Știri
De sărbători, sute de călărășeni au ajuns la urgențe. Excesul de mâncare și alcool, cap de listă
Nu mai este demult un secret pentru nimeni. Perioada sărbătorilor înseamnă pentru mulți mâncare din belșug sau ore întregi petrecute pe drumul către rude sau destinații de vacanță. Și, ca în fiecare an, unii ajung la spital. Excesele alimentare, graba pe șosele sau lipsa de experiență la volan fac victime. Bilanțul sărbătorilor se face și în unitățile de primiri urgențe.
https://soundcloud.com/c-l-ra-i-press/de-sarbatori-sute-de-calaraseni-au-ajuns-la-urgente-excesul-de-mancare-si-alcool-cap-de-lista?si=4fd9f69f2cdf4fe6b440157f49a59090&utm_source=clipboard&utm_medium=text&utm_campaign=social_sharing
În perioada 24 decembrie, de la miezul nopții, până pe data de 27 decembrie, Spitalul Județean Călărași a înregistrat o creștere semnificativă a prezentărilor la Unitatea de Primiri Urgențe. Peste 367 de oameni au cerut asistență medicală pentru diverse probleme de sănătate, în contextul sărbătorilor din această perioadă.
Printre principalele motive ale solicitărilor medicale s-au numărat afecțiuni cauzate de excesul de mâncare și alcool. Personalul medical s-a confruntat cu un număr crescut de pacienți care au resimțit consecințele consumului excesiv în perioada sărbătorilor de iarnă.
Un număr semnificativ de pacienți, respectiv 40 de persoane, au prezentat simptome specifice dispneei biliare, o afecțiune care poate fi asociată cu excesul alimentar și care se manifestă prin dificultăți în digestie. De asemenea, s-au înregistrat cazuri de sindrom dispeptic, caracterizat prin simptome digestive neplăcute.
“În perioada sărbătorilor este un obicei, nu neapărat românesc, să avem un număr crescut de pacienți la Camera de Gardă. Vă pot spune că în perioada 24 – 27 decembrie, la UPU Călărași, am avut un număr de 367 de prezentări, mult peste numărul obișnuit. Am avut multe prezentări legate de regimul alimentar neadaptat pacienților, adică dispnee biliară sau chiar sindrom dispeptic, senzații de greață și vărsături. Înțelegem prin asta că vorbim despre iritațiile mucoasei stomacului când mâncăm prea mult sau prea picant, respectiv senzația de greață și durere în abdomen, pe care o resimțim când vezica biliară, fierea cum este cunoscută popular, este silită să lucreze peste cât poate. În aceste situații combinate am avut 80 de prezentări și, bineînțeles, consumul de alcool, într-un număr relativ mic, adică 40 de persoane“, precizează dr. Poeană.
- Cătălin Cojocaru: Care sunt pericolele la care se expun persoanele care consumă alcool în mod excesiv?
“Consumul excesiv de alcool reprezintă un pericol din mai multe puncte de vedere. Consumul de alcool poate afecta ficatul, organele interne în totalitate, poate să afecteze sănătatea creierului, dar și pe termen scurt poate duce la accidente legate de felul în care ne mișcăm, totul este mult mai încetinit și mult mai dezarticulat față de obicei. Deci, chiar și cineva care a consumat și ocazional cantități mari de alcool poate suferi accidente domestice, sau dacă este suficient de inconștient, poate chiar accidente rutiere. Noi, ca de obicei, îi sfătuim pe toți cei care consumă alcool să nu conducă sub nicio formă și de la petrecere să ia taxi-ul” – a explicat dr. Ionuț Poeană în emisiunea de la Radio Voces Campi.
- Cătălin Cojocaru: Domnule doctor, în remediile naturiste, cât de bună este zeama de varză pentru starea de mahmureală?
“Nu la fel de bine ca abstinența de la alcool, dar da, zeama de varză este un remediu surprinzător de potent pentru că alcoolul, pe lângă faptul că deshidratează, duce și la pierderea de săruri esențiale, de obicei sărurile de potasiu” a punctat dr. internist din cadrul SJU Călărași.
- Cătălin Cojocaru: Le regăsim în zeama de varză?
