După patru ani de subvenții uriașe, statul renunță la plafonarea prețurilor la energie electrică. Facturile vor crește considerabil, iar mulți consumatori nu înțeleg de ce. Agentul imobiliar Șerban Trâmbițașu explică mecanismul din spatele crizei.
Începând cu 1 iulie 2025, plafonarea prețurilor la energia electrică se va încheia oficial, iar efectele se vor resimți rapid în buzunarele consumatorilor. Măsura, aplicată încă din 2021, a permis românilor să plătească tarife reduse pentru electricitate, indiferent de venit sau consum. Însă sistemul s-a dovedit nesustenabil, costând statul peste 30 de miliarde de lei în doar patru ani.
Cum a funcționat plafonarea?
Din 2021, guvernul a plafonat prețul energiei după cum urmează:
0,68 lei/kWh pentru consumatori cu un consum lunar de sub 100 kWh
0,80 lei/kWh între 100 și 255 kWh
1,10 lei/kWh (chiar 1,30 lei) pentru cei care depășesc 255 kWh
Prețul real al energiei, însă, era de aproximativ 1,5 lei/kWh, sumă care include achiziția de pe piață, transportul, distribuția și costurile operaționale ale furnizorilor. Diferența era acoperită de stat, prin subvenții plătite furnizorilor de energie.
Subvenții întârziate, credite bancare și profituri minime
Problema majoră identificată de Șerban Trâmbițașu este modul în care funcționa acest mecanism:
Furnizorii (precum PPC, E.ON, Engie, Electrica) erau obligați să plătească energia pe loc către producători, însă își primeau banii de la stat cu întârzieri de până la 18 luni. Pentru a acoperi aceste diferențe, firmele s-au împrumutat la bănci, cu dobânzi de 7–8%, într-un context în care profitul mediu anual din furnizarea de energie nu depășește 3%.
Această presiune a determinat retragerea unor jucători importanți de pe piață, precum ENEL și CEZ, iar alții, cum este E.ON, se pregătesc de ieșire. În locul lor, intră fonduri de investiții precum PPC Grecia, interesate de investiții în producția locală de energie.
Cine a beneficiat? Toți – și nimeni
Un alt punct sensibil este faptul că plafonarea a fost aplicată generalizat, fără a ține cont de venitul consumatorului. Astfel, atât un pensionar cu 300 de lei pe lună, cât și un proprietar cu mai multe apartamente închiriate au plătit același tarif subvenționat. Trâmbițașu atrage atenția că statul ar fi trebuit să direcționeze ajutorul doar către categoriile vulnerabile, nu către întreaga populație.
„Eu, personal, am beneficiat de reducere, dar nu aveam nevoie. Plătesc Netflix și ies la restaurant. În schimb, o persoană cu venituri minime chiar avea nevoie de acel sprijin”, spune Trâmbițașu.
Hidroelectrica, soluția de avarie?
Mulți români s-au mutat recent la Hidroelectrica, companie care produce 25% din energia națională și oferă prețuri mai mici direct către consumator. Totuși, infrastructura sa nu poate susține un număr mai mare de clienți, iar o parte din energia produsă este deja vândută altor furnizori.
Mai mult, Hidroelectrica vinde mai ieftin populației decât furnizorilor, fapt ce dezechilibrează piața și creează discrepanțe între ofertele existente.
Ce ar fi trebuit să facă statul?
În opinia lui Trâmbițașu, în loc să cheltuie miliarde pe subvenții, guvernul ar fi trebuit să:
- Investigheze masiv în producția internă de energie
- Aplice plafonarea doar pentru consumatorii vulnerabili
- Modernizeze sistemele de monitorizare și distribuție
- Educe populația în privința eficienței energetice
