anii 1948–1953 şi 1956–1964 (scrieri: „Omul – Tratat de antropologie creștină”, “Între Dumnezeu și neamul meu”, “Bătrânețea și alte scrieri filosofice”); ( n. 06.10.1902 la Boteni, Muscel, jud Argeș).

1993: A început să emită, la București, postul „Radio Romantic”.

 1997: În orașul canadian Ottawa, reprezentanți ai 121 de state au semnat un tratat privind interzicerea fabricării minelor antipersonal. Statele Unite, China si Rusia au refuzat însă sa semneze acest document.

1998: Banca franceză „Société Générale” este desemnată câștigătoarea licitației organizate de Fondul Proprietății de Stat pentru privatizarea Băncii Române pentru Dezvoltare (BRD). „Société Générale” a cumpărat 51% din acțiunile BRD pentru 200 de milioane de dolari.

 1999: Tori Murden a devenit prima femeie care a traversat singura într-o barca Oceanul Atlantic, după o călătorie de 81 de zile.

Advertisement

2014: A încetat din viață Corneliu Fânățeanu, tenor român.

În inima pădurilor tropicale umede din sud-estul Braziliei și nord-estul Argentinei, printre ramurile înalte ale copacilor uriași, trăiește una dintre cele mai frumoase și mai amenințate păsări din lume: guanul cu frunte neagră. Cu penajul de un verde-smarald strălucitor, gâtul alb-albăstrui și ciocul albastru-deschis, această pasăre mare, de mărimea unei curci, pare ruptă dintr-o lume străveche.

Numele său vine de la creasta neagră și ciufulită de pe frunte și de glasul caracteristic, un fluierat puternic și răsunător care seamănă cu un „pia-pia” metalic, auzit adesea în zorii zilei când stolurile coboară din coronamentul copacilor pentru a se hrăni cu fructe. Este o pasăre strict frugivoră: palmieri, lauracee, mirtacee – nimic nu-i scapă. Semințele pe care le înghite întregi sunt răspândite apoi prin pădure odată cu dejecțiile, făcând din guan un grădinar esențial al pădurii atlantice.

Trăiește în grupuri familiale de 5–12 indivizi, petrecându-și cea mai mare parte a vieții în vârfurile copacilor, la 20–30 de metri înălțime. De acolo sare de pe o creangă pe alta cu o dexteritate surprinzătoare pentru dimensiunea sa, folosindu-și aripile late doar pentru planări scurte. Doar femela coboară la sol pentru a-și construi cuibul simplu, dintr-o platformă de crengi, în care depune de obicei două ouă mari și albe.

Din păcate, frumusețea și carnea sa gustoasă au atras vânătorii de secole. La aceasta s-a adăugat tăierea masivă a pădurii atlantice – astăzi mai există doar 7–10 % din suprafața inițială. Guanul cu frunte neagră a dispărut complet din multe zone în care altădată era comun. Astăzi este considerată specie pe cale de dispariție critică, cu o populație estimată la mai puțin de 1.000 de indivizi matur în sălbăticie.

Advertisement

Câteva proiecte curajoase de reintroducere, în special în rezervația naturală din regiunea Misiones (Argentina) și în parcuri private din statul São Paulo, au început să dea roade. Pui eclozați în captivitate și crescuți cu grijă sunt eliberați treptat în zone protejate, unde li se montează emițătoare pentru a le urmări deplasările. Primele semne sunt încurajatoare: stoluri mici au început din nou să fluieră diminețile în pădurile regenerate.

Dacă pădurea atlantică va mai primi o șansă, atunci și guanul cu frunte neagră – această bijuterie vie a Americii de Sud – ar putea să-și recapete glasul pierdut printre frunze.