“Da! Zeama de varză conține culturi lactice, pe care, desigur, le pierdem de obicei atunci când vărsăm sau avem diaree și de obicei conține și săruri de potasiu, secundare metabolismului, care pot ajuta la reechilibrarea organismului. De principiu, însă, pentru că așa cum spun, zeama de varză conține și o cantitate impresionantă de sare, nu recomandăm consumul acesteia de primă intenție, de obicei, pentru mahmureală zdravănă, recomandăm, în primul rând, hidratarea, adică consum de apă. Bineînțeles, încercăm să oprim pacientul din a-și mai administra alcool pe cale orală, pentru că repetăm episodul și o luăm de la capăt și odihnă, pe cât de mult posibil”, a declarat dr. Ionuț Poeană, medic internist de la Spitalul Județean Călărași.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Un remediu popular mai puțin cunoscut, dar uimitor de eficient împotriva tusei seci și iritante este siropul făcut din bere și zahăr ars. După o viroză sau o răceală puternică, tusea uscată poate rămâne săptămâni întregi și devine extrem de obositoare. Acest sirop tradițional o calmează rapid și ajută la eliminarea ei.
Ingrediente (pentru un borcan de ~300 ml):
- 500 ml bere (de preferat brună sau neagră, dar merge și blondă)
- 250 g zahăr (aproximativ o cană și jumătate)
- un borcan curat cu capac
Mod de preparare:
- Într-o cratiță cu fund gros punem zahărul la foc mic și îl topim până devine caramel de culoare brun-aurie (avem grijă să nu-l ardem prea tare, ca să nu capete gust amar).
- Când zahărul este complet topit și spumegă, turnăm berea treptat (va face spumă puternică multă – e normal). Atenție să nu vă stropiți!
- Amestecăm continuu și lăsăm să fiarbă la foc mic circa 15–20 de minute, până când compoziția scade și capătă consistența unui sirop gros, asemănător mierii.
- Luăm de pe foc, lăsăm 5 minute să se mai răcească, apoi turnăm fierbinte în borcanul sterilizat.
- Înșurubăm capacul și păstrăm la cămară, în loc răcoros și întunecos.
Administrare:
- Adulți: câte 1 lingură de 3–4 ori pe zi
- Copii peste 7 ani: câte 1 linguriță de 3 ori pe zi
După 2–3 zile tusea seacă se transformă în una productivă și dispare mult mai repede. Gustul este plăcut dulce-amărui, iar efectul calmant asupra gâtului se simte aproape imediat.
Un leac vechi, simplu și la îndemâna oricui – încercat și confirmat de generații întregi!
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Știri
Alertă de lepră la Cluj: primul caz confirmat după decenii – ce spun autoritățile despre riscuri
În plină iarnă a anului 2025, România se confruntă cu o știre șocantă: un caz de lepră – cunoscută și ca boala lui Hansen – a fost confirmat oficial, iar alte trei suspiciuni sunt în plină evaluare medicală. Anunțul a venit chiar pe 11 decembrie, de la Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, care a subliniat că situația este sub control strict, dar nu una de neglijat.
Totul a început pe 26 noiembrie, când două tinere de 21 și 25 de ani, originare din Indonezia, s-au prezentat la Spitalul Clinic Județean de Urgență din Cluj-Napoca prezentând leziuni cutanate suspecte. Acestea, alături de alte două femei tot din Asia, lucrau ca maseuze într-un salon SPA din oraș. Testele microbiologice au confirmat că boala este prezentă la una dintre ele, iar celelalte trei cazuri sunt acum investigate detaliat, pe baza simptomelor vizibile pe piele și a istoricului epidemiologic.
Este vorba despre cel mai recent episod dintr-o boală veche de mii de ani, care a dispărut practic din țară după anul 1981, ultimul caz înregistrat atunci. La nivel european, lepră rămâne extrem de rară, manifestându-se sporadic mai ales la persoane venite din zone endemice precum Asia, Africa sau America Latină. Transmiterea ei nu se face ușor – necesită contact prelungit și intim cu un pacient netratat, ceea ce face ca riscul pentru populație este minim, conform specialiștilor.
Autoritățile au reacționat prompt: salonul SPA a fost închis temporar, Inspecția Sanitară de Stat supraveghează îndeaproape situația, iar direcțiile de sănătate publică județene și centrul național coordonează toate măsurile necesare.
Pacientele primesc tratament antibiotic adaptat, care vindecă boala în majoritatea cazurilor dacă este depistată la timp, fără a lăsa sechele grave.
