În adâncurile sălbatice ale Munților Foja, acolo unde norii se împletesc cu coroanele copacilor uriași și aerul e încărcat de mirosul umed al frunzelor veșnic verzi, trăiește o creatură ce pare ieșită din paginile unei povești mitice: Parotia de bronz (Parotia berlepschi), cunoscută și sub numele de Parotia Foja sau Pasărea Paradisului cu Șase Fire a lui Berlepsch. Această specie rară de pasăre din familia Paradisaeidae, endemică în pădurile montane joase ale Indoneziei, din Papua, reprezintă un simbol al frumuseții fragile a biodiversității tropicale. Cu un aspect ce evocă un dansator antic îmbrăcat în veșminte metalice, parotia de bronz nu este doar o minune vizuală, ci și un maestru al supraviețuirii într-un ecosistem izolat, unde fiecare frunză șoptește secrete străvechi.
Masculul, adevăratul protagonist al spectacolului natural, măsoară aproximativ 26 de centimetri și poartă un penaj predominant negru, cu un luciu uleios de bronz care captează lumina soarelui filtrată prin frunziș, creând un efect hipnotic de sclipire metalică. Gâtul său verzuie intens contrastează cu șase fire subțiri, ca niște antene fine cu vârfuri în formă de steag, ce răsar deasupra ochilor – o trăsătură emblematică a genului Parotia, inspirată din grecescul “parotis”, adică “bucle de păr lângă ureche”. Pieptul este ornat cu pene fluorescente de un verde-cu-prinzi de cupru, ce se ridică asemeni unei mantii regale, iar flancurile albe adaugă un accent de puritate în această armonie de culori. Femela, în schimb, este mai discretă: cu un penaj maro-deschis, dungi fine negre pe părțile inferioare și aripi ruginii, ea se confundă perfect cu mediul înconjurător, evitând privirile iscoditoare ale prădătorilor. Această dimorfism sexual accentuat este tipic pentru păsările paradisului, unde masculii investesc totul în spectacol, iar femelele aleg cu discernământ.
Habitatul parotiei de bronz este un tărâm al misterelor: păduri montane dense, la altitudini de 1000-1500 de metri, unde umiditatea e perpetuă și copacii se înalță ca niște coloane vii. Descoperită oficial abia în 1985 de renumitul ornitolog american Jared Diamond, care a zărit doar o femelă în Munții Foja, specia a rămas un enigma până în 2005, când o echipă internațională condusă de Bruce Beehler a redescoperit-o alături de alte specii uitate. Astăzi, populația sa este estimată la câteva mii de indivizi, clasificată ca vulnerabilă de IUCN din cauza defrișărilor pentru plantații de palmier și agricultură, care fragmentează aceste ecosisteme fragile. Dieta sa eclectic, omnivoră, include fructe suculente, semințe, artropode crocante și chiar mici prăzi animale, adaptată la ritmul sezonier al pădurii – un festin de culori și texturi ce susține energia necesară pentru supraviețuire.
Dar adevărata magie a parotiei de bronz se dezvăluie în ritualul de împerechere, un balet complex ce rivalizează cu cele mai elaborate coregrafii umane. Similar cu cea a rudei sale apropiate, Parotia Carola, masculul își pregătește o “arenă” pe solul pădurii: curăță cu meticulozitate frunze, crengi și mușchi, construind un covor impecabil unde să-și etaleze talentele. Apoi, în fața unei audiențe feminine selective, începe spectacolul: pivotează pe o creangă orizontală, saltă și se scutură frenetic, ridicând penele de pe piept ca o fustă ondulată, și prezintă o frunză ca un trofeu de proprietate, alungând rivalii. Aceste dansuri, descrise de expertul Edwin Scholes ca fiind printre cele mai sofisticate din lumea aviară, durează minute întregi și servesc drept test suprem de vitalitate și creativitate. Femela, inspectează tăcută, alege partenerul nu doar după frumusețea penajului, ci și după perfecțiunea execuției. Cuiburile, construite de femele în ramurile medii ale copacilor, din crengi, frunze și ferigi, oferă un refugiu sigur puilor, care eclozează după circa două săptămâni de incubație.
Parotia de bronz nu este doar o pasăre; este un ambasador al sălbăticiei papuașe, amintindu-ne de urgența conservării acestor comori vii. Eforturile internaționale se concentrează pe protejarea pădurilor montane și pe promovarea practicilor sustenabile alături de comunitățile locale, pentru ca dansul său de bronz să continue să încânte generații viitoare. Dacă visul tău te poartă spre colțuri uitate ale lumii, imaginează-ți un moment în care, printre umbrele Foja, un mascul ridică cele șase fire spre cer – un semn că paradisul încă respiră.
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