Această reapariție subliniază provocările globalizării: migrația și contactele internaționale pot aduce boli uitate înapoi în țări considerate sigure. Totuși, vestea vine cu un mesaj liniștitor – lepră nu este o epidemie iminentă, ci un incident izolat, gestionat cu profesionalism. România, care a închis ultimul leprozeriu de la Tichilești în 2011, arată că lecțiile istoriei sunt încă vii, dar progresele medicinei moderne fac ca o astfel de boală să nu mai fie un blestem inevitabil.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În primăvara anului 1967, Uniunea Sovietică voia cu orice preț să sărbătorească 50 de ani de la Revoluția din Octombrie printr-un spectacol cosmic grandios. Nava Soiuz-1 urma să fie lansată cu un singur om la bord, iar a doua zi să se cupleze în orbită cu Soiuz-2, echipată cu trei cosmonauți. Cei patru urmau apoi să facă schimb de locuri și să se întoarcă pe Pământ în formații diferite – o premieră tehnică menită să eclipseze definitiv Statele Unite.
Doar că Soiuz-1 era bolnavă. Grav bolnavă. În lunile de teste, inginerii descoperiseră 203 de defecte structurale majore. Partea electronică era un coșmar, termoizolația aproape inexistentă, parașută principală fusese împachetată de mântuială. Toată lumea știa, de la tehnicieni până la proiectanții-șefi. Nimeni nu îndrăznea însă să oprească programul: Brejnev voia paradă, iar anularea ar fi însemnat umilință națională.
Pilotul principal ales era Vladimir Komarov, 40 de ani, inginer strălucit, deja erou al zborului Voskhod-1. Rezervă îi era Iuri Gagarin, primul om în cosmos și prietenul său cel mai apropiat. Când testele finale au arătat că nava nu poate fi salvată, Gagarin a făcut un gest disperat: s-a prezentat la centrul de pregătire și a cerut să ia el locul lui Komarov, sperând că autoritățile nu vor risca viața simbolului suprem al cuceririi spațiale sovietice.
Komarov a aflat. Și a refuzat categoric. „Dacă mor eu, tu rămâi în viață și vei putea lupta să nu se mai întâmple așa ceva niciodată”, i-a spus prietenului său. A acceptat misiunea știind că nu se va mai întoarce.
Pe 23 aprilie 1967, la ora 3:35 dimineața, racheta s-a ridicat de la Baikonur. Primele ore au fost un calvar. Unul dintre panourile solare nu s-a deschis, bateria s-a descărcat rapid, sistemele de orientare au început să cedeze. Komarov a încercat zeci de manevre manuale, dar nava devenea din ce în ce mai instabilă. Controlul misiunii a anulat lansarea lui Soiuz-2 – era clar că acuplarea era imposibilă.
A venit ordinul de întoarcere. La intrarea în atmosferă, capsula a început să se rotească nebunește. Când a ajuns la altitudinea de 7 kilometri, sistemul principal de parașute a eșuat complet. Parașuta de rezervă s-a deschis doar pe jumătate și s-a înfășurat imediat. Soiuz-1 s-a izbit de pământ cu peste 600 km/h lângă Orenburg. Impactul a fost atât de violent încât capsula s-a transformat într-o minge de metal topit. Corpul lui Komarov a fost practic pulverizat; ceea ce a rămas a încăput într-o cutie de pantofi.
Se spune că, în ultimele minute, când a înțeles că nu mai există nicio șansă, Komarov a deschis canalul de comunicație și a început să strige. Nu plângea. Blestema. Blestema pe cei care l-au obligat să zboare cu o navă moartă, pe inginerii care au semnat rapoarte mincinoase, pe politicienii care au preferat gloria goală în locul vieții unui om.
A murit la 40 de ani, lăsând în urmă o soție și doi copii. A murit știind totul și alegând să moară pentru ca altcineva – prietenul său – să poată trăi și să spună cândva adevărul.
Adevărul acela a rămas mult timp îngropat sub cenușa capsulei. Dar numele lui Vladimir Komarov a rămas: omul care a privit moartea în ochi și a acceptat-o cu demnitate, ca să nu moară altul în locul lui.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Leacul bunicii care te scapă rapid de tusea seacă: siropul magic făcut din bere și zahăr ars
Bătaie în tren, la Lehliu! Șef de tren snopit în plină zi, agresorii, doi tineri, luați pe sus de polițiști
Aurora Multimarket dă startul sezonului de iarnă cu reduceri de până la 90%!
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
VIDEO. PRIMELE DECLARAȚII ALE VICTIMELOR CONFLICTULUI VIOLENT DIN UNIREA: „AM FOST PUȘI LA PĂMÂNT, LOVIȚI ȘI AMENINȚAȚI CU PISTOLUL”
